Să dregem altarul credinței!

Ilie Tișbitul era om, ca noi,
Un cetățean al Galaadului:
Având aceleași slăbiciuni, nevoi,
S-a dus ´naintea Împăratului!

Dar cine, la rege, mergea, nepoftit,
Pentru curaj, putea fi judecat!
Stăpânul Ceresc, pe profet l-a trimis
Ca pe Pavel, la Cezarul damnat!

Ca Estera, trebuie să postești,
Să stai întâi ´naintea Domnului,
Abia apoi poți să-ndrăznești,
Să vii, să-i vorbești regelui!

Ilie vestea mesajul divin,
Neînfricat, deși era judecată,
Mânia Cerului peste idoli,
Secetă, trei ani și jumătate!

Dar noi, creștinii, unși de Duhul Sfânt,
Avem curajul de-a mărturisi,
Apocalipsa lui Ioan, din Cuvânt,
Prăpădul, ce o lume va lovi?

Avem tăria de-a ne bizui
În viață, pe sfinte promisiuni:
„El va trimite corbi, ne va hrăni”,
Păstrăm credința vie în minuni?

Când știi că Domnul e la dreapta ta,
Și vocea Lui, și în furtuni o-asculți,
Și-n susur blând, lucrând doar Voia Sa,
Calm, preoții lui Baal o să-i înfrunți!

Să dregem altarul credinței!
E mesaj de la Duh, prin Ilie,
Să se-aprindă focul stăruinței,
Mistuind Trupului jertfa vie!

Iar după ce-a înfruntat pe Ahab,
Și preoți, mulți, a biruit-,
Tăind așera și râzând de Baal,
De duhul Izabelei urmărit,

Ilie a fugit într-o pustie,
Căci deprimat fiind, după bătălie,
Nu l-a învins demonul de mândrie,
Dar a gustat singurătatea-n glorie...

Cumplite-s luptele spirituale,
Când simți, te rogi, ca și Ilie:
„O, ia-mă de pe lume, Doamne,
Nu mai sunt bun pentru victorie!”

Dar Domnul îți trimite întăriri:
Somnul, cu viziuni cerești,
Pâine și apă, prin îngeri,
Ca, întremat în duh, să crești!

Apoi, când te crezi singurul creștin,
Ți Se descoperă în frumusețe,
Și îți șoptește lin, susur divin,
Greșala ți-o repară, cu blândețe:

„Mi-am păstrat șapte mii de credincioși,
Care pe Baal nu l-au sărutat,
Care-s, fără zarvă, evlavioși,
În Duh și-n Adevăr, s-au închinat!”

Apoi, Domnul te va trimite,
La văduvă, orfan, să le slujești,
Să îi învii la viață de credință,
Făina-n vas, uleiul să-nmulțești!

Să îți pui mâinile pe suferinzi,
Să-i ungi în Numele lui Isus,
Mare putere are ruga-n Duh,
A celui drept, răzbate-n sus!

O, Doamne, dă-ne azi mantia,
Cu care apele-a lovit Ilie,
Să ne rugăm, să-ntâmpinăm Răpirea,
Cerând, crezând, primind, ploaia târzie!

Amin!