Planete mărețe, imense galaxii
Vorbesc de iubirea-Ți divină,
Căci Tu, Doamne, ai fost, ești și-n veci vei fi
O rază de har și lumină.

Să spună pământul, să spună și marea,
O, Doamne, cât ești Tu de mare!
Din inima lor să răsune cântarea,
Spre-a-Ți da cinste și închinare.

Întreaga natură să-Ți cânte doar Ție,
Că al Tău Nume sfânt este mare!
Tu ești și izvorul, și apa cea vie,
Prin Tine noi stăm în picioare.

Să-Ți cânte pământul, să-Ți cânte și marea
Și tot ce se mișcă sub soare,
Că-n Tine tot cerul, în toată splendoarea,
Se bucură de sărbătoare.

Să-Ți cânte și omul pentru veșnicie,
Făptura cea mai minunată!
De dorul iubirii, plin de bucurie,
Să-Ți cânte cu inima toată.

Să-Ți cânt și eu, Doamne, cu dragoste sfântă,
Căci Tu-mi dai din apa cea vie!
Și, cum universul întreg Ție-Ți cântă,
Mă-nchin și eu, Doamne, doar Ție!