A ne recunoaşte nimicnicia vieţii noastre efemere în faţa maiestăţii Dumnezeieşti, înseamnă dependenţa noastră totală de El ca Făcătorul nostru, care a avut un scop bine premeditat în lucrarea de creaţie, pentru slava şi mărirea Sa.
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”