Paradoxuri ale religiilor (1 Cor. 8.2)
Autor: Mihail Dimitriu  |  Album: Cuvinte de la Dumnezeu  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de mihaild in 06/04/2013
Paradoxuri ale religiilor (1 Cor. 8.2)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Omenirea-i vinovată, că-i plină de răutate! (Ps. 141.4; Ier. 9.3; Marcu 10.18; Rom. 1.29; Gal. 1.4; Ef. 4.31; Col. 3.8; 2 Tim. 3.13; Tit 3.3; Iacov 1.21; 1 Petru 2.1; 1 Ioan 5.19)
Şi-i plină de paradoxuri, şi-adevărul greu răzbate! (2 Tes. 2.10-12; Tit 1.14; 1 Petru 2.15)
Domnul nouă ne vorbeşte prin a Sa Sfântă Scriptură, (2 Tim. 3.16)
Însă cine mai ascultă ce grăit-a sfânta-I gură? (Is. 53.1)

Azi, religii sunt prea multe, dar e-o singură credinţă! (Ef. 4.5)
Împlinire nu prea este, chiar de mai e cunoştinţă! (Iacov 1.22-25)
Unii şi-ar dori unirea, spre-o religie mai bună! (Ioan 17.11,21)
Însă binele şi răul, greu pot exista-mpreună. (1 Cor. 5.11; 2 Cor. 6.14-15)
Astăzi sunt, între religii, relaţii tensionate, (Gal. 5.15)
Însă Dumnezeu doreşte iubire şi unitate! (Ioan 13.35; 17.21; F. A. 4.32; Rom. 15.5-6; Fil. 1.27; 2.2; 1 Petru 3.8)
Oameni cât mai mulţi s-atragă, este-al religiilor ţel, (Matei 23.15)
Însă Dumnezeu doreşte ca toţi să fie-atraşi spre El. (Is. 55.3; Matei 11.28; Ioan 12.32)

Sunt atraşi azi la religii, oameni de-orice calitate! (Matei 13.47-48)
Însă Domnul făcu altfel, El voia stabilitate! (Ioan 6.66-67)
Oamenii se schimbă-ntruna, şi de la Domnul se abat, (Iacov 1.6-7; 2 Petru 3.16)
Căci nu au statornicie, dar Dumnezeu e neschimbat. (Maleahi 3.6; Evrei 13.8)
Astăzi pseudo-creştinii nu cunosc ceea ce-nseamnă (Matei 22.29)
Să fii creştin autentic, cum Scriptura ne îndeamnă! (1 Petru 4.16)
Sfânta Carte ne arată că poate deveni creştin, (F. A 26.28)
Doar omul care-i ucenicul sfântului Cuvânt Divin. (F. A. 11.26)

Ucenicul este-acela ce-are cu Domnul legământ, (Ps. 50.5)
Având un botez în apă şi un botez cu Duhul Sfânt; (F. A. 1.5; 15.8; 1 Petru 3.21)
Ucenicu-şi poartă crucea, s-a lepădat de tot ce-i rău, (Luca 14.27,33),
Are dragoste de oameni şi a rămas în Domnul său; (Ioan 8.31; 13.35)
El, ce-i de urât, urăşte, şi aduce multă roadă, (Luca 14.26; Ioan 15.8)
Şi se-aşteaptă, ca pe Domnul, el aievea, să Îl vadă; (Ioan 14.21,23)
El neîncetat se roagă, căci iubeşte mântuirea, (Ps. 40.16; 70.4; Luca 21.36)
Şi-L are model pe Domul, urmărind desăvârşirea. (Matei 5.48; 11.28-30; Ioan 15.1-6; Evrei 5.9; 12.2; 1 Ioan 2.6; Apoc. 3.1-2)

Mulţi rămân în nepăsare faţă de-a lor mântuire, (Evrei 2.3)
Însă Domnul vrea salvarea pentru-ntreaga omenire. (Matei 11.28-30; 1 Tim. 2.3-4; Tit 2.11; Is. 45.22; 55.1)
Totuşi, spus-a că puţini sunt cei ce-or avea izbăvirea, (Luca 13.22-24; Ioan 10.9)
Căci mulţi ce spun că-s mântuiţi, nu ştiu ce-i cu mântuirea! (Luca 1.76-79)
Mântuirea e-o iertare de-a păcatelor mânie, (Luca 1.77; Rom. 5.9; Lev. 26.28; Deut. 9.18; 1 Împ. 16.2; Ps. 38.3; Is. 57.17; 64.5; Dan. 9.16; Mica 7.9)
Şi toţi mântuiţii scapă de a iadului urgie. (1 Tes. 1.10; Iuda 23)
Doar Domnul Isus e-Acela prin care avem salvare! (Matei 1.21; Ioan 10.9; F. A. 4.12; 1 Tim. 2.5-6; 2 Tim. 2.10)
Căci doar El e Cel ce-avut-a de oameni mare-ndurare. (Luca 1.78; Ioan 10.9; 14.6; F. A. 10.43; 2 Cor. 2.15)

Mântuirea oferită prin jertfa Domnului Isus (Rom. 5.9; Evrei 9.28)
Este veşnică şi-i darul, care de toate-i mai presus. (Is. 45.17; 2 Tim. 2.10; Evrei 5.9)
Cine are mântuirea, adică trăieşte veşnic, (2 Tim. 2.10; 2 Petru 1.11)
E-n relaţie cu Domnul şi-L cunoaşte-n mod temeinic. (Ioan 17.3)
Domnu-n om şi omu-n Domnul, e relaţia directă (Ioan 14.20)
De unire-n Duh cu Domnul, şi-i cunoaşterea corectă. (1 Cor. 6.17)

Unii cred că mântuirea, prin biserici se obţine. (Ef. 3.10; 1 Tim. 3.15)
Dar bisericile-s oameni ce şi-au însuşit doctrine! (F. A. 20.28; 1 Cor. 1.2; Ef. 2.22; Ef. 5.24-27; 1 Petru 2.5)
Mântuirea nu se-obţine prin pământeni de orice fel, (Ioan 3.31; 8.23; F. A. 4.12)
Ci numai prin Hristos, Domnul, de către cine-I e fidel. (Iosua 24.14; 1 Sam. 12.24; Matei 12.30; Ioan 10.9; 14,15, 20-23; 15.1-7; F. A. 5.29; 1 Tes. 5.9; Evrei 5.9; 7.26; 1 Ioan 2.6; 4.17)

Mulţi afirmă că aflat-au care-i calea mântuirii, (Ioan 8.30-31; 14.6; 2 Tim. 2.10; Evrei 10.20)
Însă Domnul le arată că-s pe calea amăgirii. (Ioan 8.44-47; Prov. 14.12; 16.25; 1 Cor. 1.18; 2 Cor. 2.15)
Iar cei mântuiţi aievea, Domnul grăit-a că-s puţini; (Matei 7.13-14; Luca 13.22-24; Ioan 10.9)
Cei mulţi nu-L cunosc pe Domnul, deşi ei cred că sunt creştini! (Matei 7.21-23; 25.12)

Trei persoane-n acţiune unitară şi-armonie, (F. A. 17.29; 1 Ioan 5.7)
Se află-n Dumnezeire, cum în Cartea Sfânta scrie. (Matei 3.16-17; 28.19; Marcu 1.10-12; Luca 10.21; 2 Cor. 13.14; 1 Petru 1.2)
Unii ce nu cred Scriptura, consideră că nu-i aşa, (2 Petru 3.16)
Căci îl cred pe vechiul şarpe, ce le-a transmis minciuna sa. (Apoc. 12.9; 20.2-3)
Unii cred că Hristos Domnul, ca să existe a-nceput, (Ioan 1.1-4,14)
Doar din momentul în care, El, din Maria S-a născut. (Matei 1.18-23)
Însă Domnul ne arată că a fost dintotdeauna, (Ioan 8.58; 17.5)
Şi prin El toate-s făcute; Să-L slăvim şi noi întruna! (Is. 48.16; Ioan 1.3; Fil. 2.10; Col. 1.16-17; Evrei 1.2; Apoc. 4.8; 5.13)
“Duhul Sfânt”, afirmă unii, “este numai o putere”, (1 Cor. 8.2)
Însă El este persoană cu putere şi cu vrere! (F. A. 1.8; 8.29; 10.19-20; 11.12; 13.2,4; 16.6-7; 20.28; Rom. 8.1; 1 Cor. 12.11; Iacov 4.5; 1 Ioan 5.7)

Astăzi pseudo-creştinii nu se mai tem de Dumnezeu, (Ps. 85.9)
Şi ei prin păcat ignoră neîncetat Cuvântul Său. (Ioan 5.14; 8.11)
Ei păcătuind continuu, mânia Domnului stârnesc, (Lev. 26.28; Deut. 9.18; 1 Împ. 16.2; Ps. 38.3; Is. 57.17; 64.5; Dan. 9.16; Mica 7.9; 1 Tes. 2.16)
Şi neascultând de Domnul, Lui I se tot împotrivesc. (Matei 12.30; Evrei 7.26)
Astăzi pseudo-creştinii, ori nu cunosc, ori nu-mplinesc (Osea 4.6; Matei 22.29; 1 Ioan 2.20,27)
Ale Domnului cuvinte, ce-n Cartea Sfântă se găsesc. (2 Tim. 3.15-17)
Însă Domnul ne arată că un adevărat creştin (F. A. 11.26)
Voia Domnului o face, şi-atunci de Domnul nu-i străin. (Matei 7.21-23; Ioan 14.15,20-24; 16.13; Iacov 1.21-25)

Mulţi pseudo-creştini de azi, spun că-s născuţi din Dumnezeu, (1 Cor. 8.2)
Continuând păcătuirea, şi nefiind pe placul Său. (Ioan 5.14; 8.11)
Însă Domnul ne arată că cel ce păcătuieşte, (1 Ioan 3.8)
Încă nu-i născut din Domnul, şi pe Domnul nu-L iubeşte. (1 Ioan 3.9; 5.18; Ioan 14.15,21)
Omul ce păcătuieşte n-are-o inimă curată, (Ier. 17.9; Ps. 7.10; Matei 5.8; Evrei 10.22)
Căci e plin de răutate şi haina îi e pătată. (Prov. 20.9; Ps. 51.2; Ezec. 24.25; Evrei 1.3; 2 Petru 1.9; 1 Ioan 1.7)
Inima se curăţeşte prin sinceră pocăinţă, (Rom. 2.5)
Ce există doar alături de o sinceră credinţă. (Marcu 1.15; F. A. 15.9)

Astăzi pseudo-creştinii spun că ei cred în Dumnezeu, (Ioan 8.30-31)
Dar ascultă de diavol, căci ei păcătuiesc mereu. (Ioan 8.44; 1 Ioan 3.6,8-9)
Astfel, lor doar li se pare că ei credinţă ar avea, (Luca 8.12-13,18)
Căci credinţa n-au testat-o, aşa cum, de fapt, trebuia! (2 Cor. 13.5)
Ei sunt răi, dar mântuirea este departe de cei răi, (Ps. 119.155)
Şi netrăind în adevăr, nu merg pe-ale Domnului căi. (2 Tes. 2.10)
Ei se tot îngrijorează, cu toate că Domnul a spus, (Matei 6.25-31)
Să se-ngrijească mai întâi, de-mpărăţia cea de sus. (Matei 6.33)

Astăzi pseudo-creştinul, hotărâri ia cum voieşte, (Matei 7.21)
Însă Domnul ne arată că astfel păcătuieşte. (Is. 30.1)
Adesea se amăgeşte că pe Domnul îl iubeşte, (Luca 10.27-37; 1 Ioan 4.20-21)
Fără ca să împlinească ce Domnul îi porunceşte. (Ioan 14.15,21, 24; 1 Ioan 5.3)
El adeseori cârteşte, şi e mereu nemulţumit, (1 Cor. 10.10; Fil. 2.14; 2 Tim. 3.2; 1 Petru 4.9; Iuda 16)
E mândru şi orgolios, nu e modest şi nu-i smerit. (2 Sam. 22.28; 2 Cron. 12.7; Ps. 119.75; Prov. 15.33; 16.19; 22.4; 29.23; Is. 57.15; Mica 6.8; Ţef. 2.3; 3.12; Luca 18.13,14; Rom. 1.30; 11.20; 2 Cor. 12.20; Ef. 4.2; Fil. 2.3; Col. 3.12; 1 Tim. 3.6; 6.4,17; 2 Tim. 3.4; Iacov 4.6; 1 Petru 5.6)
Dar creştinu-I mulţumeşte Lui Dumnezeu necontenit, (Col. 1.3; 1 Tes. 5.18; 2 Tim. 1.3)
Şi fiind sfinţit de Duhul, el e de Dumnezeu lipit! (Ioan 14.20; 1 Cor. 6.17; 2 Tes. 2.13)

Astăzi pseudo-creştinul, timp de rugăciune n-are; (Ioan 4.23-24)
Însă creştinu-adevărat, se roagă fără-ncetare. (1 Tes 5.17; Luca 18.1; 21.36; Ef. 6.18)
Rugăciunea cea corectă se face doar prin Duhul Sfânt, (Ef. 6.18; Iuda 20)
Şi ea va primi răspunsul, după al Domnului Cuvânt, (Is. 1.15; 59.2; Ier. 14.12; Pl. Ier. 3.44; Ps. 66.18-20; Mica 3.4; 1 Petru 3.7,12)
De-mplinim nişte condiţii, printre care sunt: credinţa, (Matei 21.22)
Şi rămânerea în Domnul, postul şi cu pocăinţa, (Matei 17.21; Ioan 9.31; 15.7)
Şi apoi frica de Domnul, smerenia, stăruirea, (2 Cron. 7.14; Ps. 145.19; Matei 7.7-11; Ioan 9.31; Evrei 5.7)
Evlavia şi decenţa, mila şi neprihănirea. (Ps. 32.6; Prov. 21.13; 1 Tim. 2.9-10; Iacov 5.16)

Acei ce nu-s interesaţi de-ale salvării condiţii, (Evrei 2.3)
Ascultă mai mult de oameni, şi-mplinesc mai mult tradiţii; (Matei 15.3; Marcu 7.8-9,13; F. A. 5.29; Gal. 1.10,14; Col. 2.8; 1 Tes. 2.4)
Astfel, cred că cine are un duh pregnant, e fericit, (1 Cor. 8.2)
Însă doar cel sărac în duh, va fi, de Domnul, mântuit. (Ps. 34.18; Matei 5.3)
Cred că-s fericiţi bogaţii, care râd, le merge bine, (Luca 6.24-26)
Însă Domnul ne învaţă să ne lepădăm de sine, (Luca 9.23)
Că sunt fericiţi: săracii, cei urâţi pentru credinţă, (Luca 6.20,22)
Cei ce plâng ades, flămânzii, trăitorii-n pocăinţă. (Matei 5.4; Luca 6.21)

Astăzi pseudo-creştinii manifestă străduinţă, (Prov. 15.27; 1 Tim. 6.5; Iuda 11,16)
Ca-ncontinuu bani să strângă, cât mai mulţi, de-i cu putinţă; (Ef. 5.3,5; 1 Tim. 6.9,17; Iacov 5.1-5)
Mai mereu, iau sau dau mită, fiind foarte “descurcăreţi”, (Prov. 13.11; 15.6; Is. 33.15-16; 5.23; Ps. 15.5; 17.23; Prov. 29.4; Exod 23.8; Amos 5.12; Ps. 26.9-10; 1 Tes. 4.11-14; 2 Tes. 3.10-12)
Fac afaceri necurate, ades sunt mult prea vorbăreţi. (Prov. 10.2; 11.1,18; 16.8,11; 21.6; 1 Cor. 5.10-11; 6.10; 1 Tim. 3.3,8; Tit 1.7; 1 Petru 5.2; Iacov 3.2,5-8)
Însă Domnul ne arată că un adevărat creştin, (F. A. 11.26)
Nu iubeşte banii, mita, şi vorbeşte cât mai puţin; (Prov. 10.9,19; 15.27; Ecl. 5.2-3,6; 6.11; 7.7; 10.14; Matei 12.36-37; Luca 12.15; 1 Cor. 5.10; Ef. 5.4; 1 Tim. 6.10; 2 Tim. 3.2; Evrei 13.5)
El nu spune vorbe goale, niciodat’ nu cleveteşte, (Ps. 15.1-3; 101.5; Ef. 4.31; Col. 3.8; 1 Tim. 6.4; 2 Tim. 2.16; 3.3; 1 Petru 2.1)
Nu-i flecar şi nu bârfeşte, uşuratic nu vorbeşte. (Prov. 10.18; 11.13; 12.18; 24.28; Ecl. 5.2; Rom. 1.30; 2 Cor. 12.20; 1 Tim. 1.6; 6.4,20; 2 Tim. 2.16)

Pseudo-creştinul: jură şi înjură şi glumeşte; (Prov. 18.6; 26.18-19; Matei 5.34; Ef. 4.29; 5.4; Iacov 5.12)
Cu mânie-acţionează, are vicii şi urăşte; (Gal. 5.19-21; Ef. 4.31; Col. 3.5,8; 1 Tes. 4.4-5; Iacov 1.19-20; 1 Petru 4.3; 2 Petru 2.10)
Mustrarea nu o suportă şi mai mereu este nervos; (Prov. 16.28; 24.21; Ef. 4.31; Evrei 12.5; Apoc. 3.19)
În Domnul nu se încrede, e: rău, nehotărât, fricos; (Prov. 4.26-27; Ier. 17.7; 39.18; Ef. 4.31; Fil. 2.14; Col. 3.8; 2 Tim. 1.7; Iacov 1.8; Apoc. 21.8)
Se pripeşte în decizii şi nu are-nţelepciune; (Ecl. 5.2; Iacov 1.5; 1 Petru 4.7)
Nu veghează-n permanenţă, spre-a face doar fapte bune; (1 Petru 5.8; Apoc. 3.2-3; 16.15)
Se încrede în magie, în noroc şi-n horoscoape; (Lev. 19.31; Deut. 18.10-11; Is. 8.19; 47.13-14; 65.11; 1 Tim. 1.4; 4.7; 2 Tim. 4.3-4; Tit 1.14; 2 Petru 1.16)
Însă creştinu-adevărat, e desăvârşit în toate. (Matei 5.48; Apoc. 3.1-2)

Mulţi pseudo-creştini de azi, divorţează cu plăcere. (Matei 5.32; 19.9)
Creştinii ştiu că: divorţul nu-i dup-a Domnului vrere, (Gen. 2.24; Prov. 2.16-19; 5.18-19; Maleahi 2.14-16; Matei 19.3-6; Marcu 10.7-11; Luca 16.18; 1 Cor. 7.4,10-14; Ef. 5.31)
Soţu-ngrijeşte soţia, ce-n supunere trăieşte, (Gen. 3.16; 1 Tim. 2.12; 5.8; 1 Cor. 11.3,8-12; 14.34; Ef. 5.22-24,33; Col. 3.18; Tit 2.5; 1 Petru 3.1,5-7)
Şi-o iubeşte-aşa cum Domnul Biserica Şi-o iubeşte. (Ef. 5.25)
Multe pseudo-creştine nu mai vor copii să facă, (1 Tim. 2.15)
Şi se străduiesc aievea, Domnului ca să nu placă, (Col. 1.10)
Prin podoabele ce poartă şi prin modul cum se-mbracă, (1 Cor. 11.5-6,10, 13; 1 Tim. 2.9-10; 1 Petru 3.3-4)
Prin stridenta comportare, şi când nu ştiu ca să tacă. (2 Împ. 9.30-37; Prov. 21.17; Is. 3.16-24; Ier. 4.30; Ezec. 23.40; 1 Cor. 14.34-35)

Mulţi pseudo-creştini de azi, nu cred că ei vor învia, (Ioan 5.28-29)
Şi că Isus Hristos, Domnul, cândva lumea va judeca. (Apoc. 20.11-15)
Unii cred că după moarte, s-ar mai putea face ceva (Luca 16.24)
Pentru un suflet nesalvat, ce-n chinuri se va afla. (Luca 16.23)
Însă fiecare suflet al unui om ce a murit, (Luca 16.22)
Merge doar în locu-acela pe care şi l-a pregătit; (Prov. 15.24)
Şi nu poate ca să treacă, după buna sa plăcere, (1 Sam. 25.29)
Din locul unde sunt chinuri, în locul de mângâiere. (Luca 16.26)

Mulţi pseudo-creştini de azi, nu ştiu că nu sunt mântuiţi, (1 Cor. 8.2)
Căci ei n-au rămas în Domnul, şi-astfel cu Domnul nu-s uniţi. (Ioan 14.20; 15.1-6; 1 Cor. 6.17; 1 Ioan 5.11-12)
Cel ce a rămas în Domnul, şi astfel fi-va mântuit, (Ioan 10.9)
Trăieşte la fel ca Domnul, care a fost desăvârşit. (Evrei 5.9; 7.28; 1 Ioan 2.6; 4.17)
Paradoxul cel mai mare, care astăzi se-ntâlneşte, (Luca 9.60)
E că pseudo-creştinii sunt toţi morţi, dar nu trupeşte! (Matei 8.22; 1 Tim. 5.6)
Acest lucru se întâmplă fiindcă nu-s desăvârşiţi, (Apoc. 3.1-2)
Cum sunt creştinii-adevăraţi, ce-ntr-adevăr sunt mântuiţi! (Matei 5.48; Luca 6.40; 1 Cor. 2.6; 2 Cor. 13.9,11; Ef. 4.12; Fil. 3.12,15; Col. 1.28; 4.12; 2 Tim. 3.17; Evrei 9.9; 10.1,14; 11.40; 13.21; Iacov 1.4; 1 Petru 5.10)
Dacă vorbeşte cineva (mai ales, dacă predică !), să vorbească cuvintele lui Dumnezeu (1 Petru 4.11; 2 Petru 2.18-19) ... Amin.
Magnific! Biblic! Cutremurator!
Adăugat în 06/04/2013 de loredanam
Cred,că cei mai mulți frați(poeți)disprețuiesc o învățătură sau o predică în versuri prețuind versurile alambicate cu metafore înpinse până la limita unui careu enigmistic.Ei preferă frumosul și
sacrifică utilul. Asemenea poezii se pot asemui cu prverbul românului:un om aruncă o piatră înapă
și zece oameni se chinuie s-o scoată afară.Dacă despre calea mântuiri,Domnul spune că este atât de simplă încât nici cel fără minte nu se poate rătăci pe ea,cred că tot ce se scrie împotriva rătăciri
acestei căi și împotriva păcatului trebuie să fie simplu și direct. Frate Mihail ține steagul adevărului sus și fi binecuvântat de Domnul. Odată când am văzut că adevărul care mi-l dădea Domnul să-l spun în repetate rânduri n-a fost primit am zis:voi tăcea, dar Domnul mi-a vorbit printr-un proroc așa:nu
descuraja, fă-ți partea ta, pentru care tu vei avea o răsplată,iar cei ce nu ascultă vor avea o plată.
Minunat este Domnul nostru,fie numele lui în veac lăudat. Amin!
Adăugat în 06/04/2013 de hazcornel
Statistici
  • Vizualizări: 1338
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 6
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit