Amaraciunea 
Umbla  si cauta  din  loc  unde sa poposeasca		
Asteapta  ca sa gaseasca   un loc  unde sa ramina
Este plina de amar si venin  
Loveste   cu  putere  in  adincul inimilor  
Ia   cu asalt  inimile in care patrunde 
Se  instaleaza  si  isi   face loc  
Cu loviturile  ei puternice   ca a unui bumerang
Strapunge  si  despica inima in doua 
Porneste  cu repeziciune  sa ia  cu asalt
Al inimi dor   sa il stinga  cu al ei amar
Goleste   frumusetea care era in adincul inimi
Rupe orce radacina   al dragostei cu al   ei avint
La   plecare   lasa un gol    si  o rana singerind
Un  gol   care greu il va mai  umple  cineva 
Dupa toate  acestea   este    cineva   
Care   leaga   rana  si  o vindeca
Dragostea   lui este nemarginita 
Aduce   pace  eliberare  si  alinare
Repara  totul  si instaureaza  pacea lui
Dragostea    este   Dumnezeu.
                            
                aceasta poezie a fost scrisa  intr-o zi in care  amaraciunea era  la ea acasa   si    asa am avut aceasta inspiratie sa o scriu.