Cu mintea mea plină de gânduri
Păşesc afară-n miez de noapte;
În inimă-am tumult, suspinuri
Şi-n gândul meu scriu mii de rânduri
Privind, la ceruri înstelate.

Şi, sufletul meu cuprins de foc
Aude-aşa, vorbind în şoapte;
Şi mă cutremur Doamne, oh!
Şi-mi vine-n minte un alt Loc!
Şi-un timp, din vremi îndepărtate.

Şi-mi amintesc de-un început
De un Copil şi de o Naştere;
De-o iesle şi Pruncul nou-născut
Şi ochii-mi văd, tot ce s-a petrecut
De prima dat' chiar de la facere.

Văd magii, privind şi căutând
Steaua, pe bolta înstelată;
Uimiţi, nerăbdători călcând
S-ajungă-n locu-acela und'
Isus Hristos, născut, 'i-aşteaptă.

Păşesc cu mare grijă, şi-ncet.
Cu ochii plecaţi pân' la pământ;
Sunt plini de dragoste, respect
Intră pe uşă, şi se duc drept
La iesle, unde e Pruncul Sfânt!

Toţi, se-opresc, privesc, se-nchină
Îi dau slavă şi Îl preamăresc
Uimiţi, văd peste tot LUMINĂ!!!!!
Un Prunc frumos c-un sceptru-n mână
Înconjurat de-un nimb Dumnezeiesc!

Îl recunosc! Da! Este Isus!!
Acel ce trebuia să vină
Ca să-mplinească ce e scris!
În genunchi, Îi dau ce I-au adus;
Aur, tămâie şi smirnă!!!!!

Şi-apoi Copilul Se înalţă
Devine-aşa de maiestuos!
Cu Dumnezeu stă Faţă-n-Faţă
Căci una sunt şi El dă Viaţă
Copilul, este Isus Hristos!!!!

A.N
9.12.2012 Firenze