Acrostih - La circ
 Aud hohote întruna,
 Behăit de eunuci,
 Care mai de care numa'
 Delirează cu clăbuci.
 Exaltarea e nebună,
Fără minte, fără rost,
 Grohăie ca porcii-n turmă,
Hrănindu-se de pe jos...
 Iată, se trezește unul!
 Jos coboară de pe ring,
 Kilograme de mizerii
 Lepădând dintr-un zvâcnit.
 Măscăricii îl înșfacă,
Nelăsând pe evadat.
 Oricât s-ar trudi, ce dacă!
Pot vedea ei mai înalt?
 Rar se-ntâmplă ca vreunul
 Să se sature de circ,
Și mai rar chiar să se lase,
 Tot spre altceva tânjind.
Țeluri nalte nu-s acolo
 Unde râsul e în toi,
 Vorba veșnică minciună,
Ziua-n van trecând vioi.
                            
                cunosc  îndeaproape o astfel de societate...