Nu mai vedem Farul cel mare,
Ce toată noaptea stă aprins,
Nu mai vedem Fiul cel tare,
Ce toate pe pământ le-a-nvins.
Noi toți suntem neputincioși,
Așa de slabi, împinși de valuri;
Ce agonisim noi risipim
Și în furtună nu sunt maluri.
Suntem toți plini de probleme,
Suntem toți plini de necazuri;
În aceste zile grele,
Suntem toți bătuți pe-obrazuri.
Amenințări financiare,
Că tot ce este agonisit
Va dispărea într-o clipită
Și-o să rămânem cu nimic.
Nu zic că-i doar un vânticel,
Problema e destul de groasă.
Familii care sunt și pier,
Problema e la noi în casă.
Copiii noștri, cei ce sunt
Și cei pe drum care-or să vină,
Ce-or să mănânce pe pământ?
Ce-or să îmbrace? Cine-i ține?
Așa de mult ne îngrijorăm
Și-așa de repede ne-aprindem...
Sunt clipe grele pe pământ,
Noi nu mai credem c-o să-nvingem.
El este gata să ne-ajute,
El stă și-așteaptă rugăciune.
Păcatele sunt mult prea multe,
El stă și-așteaptă îndreptare...
este o poezie inceputa si neterminata in momente de ingrijorari si deznadejde pentru noi, pentru cei dragi, dar Dumnezeu este mare si puternic si ne ridica repede din noroi :)
şi poverile le poartă,
ne îndrumă-n întuneric,
calea bună El ne-arată.
ne poartă şi poverile
şi ne ajută şi pe drum
ne-ascultă cererile
şi ne este sfetnic bun.
Să alergăm mereu la Domnul şi Lui să-I încredinţăm toate problemele noastre. Fii binecuvântată.