La glasul rugăciunii

La glasu-n plâns al rugăciunii
Ce-o-nalţă cu dor cel smerit
Spre cerul sfânt ca să-l auzi,
Doamne-asculţi, şi îi răspunzi
Când timpu-i cel mai potrivit!

De multe ori, trec zile, în şir
Şi ruga-n plâns, pare-n zadar,
Dar Tu în sfânta providenţă
Ştii şi-l cunoşti în existenţă,
Şi îi răspunzi prin al Tău har!

S-ar putea, că tot ce-ar vrea
E-n planu-i să Te mărească,
Să-i dăruieşti spre a-şi susţine
Dorinţa-i de-a fi lângă Tine,
Să ducă o viaţă creştinească!

Şi dacă Doamne nu-mplineşti
A lui dorinţi, din rugăciune,
E pentru că-n planul Tău sfânt,
În mersul său pe-acest pământ
De viitor, cine-ar putea spune?

Doar de rămâne mai departe
Drept credincios prin stăruinţă,
El va vedea, cum împlineşte
Tatăl Ceresc, ce-i trebuieşte,
Spre a-L mări ’n-a sa credinţă.

Flavius Laurian Duverna
28 decembrie 2012