Puhoaie peste mine în galop
Și-ar fi trecut năpraznicele valuri,
Isus însă mă scoase din potop
Prinzându-mă în palmele de maluri.

Câți oameni împotriva mea mi-au stat
Scuipând cuvinte pline în salivă,
Din lătrătură Domnul m-a-nălțat
Scoțându-mă din gloata agresivă.

Cum pasărea fugi de păsărar
Trecând pe lângă plasele întinse,
Ferit am fost de gând de cărturar
Cu toate-entuziasmele-i aprinse.

Aș mai cunoaște Calea sub picior?
Aș mai păși prin Viață înainte? –
De nu mi-ai fi și scut și ajutor,
De nu mi-ai fi Părinte, Tu, Părinte!!!