Răspunsul lui Iov
Iov cap 6


Și credinciosul Iov răspunde
Cu fața lui îndurerată
Ai săi prieteni îl aude
Și mintea lui e înțeleaptă

Durerea de-ar fi cântărită
Și-n cumpănă, dacă s-ar pune
Nenorocirea socotită
Mai grele sunt, decât se spune

Când Domnul Cel atotputernic
Cu o săgeată l-a străpuns
Pe Iov, ce era om cucernic
Otravă, în săgeți a pus

Când boul are de mâncare
El nu mugește, e hrănit
Măgarul nu mai zbiară tare
Când, de verdeață-i mulțumit

Dar pentru Iov, tot e scârbos
Chiar dacă ar vrea să le atingă
E fără gust și e grețos
Necazul nu poate să învingă

Dar Iov mai are o dorință
De Domnul vrea să îl zdrobească
Domnul cu-a Lui mână întinsă
Pe al său rob, să îl prăpădească

Durerile îl copleșesc
Deși, porunca n-a încălcat
Și gânduri rele-l năpădesc
E suferind și întristat

Nădejdea lui, este pierdută
Sfârșitul, pare c-a venit
Tăria lui este zdrobită
Și vede clar al său sfârșit

Apoi Iov iar se tânguiește
Și despre mila lor le spune
Dar teama, nu îl părăsește
Tăria lui, treptat apune

Înșelători ca un pârâu
Prietenii lui s-au arătat
Ei sentimentele în frâu
Nu și-au ținut, mult s-au mirat

Cursul de un sloi tulburat
Zăpada, peste ei se adună
Arșița verii l-a secat
A lui inima nu e bună

Cete de călători se abat
Se duc înspre pustiu și pier
Dar drumul lor, la moarte-i dat
Și ele, viață nu mai cer

Ei în nădejde-s înșelați
Dar totuși, ei rămân uniți
Acei care spun că sunt frați
Văzându-l, au fost îngroziți

Oricum Iov era necăjit
Dar l-a durut purtarea lor
Nimic cu el n-au cheltuit
Și nu îi era clar, ce vor

Pe ai săi prieteni îi întreabă
Să-i spună, unde a greșit?
Păreau să-l mustre mai degrabă
Să-i spună, c-a păcătuit

Îl mustră pentru ce-a vorbit
Dar deznădejdea lui, n-o văd
Ei prietenul și-au prigonit
Parcă în cinstea lui, nu cred

Îi roagă cu el drepți să fie
Și drept ca să mărturisească
Să vadă a lui prietenie
Cinstea lui Iov, s-o recunoască

va urma