Pe la anul 1547, era o femeie cu frică de Dumnezeu, al cărei nume era Richst Heynes (numită astfel după soțul ei, conform obiceiului din acea țară), care locuia în Ilst, nu departe de Sneeck, în Friesland. Și ea și-a plecat umerii sub jugul ușor al Domnului Isus, ascultând și urmând glasul Lui cel binecuvântat și ferindu-se de glasul celor străini care I se împotriveau.

Văzând aceasta, vrăjmașii lui Dumnezeu au căutat foarte repede s-o împiedice și s-o oprească; în acest scop, au trimis slujitori tiranici, care au venit ca niște lupi răpitori și au prins această oaie lipsită de apărare. Soțul ei, dându-și seama de aceasta, a scăpat cu mare primejdie de viață.

Ea a fost tratată cu multă asprime și legată cu cruzime, fără cea mai mică milă sau compasiune, cu toate că era însărcinată și foarte aproape de momentul nașterii, astfel că moașa fusese deja la ea. Dar, în ciuda tuturor acestora, au luat-o cu ei, deși copilașii ei plângeau și se tânguiau cu jale.

Au dus-o la Leeuwaerden, la închisoare, unde, după trei săptămâni de detenție, a adus pe lume un fiu. Copilul, spre marea uimire a tuturor celor care îl priveau, purta foarte vădit pe brațele sale urmele pe care mama sa le primise de la lanțurile crude. Apoi au torturat-o atât de crunt, încât nu și-a putut ridica mâinile pe cap. Astfel a fost maltratată cu torturi inumane, mai ales pentru că nu voia să-și trădeze frații, căci acești lupi nu erau nici pe departe sătui, ci însetați cu mare sete după mai mult sânge nevinovat.

Cu toate acestea, credinciosul Dumnezeu, care este cetățuie la vreme de nevoie și scut pentru toți cei ce se încred în El, i-a păzit buzele, astfel încât nimeni nu a fost trădat de ea. Deoarece nimic nu o putea determina să se despartă de Hristos, a fost condamnată la locul respectiv, băgată într-un sac, ca o brută fără minte, și aruncată în apă și înecată.

Toate acestea ea, ca un miel nevinovat al lui Isus Hristos, le-a îndurat cu răbdare și statornicie pentru numele Domnului, rămânând credincioasă până la moarte; de aceea este vrednică să primească în cele din urmă cununa vieții veșnice de la Dumnezeu și să se bucure de ea în vecii vecilor.

Despre relatare

Această relatare a fost luată din Oglinda Martirilor, carte apărută în 1660 sub semnătura lui Thilemann J. van Braght și trecută de mult în domeniul public. Publicând-o, nu dorim să sprijinim doctrinele celor amintiți, de altfel, în majoritatea cazurilor, ele ne rămân necunoscute, ci doar să transmitem consemnarea istorică a suferințelor și martirajelor celor ce au voit să-L urmeze pe Hristos fără a-și iubi viața. Pentru mai multe resurse din Oglinda Martirilor și materiale gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, spre a ne asemăna cu El, accesează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.