Nu vorbi-n chip uşuratic,
Nu fii prea nechibzuit
Cîntăreşte-ţi bine vorba
Şi-ai să fii om fericit!

Vorba ta-i izvor de viaţă
Sau e sabie ori spin?
Ea poate să dea speranţă,
Sau să-nece în suspin?

Nu-ţi lăsa pe dinainte
Vorba ta fără de rost
Căci cuvintele pripite,
Nu-s la omul evlavios!

Să vorbeşti cu cumpătate
Nici nu şti ce cîştig ai;
Nici la bîrfă nu lua parte
Cu credinţă, mergi spre rai!

Spune ce-ai de spus cu pace
Nu cu nervi şi răzbunări.
Nu mustra pe al tău frate,
De eşti plin de tulburări.

Prin iubire se vorbeşte
Mult mai mult ca prin cuvînt
Dragostea le spune toate
Doar prin faptă făr´ cuvînt.

Tu vorbeşte din pruncie -
(Cît de mici copiii-ar fi)
Despre apa sfîntă, vie,
Şi de harul din vecii.

Spune-le minuni şi haruri,
Cum lucrează Dumnezeu
Şi în viaţa lor cîntarul,
Va atîrna mult mai greu.

Bîrfitorul tot vorbeşte
Nu îi pasă nici un pic
Căci în urma lui se-nalţă,
Numai vorbe de nimic.

Spune un cuvînt de bine
Cu har sfînt şi-nţelepciuni;
Legea Domnului se ţine
Doar cu post şi-nţelepciuni.

Lasă gura ta să-ţi cînte,
Să vorbească de Isus,
Şi-n cuvîntele găsite
Domnul, mult balsam a pus.

Spune şi-altora să ştie
Ce e bine şi ce-i rău
Nu cumva vreo grea simbrie
Să îţi ceară Dumnezeu.

Vorbe fără chibzuinţă,
De le spui aşa, în vînt,
Ajungi fără de credintă,
Gol, şi fără Duhul Sfînt.

Spune astăzi cu tărie
Ce e bine şi ce-i rău
Nu cînd vine vreo urgie,
Peste toţi din cortul tău.

Cine ia învăţătură
Din Cuvîntul ce ni-e dat,
Viaţa lui e tot mai bună,
Se fereşte de păcat.

Dar, de te opui la toate
Şi nu vrei să şti nimic,
Pierzi şi dreptul la viaţă,
Şi slujba de ucenic.

Vorba dulce mult aduce
E balsam vindecător...
Vorba aspră nu mai unge
Şi rănile ei tare dor...

Ce vorbire-ţi place ţie?
Iubeşti vocea lui Isus?
Dacă DA, o veşnicie,
Vei sorbi Cuvîntul sfînt!
AMIN