După psalmul 120
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Psalmi  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 27/04/2013
Isuse, strig cu tot sufletul meu,
Cu inima-ncordată și sărmană
Mă apără de vorba mea cu rău,
Ferește-mă de limba mea vicleană.

Căci ea e ca o tolbă de săgeți
Ce-așteaptă-atente și otrăvitoare
Să muște fără milă în tristeți,
Durerea să o crească și mai mare.

Cât pot eu, Doamne,-n cort să mai păstrez
Pe vatra mea jăratec de ienupăr,
Mâniile care-mi mocnesc în crez
De m-otrăvesc pe mine și mă supăr.

Lipsește-mă de setea de război
Și liniștea în suflet mi-o întoarce
Când prin cuvinte pline de noroi
Credința mi se roagă pentru pace.

Nu mi-i de-ajuns că-n jurul meu străin
Oameni sluțiți de fanatizm și ură
Mă-mproașcă cu trufie și venin
Cu fraze linse de pe cer de gură.

Cu gândurile lor ce trag la fund
M-ar îneca în spuma lor gălbuie,
Iar eu vreau tot așa să le răspund
Că limba mea îmi arde amăruie.

Pe cât ei sunt orbiți de-nvățături,
Pe-atâta eu respir în a Ta Lege -
Ferește-mă, Isuse, de-alte guri,
Dar și de gura mea, se înțelege!
Multumesc Domnului pentru acest psalm! Caci noi avem de luptat cu duhurile rautatii, nu unii impotriva altora! Pentru ca disputele "spirituale" pot duce la nimicirea celor ce le asculta si ajungem sa ne nimicim unii pe altii! Sfintenia incepe dupa ce ne-am scos barna din ochi si Il vedem pe Domnul in frati...
Adăugat în 27/04/2013 de loredanam
Statistici
Opțiuni