Ce frumoase sunt pe munţi
Toţi acei ce vestesc pacea
Numai ale iubirii punţi
Aduc dragostea curată

Ce iubeşti, ce simţuri ai
Iei exemplul in Scriptură
Dragostea din Dumnezeu
Crească-n vremea de pe urmă

De iubeşti cu-adevărat,
Atunci, ia aminte frate:
Fugi de orişice păcat,
Şi de lucruri vinovate!

Să-L iubeşti pe Cel Prea Sfînt
Este cea dintîia probă
Şi aproapele la rînd,
Are tot aceeaş slovă.

Cînd iubeşti, poţi mijloci
Mai cu dăruire-n toate
Sacrificii cîte-ar fi,
Din dragoste, mergi şi-n noapte.

Nu iubi al lumii val
Nu - plăcerilor de-o clipă!
Ci al mîntuirii har,
Din el să nu faci risipă.

Zi de zi trăirea ta
De-i născută din iubire,
Tot mai mult va triumfa
Făcînd numai ce e bine.

Dar de ura ţi-este-n gînd,
Iubirea este departe
Nu mai vezi căci orişicînd,
Ura te duce la moarte.

Cînd cu dragoste lucrezi,
Nu simţi nici o oboseală
Dar cînd murmuri şi oftezi,
Dragostea, o ţi afară.

Pentru cel ce ne-a iubit
Şi S-a dat pe Sin´ la moarte
Haideţi, orice mîntuit,
Să iubim şi zi, şi noapte!

Prin iubire vom găsi
Mereu calea spre mai bine,
Poticnirile-or fugi
Şi-om avea doar fericire.

Dintre toate cele trei,
Numai dragostea rămîne;
Stai în ea şi tu de vrei,
În cer glasul să-ţi răsune.
amin