„El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.”

‭‭1 Petru‬ ‭2‬: ‭24‬

           În ultima perioadă, Dumnezeu îmi vorbește prin evenimente și întâmplări. În data de 11.05. 2025, mă aflam în mașină deplasându-mă înspre locul de muncă, în Târgoviște, dar am fost nevoit să opresc să alimentez. În timp ce alimentam, m-am dus cu gândul la ceva, nu mai știu la ce și nu am fost atent la suma de bani în care trebuia să mă încadrez: 100 de lei. Am depășit această sumă cu 3 lei. M-am căutat prin buzunare și am căutat prin mașină să văd dacă am mărunt, însă nu aveam. Pe card aveam ceva bănuți și m-am gândit ca puteam plăti o parte cu bani lichizi și restul cu cardul. Însă nu a fost așa, pentru că doamna mi-a spus că nu se poate în felul acesta. M-am uitat la doamna de la casa de marcat și am spus:

         “ - Am numai 100 de lei, nu mai am 3 lei!

           - Lasă așa, mi-i dai tu când vii pe aici!”

         Am plecat rușinat că n-am fost atent și nu  m-am încadrat în bani și am rămas și dator. Nu am stat să mă vait și am căutat o soluție, am căutat cel mai apropiat bancomat pentru a scoate banii necesari să-mi achit datoria. Am alergat prin oraș vreo jumătate de oră și în timpul acela, Dumnezeu, mi-a vorbit și mi-a arătat:

       “ - Vezi tu, Ruben, aceasta este o datorie pe care o poți plăti, e ușor de plătit, ai cu ce.”

      M-am gândit minute bune la această vorbă. Am avut o datorie, una imposibil de plătit. Dar a fost cineva, care a plătit-o în locul meu. Un Rege, un Fiu de Dumnezeu, Mielul fără cusur și fără prihană: Domnul Isus Hristos. Ceva mă îndemna să spun aceste lucruri doamnei din benzinărie! Și am ascultat de acest îndemn!

      După ce am ajuns la benzinărie, am intrat și am pus banii pe tejghea și am spus doamnei de acolo:

        “ - Bună seara, am venit să-mi achit datoria. Însă vreau să vă spun că am avut o datorie pe care n-o puteam plăti și cineva a plătit-o în locul meu. Domnul Isus Hristos a murit în locul meu pe cruce si a purtat păcatul meu. O seară bună vă doresc!”

     Am plecat înspre mașină și am realizat că ceea ce s-a întâmplat, nu era un accident, ceva întâmplător, ci era hotărârea lui Dumnezeu. El a hotărât să se întâmple așa pentru a-i vorbi acelei doamne despre faptul că Hristos a murit și pentru ea.

     Toate evenimentele care se petrec în viața noastră, nu sunt la întâmplare. Sunt hotărâte de El. Fie dorește să ne învețe ceva fie dorește ca cei nemântuiți să afle Vestea Bună a Evangheliei.

     Toți trebuie să știe de sacrificiul suprem de pe Golgota. Trebuie să ne deschidem gura și să propovăduim Cuvântul.

      Domnul Isus mi-a plătit datoria. A plătit prețul! Prin moartea Lui, astăzi eu trăiesc. Îi sunt recunoscător o viață întreagă.