Chemările Lui Dumnezeu

Din întuneric la lumină,
Un neam ales El și-a chemat.
Căci nu-i de-ajuns să ai vederea,
Pe drumul drept să fii salvat !

Tu ai nevoie de lumină,
Un far în noaptea lumii reci,
Să te conducă chiar de mână,
Hotarul morții ca să-l treci!

Veni și Nicodim odată,
La Domnul vieții în ascuns,
Avea grea teamă de Lumină,
De-al urii val, de nepătruns!

De multe ori în astă viață,
Fugim de Domnul spre mormânt,
Și refuzăm clipă de clipă,
Iubirea Sa ... etern cuvânt!

Chemați suntem toți la sfințire,
Să nu mai fim ceea ce-am fost.
Slăvind pe Dumnezeu prin fapte,
Ce dragostea le dă un rost !

Chemați suntem o bucurie,
În jurul nostru ca să fim.
Și binecuvantare vie,
Noi tuturor să răspândim !

Chemați suntem apoi la slavă,
Cu Domnu-n veci să-mpărățim !
Grăbește-te , nu sta-n zăbavă,
Ceru-i cadou ce-l moștenim !