Biserica "Speranţa"
Peste oraşul meu era o beznă groasă
Că nici Domnul din cer nu îl putea vedea.
Eram cu toţii morţi întru păcat
Şi Dumnezeu atunci a lăcrimat.
Dar iată o minune:
Ea, lacrima, ce bezna a străpunso
Peste un suflet a căzut
Şi o lumină s-a aprins.
Dar vai... Cel Rău,
Îndat` a stinso!
A fost văzută însă, cum,
Doar ea, lumina poate fi
Şi alte suflete la viaţă s-au trezit
Stinse şi ele de Cel Rău.
Însă Lumina Domnului deja căzuse
Şi alte luminiţe s-au aprins,
Mai multe…
Şi încă şi mai multe,
Sau strâns cu toate într-un loc
Şi-n centrul lor Domul Isus,
A coborât.
Cel Rău, de-acum să urle-a vrut,
Însă puterea sa n-a mai contat.
“Speranţa” cu Isus în frunte...
Acum… a înviat!
Oraşul meu Domnul îl vede
Şi-i binecuvântat!
Că nici Domnul din cer nu îl putea vedea.
Eram cu toţii morţi întru păcat
Şi Dumnezeu atunci a lăcrimat.
Dar iată o minune:
Ea, lacrima, ce bezna a străpunso
Peste un suflet a căzut
Şi o lumină s-a aprins.
Dar vai... Cel Rău,
Îndat` a stinso!
A fost văzută însă, cum,
Doar ea, lumina poate fi
Şi alte suflete la viaţă s-au trezit
Stinse şi ele de Cel Rău.
Însă Lumina Domnului deja căzuse
Şi alte luminiţe s-au aprins,
Mai multe…
Şi încă şi mai multe,
Sau strâns cu toate într-un loc
Şi-n centrul lor Domul Isus,
A coborât.
Cel Rău, de-acum să urle-a vrut,
Însă puterea sa n-a mai contat.
“Speranţa” cu Isus în frunte...
Acum… a înviat!
Oraşul meu Domnul îl vede
Şi-i binecuvântat!
Am scris această poezie cu ocazia sfinţirii sau inaugurării ca să zic aşa, a bisericii baptiste din oraşul meu care poartă numele "Speranţa".
Până acum opt ani în oraşul meu nu cred că avea cineva o biblie personală, în afară de preoţii ortodocşi. Desigur nici nu se pomenea de o relaţie personală cu Dumnezeu. Dar slăvit să fie Domnul că a îndemnat un tânăr din Alba Iulia să vină aici şi să
ne facă cunoştinţă cu biblia şi învăţăturile ei, şi să înceapă zidirea unei adevărate biserici creştine şi nu mă refer aici la zidirea unui local.
Atunci oamenii se întâlneau prin case particulare unde ascultau Cuvântul Domnului explicat de acest tânăr binecuvântat fie el de Domnul în veci, iar acum biserica fiinţează într-un local adecvat.
Am fost fericită să scriu această, într-un anume fel - istorie - a bisericii mele.
Suntem foarte tineri ca şi biserică, ca şi creştini adevăraţi noi cei din oraşul meu, şi eu deasemenea (şi mă doare că nu L-am cunoscut pe Isus decât aşa de târziu) de aceea îmi cer scuze dacă exprimarea nu e tocmai potrivită. Fiţi iertători cum şi Domnul este. Amin
Statistici
- Vizualizări: 1353
- Comentarii: 6
Opțiuni
Şi ca să înţelegi în ce întuneric am trăit (şi să nu crezi că am fost o persoană groaznică, dimpotrivă eram considerată o persoană cumsecade şi aşa mă consideram şi eu - dar fără Domnul - e eroare) vreau să-ţi spun că eu personal nici nu ştiam că Domnul ne-a vorbit întro carte (şi am citit sute şi sute de cărţi neştiind că în Biblie fiecare cuvânt face cât o carte) numită Biblia până la revoluţie.
La un moment dat, cred că prin anii "80 cineva s-a exprimat întro propoziţie scurtă că ai săi părinţi citeau Vechiul şi Noul Testament şi crede-mă mi-a sunat în urechi cam ca şi "Ultimul mohican", persoana nu a dezvoltat subiectul şi eu chiar nu aveam habar că sunt cărţi sfinte, deşi eu chiar am tânjit după Domnul din copilărie (din cauza bunicii, Domnul so ţină aproape), măcar că nu conştientizam.
NU-ţi mai povestesc. Doare prea tare. Mi-e dor de mor de Dumnezeu pentru toţi anii în care a fost ascuns măcar că era la vedere.
Am scris totuşi poezii în care am ilustrat nevoia mea de EL. Fie să nu mă mai părăsească niciodată.