Prada pătată
Autor: Adrian Frunza  |  Album: fara album  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de frunza.adrian in 07/01/2013
1. Stând pe-o bancă putrezită, în al nopţii ei negroasă
Sufletul mi-e prins în taină de-o putere blestemată.
Câţiva corbi deasupra-şi zvânta a lor aripi cu splendoare
Bucuroşi de lupta data şi de-a lor patata prada.

2. În a nopţii ei răcoare simt cum vântu-mi dă târcoale,
Parcă văd puţin lumina, dar o umbră ma-nfaşoară.
Simt cum corpu-mi se răceste, şi cum creştetu-mi străpunge
O prezenţă-nunecată, o prezenţă-nflăcărată.

3. La-nceput mi-a fost straină, căutând să o descopăr
Cine-i ea şi ce doreşte, ce-o atrage înspre mine.
Dintr-o dată mă ia valul, simt cum viaţa-mi se ruină,
Văd că totul se învârte, am in mine duh de frică.

4. Fuse noapte dupa noapte, în a mea suflare vie
Dand tarcoale ca şi-un şarpe vrând să mă izbească-n noapte.
Oh, prezenţă-ntunecată, în coşmar nu vreau vreodată
Să-ţi mai simt veninul tare, rătăcind în trupu-mi rece.

5. Îmi dăduşi atuncea seama căci prezenţa blestemată
Ma-nsoţit mereu pe cale îndrumându-mă spre moarte.
Val de spaimă mă cuprinde când zăresc în depărtare
O lumină mult visată, o lumină orbitoare.

6. Şi lumina se apropie, aşteptând să mă străpungă
Dar zbură în taină mare pe lâng-a mea grea suflare.
Eram negru înăuntru, poleit cu praf de ceară
Iar puterea blestemată fu stăpân la ea acasă.

7. Creştin drag n-ai vrea tu oare, la a Lui mare venire,
Să-ţi găsească viaţa plină de a Lui splendoare vie?
Cercetează-ţi bine viaţa, vezi ca nu cumva să fie
Şi la tine-ntunecată, veninoasa blestemată.

8. E un duh ce te cuprinde, e un duh amar şi negru,
Nu-ţi dai seama când te-ajunge, doar simţi-vei cum venină,
Locuieşte-n tin în taină, însoţindu-te-nspre moarte.
Nu-l lăsa să te darâme, nu-l lăsa să te ruine!

9. Sunt minciuna şi trufia, lăcomia, bogăţia.
Toate-s mari, fără de taină, te-nconjoară şi te cheamă.
Răutatea, viclenia, te-nvenină zi şi noapte
Vrând sa-şi caute loc în tine şi pe loc să te dărâme.

10. Dacă-l ai tu pe Mesia, prunc Divin domnind în tine,
N-are loc unde să-şi facă o putere blestemată.
Dacă crezi c-a ta suflare nu e pe deplin curată,
Cere astăzi îndurare, şi te umple de putere.

11. Să fi plin de-a Lui suflare, să te umpli de-ndurare
Ca la marea sa venire să te-atingă şi pe tine.
Iar de-asupra ta să zboare, porumbei cu flori de aur,
Nicidecum voioşi să zboare, corbi ce duc înspre pierzare.





A
Frumoasa tema,frumoasa expunerea,matura prezentarea.Un pic mai mult de curaj,Domnul este pastorul ...nostru,in El avem protectia in fata oricarui Duh rau;Dumnezeu e ajutorul si sprijinul nostru,un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi, de aceea nu ne temem...Multa emotie in aceasta poezie ceea ce arata spre calitatea persoanei care scrie aceste versuri,Domnul sa va binecuvinteze,L a Multi Ani!
Adăugat în 07/01/2013 de cristianagape
Statistici
  • Vizualizări: 1187
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni