A fost odata o mama,
Si lacrimi ea varsa.
Pentru copilul ei,
Mereu ea se ruga.

Si suspina din greu,
Strigand la Dumnezeu,
Cu sufletul plangand,
Cu glasul ei plapand:

"Te rog,o,Domnul meu,
Intoarce azi la Tine
Si pe feciorul meu.
Sa fie-n cer cu Tine.

Prezinta-Te,Tu astazi,
Si in viata lui,
Si nu-l lasa,o,Doamne,
In lumea raului.

Aprinde-i Tu in suflet,
Iubirea pentru Tine
Sa fie si-al lui umblet,
Condus mereu de Tine".

Si astfel ruga mamei,
Se ineaca-n suferinti.
Spre ceruri se indreapta,
A ei lacrimi fierbinti...

Iata ca Domnul astazi,
Asa bland ii vorbeste:
"O,nu mai plange mama,
Ci sus spre cer priveste.

Ti-am ascultat suspinul
Spre Mine inaltat.
Si-acum Eu voi lucra
Intr-un chip minunat.

Ma voi arata,
Curand...in viata lui,
Se va intoarce-n data
Pe calea Domnului.

Se va cai amarnic,
De viata lui trecuta,
Va plange-atunci puternic
Ca s-a pierdut in lupta...

In lupta cu-a sa fire.
Dar tot Eu ii voi da,
Si pacea si iubirea,
In inima sa".

Ramai acum in pace,
Cu gandul tot in sus
Nu dispera pe cale
Priveste la Isus.


Caci El este mereu,
Alaturea de tine,
Nicicand nu te-a lasa.
Pe bratul Sau te tine.


AMIN.