Vreau să mărturisesc o stare de rugăciune pe care o am atunci când citesc Scriptura cu voce tare, fiind doar eu înaintea Domnului.

De multă vreme mă lupt cu uscăciune în rugăciune și cu lipsă de putere, încât cuvintele cu greu se nasc. Iar când vin, sunt ca rostite din obișnuință, în timp ce gândul meu este risipit și prins în multe părți. Motivele nu sunt neobișnuite. Tumultul societății în care trăim, expunerea ispitelor și luptelor zilnice ne fac mersul și apetitul duhovnicesc tot mai mic.

Dar am luat aminte la un lucru: când vremea îmi este prielnică și sunt singură, deschid Scriptura și citesc mai multe capitole cu glas tare și cu atenție.

Și făcând așa, mintea mea se umple de cele citite, iar gura mea se deprinde să rostească cuvinte cu bună rânduială, și ajunge firesc să grăiesc cu glas ceea ce mai întâi se naște înlăuntrul meu.

Este ca o rugăciune care se naște întâi în inimă și în minte, iar apoi, cu aprofundare, se rostește pe buze, fără întârziere. Totul la secundă.

Și adesea stând și privind spre cer pe fereastră, fie că este senin, fie că este acoperit de nori, fie zi, fie noapte și acolo îmi înalț rugăciunea uitând de limitele timpului.

Astfel, mintea mea, în vremea rugăciunii, se face ca un loc de lucru unde toate lucrurile sunt cercetate și așezate cu rânduială, după cum îmi vin în amintire sau după cum sunt puse în cugetul meu de Domnul.

Cele ce trebuie iertate le pun înaintea Lui cu pocăință. Cele ce trebuie uitate le dau în mâna Lui, cerând izbăvire. Cele ce trebuie trezite, iubite sau lepădate, le așez fiecare la locul lor.

Și în toate acestea este un lucru de seamă: din pricina celor citite, rugăciunea capătă altă adâncime și altă înălțime, ca o vorbire mai aproape de Domnul, la un alt fel de înțelegere.

Și asta este evident ca nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt al Lui Dumnezeu care cu suspine negrăite mijlocete pentru noi. Romani 8:26

Atunci se nasc cuvinte pe care altădată nu le-aș fi rostit într-o rugăciune rapidă sau în care sunt datoare să mă rog.

De pildă, gândind la pilda talanților, m-am rugat astfel:

„Doamne Tată, nu știu câți talanți mi-ai încredințat sau câți voi mai primi de-a lungul timpului, dar Te rog, ajută-mă să aduc înaintea Ta încă pe atât.

Iar dacă va fi cu putință mai mult, slăvit să fie Numele Tău; însă nu îngădui nicidecum să vin înaintea Ta cu mai puțin de încă pe atât cât mi-ai dat ca nu cumva să fiu condamnată și declarată leneșă și neiscusită.” Amin.

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi…”

Coloseni 3:16