Am acceptat, Isuse, totdeauna voia Ta,
Chiar dacă nu am înțeles de-atâtea ori de ce-i așa.
De multe ori am suferit,
Dar Tu, din toate negreșit,
M-ai izbăvit.

N-am înțeles, Isus, nicicând de ce-ai lăsat
Să fiu rănit, batjocorit, lovit, scuipat,
Dar eu ți-am deschis inima
Și am simțit în viața mea
Iubirea Ta.

N-am înțeles de ce atunci când te-am chemat,
În loc să îmi răspunzi, Tu ai întârziat.
N-am înțeles, dar mi-ai promis,
Că-mi pregătești un drum deschis
Spre paradis.

N-am înțeles de ce, prin norii de necaz,
Tu ai lăsat să-mi curgă lacrimi pe obraz.
N-am înțeles, dar lacrima,
A readus în viața mea
Lumina Ta.

N-am înțeles de ce, prin arșiță și vânt,
Pe calea Ta, Tu mi-ai cerut mereu să cânt.
N-am înțeles, dar cântul meu,
În toate m-a-nălțat mereu
Spre Dumnezeu.

N-am înțeles, Isus, nicicând iubirea Ta,
Cum pentru mine ai murit la Golgota.
N-am înțeles cum te-ai lăsat
Străpuns, batjocorit, scuipat,
Să fiu iertat.

N-am înțeles, dar acum pot să înțeleg.
De-aceea, doar pe Tine-n viață te aleg,
Și chiar de-o fi să sufăr iar,
Să pot răbda cu dor și jar
Prin al Tău har.