Femeia nicidecum pastor, dar nicidecum analfabetă în cele ce privește Scriptura

Rolul femeii în familie, în biserică și în societate!

     Frumoasa chemare a supunerii în viața femeii.

Am scris rândurile de mai jos cu mai bine de un an în urmă, dar le-am ținut pentru mine. M-am gândit să nu mai împovărez rețelele de internet cu gândurile mele, mai ales acum când sunt atâtea probleme în lume... boli... războaie... Dar liniștea, pacea și lipsa problemelor e de scurtă durată în viața celor mai mulți dintre noi și ce am de spus aduce pace în familie. Familia este locul unde de multe ori se dau cele mai crâncene lupte care aduc daune fizice, mentale, și spirituale atât în viața soțului cât și a soție, dar și în viața copiilor.

Prin rândurile de mai jos aș dori să descriu frumoasa chemare a femeii dea fi supusă, ce înseamnă supunerea, și care este motivația supunerii. De asemenea aș dori să descriu  binecuvântarea supunerii și consecințele devastatoare ale nesupunerii. Cu tot respectul și cu intențiile cele mai bune de a-L onora pe Dumnezeu, doresc să împărtășesc încredințarea mea cu privire la acest subiect, nimic mai mult! Cu alte cuvinte, povestesc încredințarea mea, nu acuz, nu scuz și nu pretind că dau învățătură. Consider totuși că omul smerit cu inimă bună, care are dragoste și frică de Dumnezeu are ce să învețe și de la un copil, așa că m-aș bucura ca aceste rânduri să fie de folos cuiva.

De când femeia a făcut alegerea să asculte de diavolul în Grădina Eden, ea este mereu și mereu atacată de cel rău ca să creadă minciunile lui despre identitatea ei și rolul ei. Dacă diavolul a putut să o înșele pe Eva odată de ce nu ar crede că poate să o înșele din nou și din nou? Deși cel rău încearcă, el nu are putere asupra celor care au fost izbăviți de sub puterea păcatului, prin sângle scump al Domnlui și Mântuitorului nostru, Isus Christos.

În zilele noastre chiar simpla denumire de mamă și tată, de femei și bărbat este pusă sub semnul întrebării. Unii neagă faptul că sunt roluri specifice atribuite bărbaților și femeilor. În unele societăți femeile sunt acoperite din cap până în picioare și sunt tratate ca o posesiune a bărbatului, iar în alte societăți femeia se crede superioară bărbatului și ca atare nu are nici cel mai mic respect sau dorință de supunere față de soț sau chiar față de orice autoritate. Se luptă în multe părți ale lumii ca rolul femeii și a bărbatului să fie inversat. Alții au păreri eronate despre aceste roluri specifice pentru bărbați și femei, pentru că nici nu au studiat acest subiect și nici nu au crescut în familii sănătoase, care să exemplifice practic care este rolul mamei și care este rolul tatălui. În categoria acestora din urmă mă număr și eu. Am crescut fără tată și fără mamă, fiind adoptată de mătușa mea care era văduvă, săracă și eu zic destul de înaintată în vârstă ca să crească un copil de una singură. Când a început să mă ia sub îngrijirea ei, mătușa mea avea 56 de ani și era pensionată de boală. La început mătușa mea nu era hotărâtă ca să mă țină definitiv, dar mai apoi și-a dedicat viața creșterii și educării mele. Când eu am trecut prin anii adolescenței, mătușa mea, căruia îi spuneam mami, trebuie că a fost afectată de o boală a minții cum ar fi Alzheimer sau demență. Acum fiind asistentă medicală și având o experiență de peste 20 de ani, lucrând cu persoane afectate de diferite boli ale minții, pot să spun cu destul de mare certitudine, că și mami a suferit de demență sau Alzheimer. Zburdalnică am fost, și am luat bătaie pentru asta și la școală și acasă, dar nu puteam înțelege de ce din nimica toată mătușa mea izbucnea în furie și mă acuza de tot felul de lucruri, pe care nici nu mi-aș fi imaginat să le fac. Am primit multă bătaie de la dânsa, de multe ori fără explicație, și pentru lucruri nesemnificative, cel puțin așa cred eu. Comportamentul dânsei și lipsa dragostei și a protecției, după care tânjeam atât de mult, m-au dus la un moment de disperare, moment la care am decis că viața mea nu mai are nici un sens și am dorit să-mi pun capăt zilelor. În acele clipe disperate, chiar dacă mă îndreptam spre gară, plănuind să sar în fața unui tren, m-am rugat lui Dumnezeu și L-am chemat în ajutorul meu, cum nu am făcut-o niciodată înainte și Dumnezeu s-a îndurat de mine și nu m-a lăsat. Tânjeam să comunic, să vorbesc cu cineva, să-mi vărs tot amarul inimii, și cum nu am găsit nici o persoană dornică să mă asculte, îmi găseam adesea refugiul în rugăciune, în citirea Scripturii și în a scrie în jurnal. Scriam în jurnalul meu mai în fiecare zi; ba povestind obiectiv ce s-a întâmplat în ziua respectivă; ba exprimându-mi sentimentele, gândurile, nedumeririle față de anumite evenimente sau persoane. Dar nu de puține ori dădeam drumul imaginației, și scriam tot; tot ce-mi trecea prin minte, nu contează cât de frumos, sau trist, sau înspăimântător. Vă puteți imagina ce am simțit când aceste jurnale au fost confiscate de mătușa mea și date la diferite persoane ca să fie citite? Rând pe rând cititorii jurnalelor au fost invitați ca să vorbească cu mine, despre cele scrise. Învățătoarea de la școala generală, diferiți vecini, un pastor, oameni cu frică de Dumnezeu și oameni fără frică de Dumnezeu, înarmați sau dezarmați de cele citite în jurnal, încercau să-mi dea sfaturi. Unii dintre sfătuitorii mei m-au găsit vinovată, alții nu m-au acuzat de nimic, ba chiar am simțit compasiune în vocea unora dintre ei; dar mătușa mea nu i-a adus acolo ca să mă compătimească ci dimpotrivă. Atunci m-am lecuit odată și pentru totdeauna de frica de oameni. Trecând prin această experiență în adolescență, o vârstă atât de critică, cu toată rușinea și groaza pe care am trăit-o am experimentat un fel de eliberare. Am văzut atunci că a deveni o carte deschisă pentru ca toți să o citească, nu e sfârșitul lumii. Mai mult decât știau interlocutorii mei despre mine știa Dumnezeu, iar El conta pentru mine mai mult decât toți oamenii. Așa că, am venit înaintea lui Dumnezeu ca și un om care se sufocă și are nevoie de oxigen. Am venit înaintea Celui care nu numai că-mi cunoștea durerea, dar s-a identificat cu durerea mea și cu păcatul meu, luându-le asupra Lui la crucea de la Golgota, și în schimb mi-a dat în dar neprihănirea Lui, identitatea Lui și Duhul lui cel Sfânt. Motivul pentru care am împărtășit această experiență personală este ca să știți, că dacă mă supun lui Dumnezeu, soțului meu și am respect pentru autoritate, nu este prin puterile mele, nu este pentru că am văzut un model vrednic de urmat în copilăria sau tinerețea mea, ci este datorită puterii transformatoare a mântuirii realizate de Hristos.  Fără ajutorul lui Dumnezeu, aș fi pradă depresiei, amărăciunii, rebeliunii, sau poate mi-aș fi curmat viața de mult. Doar prin Hristos, doar mântuiți, doar cu ajutorul Duhului Sfânt putem să trăim pentru Hristos o viață sfântă și plină de bucurie și împlinire. Cu cât înțelegem că doar în Hristos, prin Hristos e ceva de noi, cu atât suntem mai feriți de cădere, cu atât vom umbla mai smeriți și în dependență totală de Dumnezeu. Cei care suntem mântuiți și trăim în totală dependență de Dumnezeu, știm că poruncile lui Dumnezeu aduc binecuvântarea Lui atât în familie cât și în biserică și societate.

În cele ce urmează, vreau să vorbesc strict despre supunerea soției credincioase față de soțul ei, indiferent dacă are un soț credincios sau un soț necredincios și nu doresc să mă ocup în acest articol de supunere, în general. Totuși supunerea este una dintre virtuțile credinciosului, de aceea cred că oricine care citește aceste rânduri, cu inima sensibilizată de Duhul Sfânt, poate lua ceva folositor, indiferent de vârsta pe care o are, sau dacă este femeie sau bărbat căsătorit, sau necăsătorit.

Supunerea despre care doresc să vorbesc, are ca fundament dragostea, se învață din Scriptură și se practică doar primind înțelepciunea și puterea Duhului Sfânt.  Această supunere nu este o supunere oarbă, ci este o supunere bine calculată și dăruită din abundența dragostei, care este turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt.  De o importanță majoră este faptul că această supunere nu înjosește femeia, nu-i diminuează valoarea, nu o reduce la tăcere, nu o face inferioară, și nu o devalorizează în nici un chip.  Atunci când femeia credincioasă știe cine este în Hristos și ce înseamnă supunerea, aceasta se face lucrătoare împreună cu Hristos, pentru a ridica o biserica și societatea la standardele cele mai înalte de sfințenie și moralitate. Această trăire în ascultare de Dumnezeu va înălța o femeie credincioasă pe culmi de pace, liniște și fericire. Acestea nu sunt cuvinte frumoase adresate minții, ci sunt cuvinte izvorâte din inima mea transformată de iubirea Mântuitorului și mi-aș dori să atingă nu doar rațiunea ci și inima, locul în care se câștigă sau se pierde bătălia.

Realitatea tristă a zilelor noastre este faptul că trăim într-o societate tot mai rebelă, tot mai nesupusă și tot mai obraznică. Vedem nesupunere, obrăznicie, neascultare, răzvrătire de la copiii de grădiniță până la unii oameni „maturi”, de fapt oameni certați cu bunul simț. Unii justifică nevoia de a răsturna orice formă de autoritate, prin faptul că unii din cei care au fost puși acolo au făcut abuz de această autoritate. Abuzul de autoritate și mârșăviile făptuite de cei care trebuiau să protejeze nu trebuie ignorate. Aceste cazuri izolate de abuz, trebuie abordate și corectate, dar în același timp trebuie făcut clar, celor care sunt în autoritate, care este rolul și locul lor.

Pe acest fundal al rebeliunii împotriva autorității, mai mult ca oricând, cred că trebuie să ne aducem aminte de ce trebuie să fim supuse și să încercăm să răspundem câtorva întrebări de genul: Ce estesupunerea? De ce să fie soția supusă? Cum poate o soție să fie supusă unui soț necredincios? Care este scopul supunerii? Care sunt beneficiile supunerii? Care sunt consecințele nesupunerii? Cum afectează supunerea soției viața de familie? Cum afectează supunerea soției societatea în general? Ce înseamnă să fii supusă?

A. Supunerea – ca urmare a Nașterii din nou.

Supunerea nu începe cu logica omenească, ci începe cu o inimă transformată de Duhul lui Dumnezeu; începe cu nașterea din nou.  Vreau să aduc acest subiect în prin plan, căci doar persoana născută din nou, umplută cu Duhul Sfânt, înțelege adevăratul sens al supunerii. Nu pot să vorbesc de supunere, separat de Hristos. Nu doar că Domnul Isus a modelat supunerea, dar El ne împuternicește prin Duhul lui cel Sfânt să trăim în supunere. Îl urmezi cu adevărat pe Hristos? I-ai înțeles iubirea? Înțelegi ce a făcut Domnul Isus când a luat ștergarul și ligheanul și a spălat picioarele ucenicilor? Știi cât de mult s-a smerit Fiul lui Dumnezeu, luând trup de om, ca prin sângele Lui să-ți câștige mântuirea? Dacă nu ești sigură de mântuirea ta, dacă nu-L iubești pe Domnul, dacă nu ești gata să mori pentru Hristos, dacă e o povară mersul la biserică, citirea Bibliei, trăirea în sfințenie, sacrificiul de sine, supunerea, stai o clipă aici și meditează. Dacă nu ești sigură de mântuirea ta, îți recomand să te cercetezi în lumina Scripturii, ca să vezi dacă nu cumva ești aproape de Împărăția lui Dumnezeu, dar nu ai pășit încă prin credință, făcând legământ cu Dumnezeu. Sunt multe ideologii false, care au pătruns în bisericile noastre, ideologii care sunt paralele cu Evanghelia lui Hristos, cum ar fi evanghelia falsă a prosperității, evanghelia falsă a mântuirii prin faptele tale „bune" etc... Dacă nu ai experimentat transformarea inimii și a minții tale prin nașterea din nou, mă rog ca Domnul să ți se descopere, ca să-L primești pe El ca Domn și Mântuitor personal.

Am vizionat recent documentarul „American Gospel" și îl recomand tuturor celor care au îndoieli cu privire la mântuirea lor. De asemenea, recomand acest documentar celor care vor să învețe cum se deosebește realitatea unei vieți transformate, față de falsa impresie că ești creștin. Aceste rânduri sunt adresate femeii credincioase care a decis să-L urmeze pe Hristos și pentru care Scriptura este standardul după care își ghidează viața. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, legea după care ne ghidăm gândirea și comportamentul. Noi creștinii citim Biblia regulat și o înțelegem cu ajutorul Duhului Sfânt. Dragostea noastră pentru Dumnezeu implică ascultare față de toate poruncile și sfaturile pe care El ni le dă, inclusiv porunca de a fi supuse. Dar noi trebuie să înțelegem la ce fel de supunere am fost chemate și cum se practică această supunere.

B. Femeia trebuie să fie supusă bărbatului ei ca Domnului.

1. De bună voie. Este libera mea alegere să fiu supusă Domnului și este libera mea alegere să fiu supusă bărbatului meu. Nu înghit supunerea ca pe o pastilă amară, care-mi va da intrarea în cer, ci o îmbrac ca pe o haină de onoare.  Pentru că am înțeles ce înseamnă să mor împreună cu Hristos și pentru că am înviat cu El având natura Lui în mine, pot să trăiesc după principiile Scripturii și chiar îmi găsesc plăcerea în voia lui Dumnezeu pentru mine. Sunt supusă de bună voie, iubesc de bună voie, sufăr de bună voie. Acest sentiment, că sunt liberă să aleg supunerea, mă eliberează de orice frică, de orice apăsare sau resentiment. Eu de bună voie am intrat în căsătorie, acceptând ca soțul meu să fie capul familiei și am decis să-ifiu supusă. Atunci când înțelegi că supunerea ta este ascultarea ta, de bună voie, nu ai nici un sentiment de inferioritate sau de victimă, indiferent de circumstanțele prin care treci.

Nu poți să fii supusă soțului tău de bună voie, până nu înțelegi că mântuirea prin jertfa Domnului Isus, te-a făcut o persoană liberă și nimeni și nimic nu te poate pune în lanțuri, decât dacă tu alegi să crezi o minciună. Dacă soțul tău te forțează să te supui și crezi că tu nu ai nici un cuvânt de spus, vei cultiva o mentalitate de victimă și vei trăi cu resentiment și regret. Supunerea începe în inima ta și se reflectă în acțiunile tale. Doar la câteva săptămâni după căsătorie, într-una din duminici am mers la Biserică și am uitat să-mi acopăr capul cu un batic, cum era regula în Biserica Baptistă din care făceam parte. Era un obicei nou pentru mine, cum fetele necăsătorite nu purtau batic. Mi-am dat seama târziu în timpul programului și am avut un sentiment foarte neplăcut. La terminare în grupul de cunoștințe și prieteni mi-am povestit gafa, la care un frate, care mai târziu a și devenit păstorul bisericii a spus: “Supunerea ta nu stă în purtarea baticului ci în atitudinea inimii. Mulți soți și-ar dori soții supuse, nu soții cu batic.” Nu am uitat niciodată cuvintele acestui frate și de multe ori când îmi puneam baticul pe cap, îmi aminteam de cuvintele lui. Nu uita, nu ești o victimă, ești o persoană liberă, care dăruiește supunerea de bună voie și din dragoste.

1. Din dragoste. Cine a spus: Dragoste cu forța nu se poate! , a avut mare dreptate. Dumnezeu nu ne forțează să-L iubim, ci ne oferă dragostea și iertarea Lui în dar, dându-ne opțiunea să-L iubim sau să-L respingem. Cei care am acceptat mântuirea Domnului, și am făcut un legământ cu El că-L vom iubi și-L vom urma pe Dumnezeu este un legământ pe viață, legământ prin care am intrat pentru că am răspuns dragostei Domnului Isus, manifestată pe cruce, cu dragostea noastră, manifestată prin ascultare și supunere.

  Supunerea datorită faptului că iubim, nu este o supunere bazată pe sentimente ci este supunere bazată pe legământul pe care l-am făcut în primul rând cu Dumnezeu apoi pe legământul căsătoriei. Atunci când am făcut legământ cu Dumnezeu că-L vom iubi și-L vom urma toată viața, am primit nașterea din nou și dragostea Lui a fost turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt. Această dragostea a lui Dumnezeu este forța motivatoare din spatele tuturor acțiunilor noastre și este baza pentru care putem să ne onorăm legământul căsătoriei, legământ deasemenea făcut pe viață. Pot să dispară fluturașii din stomac, pot să se schimbe circumstanțele vieții, dar decizia de a iubi nu ar trebui să se schimbeniciodată. Dragostea pentru Dumnezeu se materializează în ascultare de poruncile Lui. Așa cum știu că nu am meritat dragostea și iertarea Domnului, ci dimpotrivă am meritat iadul, moartea și pedeapsa veșnică, tot așa știu că pot să arat dragoste, respect și supunere unui soț, chiar dacă acesta nu ar avea nici un merit. Ce înțelegi când spui iubire? O femeie a mers la pastorul John Piper și i-a spus că nu mai este îndrăgostită de soțul ei, la care acesta i-a spus calm “Și ce dacă?” Și ce dacă nu mai simți, și ce dacă circumstanțele exterioare s-au schimbat, și ce dacă... . . ? Nu pune un semn de egal între dragoste și sentimente! Tu poți să arați dragostea pentru cădragostea este alegerea ta liberă nu este un val de sentimente asupra cărora nu ai nici un control! Când mă gândesc la dragoste, mă gândesc la Dumnezeu care pentru mine și-a trimis singurul Său Fiu ca să moară, jertfit pe o cruce. De dragul meu, Domnul Isus a răbdat rușinea, batjocora, a fost hulit, I s-a spus că are drac, a fost părăsit chiar și de cei mai apropiați ucenici și a trebuit să vadă suferința mamei Lui. Oare cât din suferința mea ar putea fi comparatăcu suferințele Domnului Isus? Pastorul Wurmbrand a spus că dragoste se scrie suferință.

Îmi dau seama că în societatea în care trăim, puțini înțeleg ce este cu adevărat dragostea. O soție și-a întrebat soțul, în timp ce acesta se uita la televizor: „Mă iubești?” Acesta a răspuns: „Sigur că te iubesc!” Aceasta l-a întrebat din nou: „Mă iubești atât de mult încât ai fi gata să mori pentru mine?” Soțul a răspuns: “Sigur, draga mea, mi-aș da viața pentru tine!” Atunci ea l-a întrebat: „Ai putea să mă ajuți și să speli vasele?” La care acesta a spus: “Nu acum, draga mea.”

Citiți aici 1 Corinteni 13 și lăsați-L pe Duhul Sfânt să vă vorbească în mod persoanal despre ce este dragostea: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneştişiîngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şiaşcunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţaaşaîncât să mut şimunţii, şin-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aşîmpărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.  Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şiproorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest, , în parte`` se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13:1-13)

Când decizi să arați unei persoane această dragoste, în primul rând tu vei fi transformată și sentimentele tale vor urma faptele tale de iubire. Poți să fii femeia cea mai frumoasă, cea mai populară, cea mai educată, cea mai harnică, cea mai gospodină, cea mai de succes și să ascunzi un morman de deznădejde și amărăciune înăuntrul tău, sau cum spune textul, să fii ca un „chimval zângănitor”. Truda unei soții care nu-și iubește soțul, nu face altceva decât să-l obosească și să-i provoace tristețe. Decât să faci lucrurile doar ca să scoți ochii cuiva, mai bine liniștește-te, oprește-te din alergare și vezi dacă nu cumva ai părăsit dragostea pentru soțul tău și pentru Dumnezeu și te concentrezi mai mult la tine. Iubirea de sine are rolul ei, dar când este centrul preocupărilor tale, tu devii un idol și începi să îi sacrifici pe cei din jur ca să-ți împlinești dorințele tale. Toate faptele tale bune, fără dragoste, sunt ca zgârietura unei crete pe tablă, chiar pentru beneficiarii faptelor tale bune. Dar atunci când iubești, poți să fii țintuită pe un pat, sau într-un cărucior cu rotile și să fii plină de noblețe, plină de nădejde și să emani frumusețea, bunătatea și dragostea Domnului în jurul tău. Adevărul și numai adevărul, adică Hristos, poate să te facă liberă să trăiești cu adevărat viața, din belșug, pe care Dumnezeu o are pregătită pentru tine.

Ați auzit (sper mai mult între necredincioși) cazuri în care bărbați respectabili și inteligenți și-au părăsit soțiile pentru o altă femei, categorisită cu mult inferioară soție lui. Poate vă este familiară întrebarea: „Ce a putut să vadă în ea?” Vă spun ce a văzut în femeia net inferioară soției lui, a văzut dragoste. Bărbații au nevoie de respect dar în egală măsură au nevoie și de dragoste. Soții au nevoie de dragostea aceea pură, necondiționată și plină de admirație.  Atât de disperați sunt unii după o astfel de iubire că sunt gata să-și sacrifice cariera, reputația, copiii, doar să știe că vin acasă în brațele unei femei care-i vor iubi, îi vor admira, îi vor aprecia, îi vor respecta, îi vor primi cu toată căldura dragostei. Realitatea cruntă cu care mulți dintre acești bărbați se vor confrunta, este faptul că nu după mult timp, iubitoarea femeie devine mai cruntă ca prima soție.

Există o gingășie a iubirii care se vede în privire, care se simte în cea mai nesemnificativă mângâiere, care crede dincolo de ce se vede, și care respectă fără să meriți nici un respect. Această iubire este cultivată de o femeie creștină, toată viața. În totală dependență de Dumnezeu, primind dragoste din Dragostea Lui, vom putea să oferim soților noștri dragostea după care atât de mult tânjesc.

În Corinteni citim că dragostea este îndelung răbdătoare. Răbdarea cere timp. Îndelunga răbdare cere și mai mult timp. Pe măsură ce se scurg zilele vieții mele, cred tot mai mult că dragostea poate fi măsurată și în timpul pe care îl acord celor din jurul meu. Dar atunci când minutele și orele dăruite sunt umplute cu îngăduință răbdătoare, cu vorbe bune, cu încurajări, rugăciuni, citirea Scripturii, atunci dragostea este inevitabilă. Inima noastră urmează investițiile  noastre. Cu cât investesc mai mult în a-iarăta soțului meu dragostea, respectul și devotamentul meu, cu atât simt mai mult flacăra dragostei în inima mea, pentru el.

1. Din dorința dea urma modelul lui Hristos. Doar o femeie care întelege supunerea din dragoste, modelată de Domnul Isus, poate să vadă această chemare, nu doar ca pe o datorie, ci ca pe o onoare. Noi care avem în noi natura lui Hrisotos, cu ajutorul Duhului Său cel Sfânt vom căuta să călcăm pe urmele lui Hristos cu credincioșie. În 1 Corinteni 13 am citit faptul că noi cunoaștem în parte, dar va veni ziua în care vom cunoaște deplin. Supunerea este ascultarea plină de credință, de nădejde și de încredințarea fapului că Dumnezeu este în control și va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, celor ce-L iubim pe El. În mintea noastră și în inima noastră trebuie să fim deplin încredințate că voia Domnului este bună și desăvârșită. Chiar dacă avem momente de îndoială, de ezitare, nu trebuie să ne descurajăm ci să cerem putere de la Domnul să pășim prin credință în voia Lui. Când Domnul Isus a spus Tatălui ceresc în Grădina Ghețimani „nu voia mea, ci voia Ta”, a făcut-o știind că Iuda îl va vinde, că Petru se va lepăda de El și știind toată durere și suferința (nu doar fizică) pe care urma să o îndure. Supunerea este sacrificiu, este suferință, este moarte față de eul care ar dori să fie în control, să domine.
2. Cunoscându-și identitatea în Hristos.

Ca să cunoaștem cine suntem în Hristos, trebuie să citim Biblia și să medităm asupra ei, ca să ne înțelegem și să ne trăim identitatea câștigată de Domnul Isus, cu prețul vieții Lui. Duhul Sfânt ne va deschide mintea și ne va da putere să împlinim ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Faptul că ești femeie, nu înseamnă că trebuie să cunoști Biblia mai puțin decât soțul tău. Dacă noi suntem chemate să fim ajutor pentru soțul nostru, suntem chemate să cunoaștem Scriptura, ca Duhul Sfânt să poată să se folosească de noi, atunci când e nevoie, ca să vorbească soților noștri. Domnul Isus, cred că a dovedit clar prin comportamentul lui față de femei, că femeia nu doar că este capabilă să discute cele mai profunde idei teologice, dar trebui să asculte și să învețe. Când Domnul Isus a spus Mariei că a ales partea cea bună, stând la picioarele Lui să învețe, în timp ce Marta se plângea că avea prea multă treabă de făcut, singură, a dat peste cap teoria celor care spun că femeia nu are alt loc decât la oale. Când Domnul Isus a stat cu Samariteanca la fântână, a rupt în bucăți toate tradițiile discriminatorii cu privire la femeie sau la un anumit grup etnic. Domnul Isus a vorbit cu Samariteanca despre închinarea adevărată, cu Maria despre învierea morților, cu Maria Magdalena despre iertare... . De multe ori ne rătăcim pentru că nu ne cunoaștem identitatea în Hristos și astfel ne legăm identitatea de lucruri pieritoare și fără valoare.

Deasemenea, sper din toată inima că faci parte dintr-o biserică locală unde poți să auzi Cuvântul predicat. Îți recomand să citești Biblia și să scrii, de câte ori găsești răspuns la întrebarea „Cine sunt eu?” Nu e suficient doar să știi ce spune Dumnezeu despre tine, dar trebuie să crezi și să accepți că ești cine spune Dumnezeu despre tine că ești. Crede ce spune Dumnezeu despre tine, nu crede ce spun cei din jur sau chiar ce spui tu despre tine!  De multe ori cădem în deznădejde pentru că nu ne uităm la Hristos și la Cuvântului Lui, ci ne uităm la noi și la eșecurile și problemele noastre. Credința vine în urma auzirii Cuvântului. Trebuie să auzi bine ce zice Domnul despre tine și să crezi. Cere Domnului să-ți mărească credința și să te ajute să te vezi cum te vede El. Atunci când știi cine ești, vei putea să te smerești și să fii supusă. Nimeni și nimic nu poate să-ți știrbească valoarea, frumusețea, sau importanța. De aceea, este foarte important ca femeia să stea la picioarele Domnului Isus și să învețe de la El.

1. Crezând că poți totul în Hristos.

Când o femeie își cunoaște identitatea în Hristos, poate să fie supusă soțului ei, indiferent dacă acesta merită sau nu supunerea ei. Crezând ce spune Hristos despre tine, văzându-ți valoarea dată de Creatorul tău, ești capabilă să duci la îndeplinire planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Elena, o tânără credincioasă și-a dorit foarte mult să devină misionară și I-a cerut Domnului să o trimită misionară în triburile cele mai sălbatice ale lumii. Anii au trecut iar oportunitatea să meargă misionară nu a venit niciodată, așa că a decis să se căsătorească. Bărbatul tandru și elegant cu care s-a căsătorit, s-a transformat într-o brută după căsătorie. Acesta venea acasă seara beat, țipa și se comporta cu ea foarte urât. Într- una din zile în care Elena se ruga Domnului, disperată, i-a venit în minte un gând, pe care l-a primit ca și cum Domnul i l-ar fi spus: „Ai vrut să fii misionară la cele mai sălbatice triburi. Uite, ai sălbaticul chiar în casa ta. Nu ai vrea să fii misionara care ți-ai dorit să fii, chiar pentru soțul tău?” Din momentul acela, Elena nu s-a mai văzut ca o victimă, sau ca un caz nefericit, ba dimpotrivă, s-a văzut ca și cum Dumnezeu însuși i-ar fi încredințat o lucrare misionară. Elena s-a ridicat, și-a șters lacrimile și s-a pus pe lucru. Din seara aceea, soțul ei nu a mai auzit nici un cuvânt de reproș, ci chiar dimpotrivă, a fost primit acasă cu masa pusă și tratat cu tot respectul. Elena împletea rugăciunile și postul cu gesturi frumoase pentru soțul ei. În mai puțin de două săptămâni, acesta a îngenunchiat cu Elena și L-a primit cu adevărat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal al vieții lui și viața lui s-a transformat. Cazul Elenei nu e unul izolat. Multe soții și-au câștigat soții pentru Hristos, prin purtarea lor bună și prin dragostea necondiționată. Dar sunt și multe alte soții care trăiesc zilnic cu soți necredincioși, răi și abuzivi, dar cu credință și dragoste merg înainte, zi după zi, an după an, unele până la sfârșitul vieții, fără ca să vadă nici un rezultat. În această afirmație: „Pot totul în Hristos" sunt două persoane, tu și Hristos. Singura variabilă în această ecuație ești tu.  Chiar suferința ta poate da sens și frumusețe vieții tale, atunci când trăiești ancorată în Hristos. Suferința poate să te desăvârșească în așa fel încât chipul lui Hristos în tine, să topească inima înghețată a unui soț necredincios și rău. Dar chiar dacă soțul tău nu se va schimba, tu te vei schimba tot mai mult în asemănarea lui Hristos. Mi-ar place să văd azi mai multe femei credincioase gata să iubească sacrificial, luptătoare în post și rugăciune pentru mântuirea soților lor. Mi-ar place să fim îndemnate de femeile mai mature la dragoste și nu la divorț, la a sta acasă și a ne îngrijide familie și nu de a merge în oraș sau excursii cât mai des cu alte femei.

6. Fiind supusă soțului ei. Nici un alt bărbat, altul decât soțul tău, nu are dreptul sau autoritatea să-ți ceară să îi fii supusă ca soțului tău. Dacă înainte să fii căsătorită ai avut părinți cărora le erai supusă, acum ei nu mai sunt în aceeași poziție în care au fost înainte de căsătorie. Aceasta nu înseamnă că nu le vei acorda respectul și ajutorul de care au nevoie părinților tăi sau părinților soțului tău. Socru, fratele de la biserică, fratele tău, cumnatul tău, vecinul, toți trebuie să știe că tu ești supusă soțului tău și nu cauți să le fii tuturor pe plac. Atunci când încerci să-i mulțumești pe toți, s-ar putea să nu mulțumești pe nimeni. Poate mi se pare mie, dar văd în tradiția noastră, a românilor, o tendință de a da sfaturi fără ca să fim întrebați. Vă dau un exemplu personal. Eu și soțul meu ne-am căsătorit la 21 de ani (doar o lună e diferență între noi). Amândoi eram studenți. Cum clasele mele erau seara, de dimineață mergeam la lucru până pe la 16, după care direct la școală, ajungând acasă după ora 21. Ne era mai greu, dar ne descurcam. Soțul meu mă ajuta, chiar mai făcea și mâncare. În această perioadă ne-a făcut o vizită o rudenie, căruia nu prea i-a convenit cum ne „descurcăm” noi cu treburile casei. Această rudenie, un bărbat, pe un ton autoritar a început să îmi dea indicații despre cum să-mi fac eu mai bine datoria. L-am apreciat foarte mult pe soțul meu care a intervenit, și a avut o discuție cu persona respectivă, în particular, asigurându-se că această scenă nu se va mai repeta niciodată; și nu s-a mai repetat. M-am simțit în siguranță, protejată, iubită și am înțeles atunci ce binecuvântare este, ca femeie, să ai această protecție așezată de Dumnezeu. Cum am fost crescută fără tată și am fost obișnuită să mă apăr singură, această situație a fost total nouă pentru mine. Dar, am învățat atunci că nu trebuie să mulțumesc pe toată lumea și atunci când primesc instrucțiuni din partea altor persoane, femei sau bărbați, să le discut cu soțul meu și să luăm decizii împreună. Eu cu soțul meu suntem una, o unitate, și nici o altă persoană nu are dreptul să distrugă unitatea dintre noi.

7. Uitându-se la răsplătire. Când spun răsplătire, mă gândesc mai mult la bucuria prezenței Domnului în viața mea aici pe pământ și odată în veșnicie. Nu bogățiile cerești, sau lipsa durerii sunt răsplata mea, ci Domnul Isus, Mirele meu veșnic. Atunci când mă disciplinez, când mă înfrânez, când nu răspund răului cu rău, sau când rabd suferințe de tot felul, o fac gândindu-mă că toate acestea sunt doar o clipă, în comparație cu bogația prezenței Lui pentru eternitate. Când sunt supusă soțului meu, mă gândesc nu doar la răsplata veșnică, dar și la multele binecuvântări pe care le experimentez, chiar aici și acum, datorită supunerii mele. Copiii care cresc într-o casă în care mama îl respectă pe tata, vor ști și ei, la rândul lor, să respecte autoritatea. Soțiile care arată respect soților, în cele mai multe cazuri, vor fi tratate la rândul lor cu respect și vor fi apreciate de soții lor. Dacă tot ai decis să stai căsătorită cu soțul tău, de ce ți-ai face viața amară prin nesupunerea ta? Dă soțului tău respect, cuvinte de apreciere, nu ridica tonul, nu amenința, nu trânti ci spune ce ai de spus frumos și vei obține rezultate mult mai bune. Când i-ai mulțumit soțului tău ultima dată pentru ceva? Când i-ai spus cuvinte de apreciere? Când l-ai încurajat? Când te-ai rugat pentru el ultima dată? Ca să ai o recoltă bogată, trebuie să pregătești pământul, să semeni sămânță bună, să scoți buruienile, să păzești gradina și să aștepți cu răbdare recolta. Cea mai mare moștenire pe care putem să o dăm copiilor noștri este o relație de pace, armonie și iubire între noi, părinții lor. Am să îndrăznesc să recomand o carte, deși o fac cu mari rețineri: “FascinatingWomanhood: How the Ideal Woman Awakens a Man's Deepest Love and Tenderness” by Helin Andelin. Am dat această carte câtorva femei care se gândeau serios la divorț. La două dintre aceste femei am văzut o schimbare înspre bine, profundă, în căsătoria lor. Pentru cele care veți citi cartea, veți găsi în mare parte sfaturi biblice și de bun simț, care odată puse în practică pot aduce o mare transformare în atitudinea soțului față de soție.

8. În Domnul. Aceasta înseamnă că supunerea față de soțul meu nu vine niciodată înaintea supunerii mele față de Domnul. Am avut ocazia să discut cu femei cărora soții lor le-au cerut să facă anumite lucruri, clar condamnate în Biblie ca fiind păcat, cum ar fi avort, fals in acte publice... Unele au avut și încă au de suferit din partea soților lor, datorită faptului că nu vor să comită acte păcătoase. Altele și-au câștigat soții pentru Hristos, respectul și admirația lor. Dacă o soție credincioasă are un soț care-i cere neascultare de Dumnezeu, aceasta trebuie, cu tot respectul, să-i explice soțului ei de ce nu poate să facă ce i se cere. A fi supusă soțului nu înseamnă a face tot ce acesta îți cere.

Totuși la acest subiect trebuie să fim foarte sensibile. Femeia supusă are un duh blând, este smerită, și are chiar în tonul vocii ei o exprimare feminină.  Poate mă credeți de-a dreptul demodată, dar eu cred că o femeie nu trebuie să vorbească ca și cum ar fi bărbat. Pavel îndeamnă soțiile credincioase să urmeze exemplul lui Sara, care i se adresa soțului ei cu expresia domnul meu. Am auzit femei care vorbesc soților pe un ton poruncitor, autoritar, chiar cu o voce dură și aspră, iar mai apoi se plâng că soții lor nu le aduc flori și nu sunt tandri cu ele. Îmi imaginez că nu le este ușor acestor soți să fie tandri cu soțiile când ele le vorbesc la fel ca șeful de la lucru, sau poate mai rău. Tu trebuie să explici soțului tău, frumos, de ce acțiunea pe care ți-o cere este considerată păcat. Chiar dacă nu e creștin, citește-i din Biblie, sau spune-i dacă ce îți cere este ilegal și vorbește-i despre posiblilele consecințe negative care pot urma. Dar dacă soțul tău comite un păcat, roagă-te pentru el, continuă să-l iubești, pentru că scopul nu este ca să-i demonstrezi că ai dreptate, ci este acela să-l câștigi pentru Dumnezeu. Nu tonul ridicat, amenințările sau sfințenia ta va schimba inima soțului tău, ci Duhul lui Dumnezeu. O soție care toată ziua îi spune soțului cuvinte de critică, chiar pentru lucrurile pe care le face rău, s-ar putea să-l îndepărteze pe soț de ea și de Dumnezeu. Spune-i adevărul în dragoste, fără să-l cicălești, chiar dacă acesta merită dispreț și condamnare. Fii pentru el exemplificarea dragostei Domnului Isus, dar nu-l pune pe soțul tău niciodată în locul lui Dumnezeu, dându-i soțului ascultarea absolută, pe care o merită numai Dumnezeu.

9. Fiind conștientă de lupta spirituală.

Dacă ai un soț căruia îți este greu să i te supui, datorită neascultării lui față de Dumnezeu, trebuie să știi că lupta ta este de natură spirituală și trebuie să lupți în rugăciuneși în post, și să crezi ca Dumnezeu ascultă. Nimeni nu-ți poate garanta că soțul tău se va schimba, aceasta este decizia lui. Dar chiar dacă soțul tău nu se va schimba, Dumnezeu va lucra în tine și prin tine, în așa fel încât vei experimenta pacea care întrece orice pricepere omeneasca, îndelunga răbdare care este roada Duhului Sfânt și mărturia unei vieți trăite în ascultare, care va avea o mare răsplată. “Să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni”. (2 Petru 1,5-7.)

Atunci când decizi să fii o soție supusă, chiar dacă ai un soț iubitor și credincios, s-ar putea să fii desconsiderată de cei care se opun acestei practici, considerând că este un obicei demodat. S-ar putea să ai părinți, sau prietene care să-ți dea sfaturi contrare dorințelor soțului tău. Sfătuitorii pot să-ți dea sugestii despre cum să-ți petreci timpul, banii, cum să te îmbraci... . iar dacă nu-i vei asculta s-ar putea să te disprețuiască, sau chiar să te elimine din grupul lor. Citim în Biblie că femeile mai în vârstă trebuie să le învețe pe cele mai tinere să-și vadă de casă, de soț și copii. Fiecare soție poate să-și transforme casa într-un loc al păcii, al liniștii, al iubirii, unde mâncarea bună, casa curată și copiii îngrijiți, să fie la ordinea zilei. Cu alte cuvinte, soția credincioasă trebuie să-și concentreze atenția la soțul ei și la copiii ei, nu la carieră, la ultima modă, sau ieșiri cu alte femei lasându-și familia neglijată.

Oricum ai pune problema, este o luptă pe care cel rău o duce cu mare înverșunare și această luptă este ca să facă femeia să-și părăsească locul și rolul. A fi ajutorul potrivit înseamnă să fii soția supusă și iubitoare, mama grijulie care învață pe copii calea Domnului. Femeia conducător, femeia lider, femeia pastor, femeia om de afaceri, femeia care-și disprețuiește bărbatul și vrea să-i ia locul nu este un ajutor potrivit ci este o femeie care nu-și cunoaște chemarea și responsabilitățile pe care Dumnezeu i le-a dat. Ce urmează, vedeți cu ochii dumneavoastră. Femeia nu are nimic de câștigat, ci are totul de pierdut, când vrea să inverseze rolurile, lucru contrar voii lui Dumnezeu.

10. Ajutorul potrivit.

Ce înseamnă să fii ajutorul potrivit? Înseamnă să fii ajutorul potrivit pentru nevoile soțului tău. A fi ajutorul potrivit înseamnă să îl ajuți pe soțul tău să ia decizii înțelepte, să dezvolte un caracter Cristic și să devină ceea de Dumnezeu vrea să devină. Că vrei că nu vrei, ești un ajutor și ai putere de a influența pe soțul tău. Poți să îl ajuți să se apropie de Dumnezeu, ori poți să-l ajuți să se îndepărteze de Dumnezeu. Adam a mâncat din fructul oprit, când Eva i l-a dat să-l mănânce. Avram a avut un copil cu roaba lui, când soția lui, Sara, i-a spus să facă lucrul acesta. Sunt și bărbați care spun “nu” sfaturilor mai puțin înțelepte ale soțiilor lor, dar nu e un lucru ușor de făcut zi de zi, toată viața. Când soția lui Iov ia spus „Blestemă pe Dumnezeu și mori!”(Iov 2:9), Iov a răspus: “Săprimim de la Dumnezeubineleşisă nu primimşirăul?”(Iov 2:10)Cândsoțultău e la pământ, vinovatsaunevinovat, are nevoie de o soție care să-L ajutesărămânăcredinciosluiDumnezeu. Da, noisoțiileîiajutăm pe soțisăfacămaimulțibani, sălucreze pe lângăcasă, să fie manierațidarcelmai mare bine pe care-l putem face pentruei, estesă-iajutămsă fie credincioșiluiDumnezeu, săcrească spiritual. Mă gândesc cât de greu ia fost lui Lot să fie credincios lui Dumnezeu, cu o astfel de soție. Nici prietenii lui Iov nu au fost foarte de folos, dar nimeni nu te poarte răni mai tare ca cei din casa ta. A fi un ajutor potrivit, înseamnă să fii un ajutor care să-l ajute să devină un om cu care Dumnezeu să se poată lăuda. Ca să fii ajutorul potrivit trebuie să fii sensibilă la șoapta Duhului Sfânt, să vorbești și să acționezi cu înțelepciune. Personal cred că soțul va reflecta valorile soției lui.  Să luăm de exemplu o soție care pune valoare pe îmbrăcăminte, soțul ei va avea hainele curate, călcate, frumos asortate (chiar cu un buget mic). Să luăm de exemplu o altă soție care pune valoare pe exercițiul fizic și o dietă sănătoasă. Mesele acestui soț vor fi pline de verdețuri, fructe, și mâncăruri sănătoase, deasemenea poate soția va plănui plimbări lungi în parc, sau alte activități sportive.

Văd această tendință naturală în bărbați, ca să le facă pe plac soțiilor lor. Pavel spune că bărbatul, odată căsătorit, trebuie să caute să placă soției. Și oare ce bărbat care-și iubește soția nu dorește să o mulțumească, sau care bărbat vrea tot timpul ceartă și discuții în casă? De multe ori, soțul acceptă să-i facă pe plac soției ca să aibă pace și liniște. Aici în America avem o zicală: „Happy wife, happy life!” (Femeie fericită, viață fericită!)

Gândiți-vă acum la o soție care pune valoare pe bani și pe lucruri cât mai scumpe. Veți vedea un soț care aleargă de dimineața până seara, doar ca să audă mereu și mereu că nu e destul. Gândiți-vă la o soție geloasă și egoistă. Aceasta va urmări fiecare mișcare a soțului ei, va verifica încontinuu telefonul, va face crize de nervi de câte ori  observă cea mai mică interacțiune dintre soțul ei și o altă femeie. Veți vedea un bărbat cu capul aplecat în jos și care se ferește să fie cu alți oameni, de frică, că poate spune sau face ceva care poate fi interpretat greșit de soția lui.

1. Fii ajutorul potrivit pentru soțul tău, mulțumindu-te cu mai puțin. De multe ori, noi femeile, avem tendința să ne comparăm cu alții. Casele, mașinile, hainele, celularele, vacanțele... . . toate acestea costă, și nu costă doar bani, ci costă timp prețios. De multe ori soțiile cred că sunt ajutorul potrivit mergând și ele la lucru full time, sau luând două „joburi”, ca să ajute, dar fac mai rău. Soția poate fi un ajutor potrivit, înțelegând că valoarea cea mai mare nu este cea materială, ci cea spirituală, sufletească, educația copiilor, liniștea și sănătatea mentală care duce și la sănătatea trupului. Nu sunt împotrivă ca femeia să lucreze în afara casei, dar acest lucru trebuie bine gândit și să fie în funcție și de prezența sau vârsta copiilor. Nimeni în lumea aceasta nu este mai calificat în creșterea și educarea copiilor decât mama lor.
2. Fii ajutorul potrivit pentru soțul tău încurajându-l și ajutându-l să crească spiritual. Un exemplu ar fi să dai soțului tău cadrul potrivit, timpul necesar să dezvolte o relație personală cu Dumnezeu. Unele soții se simt ajutor potrivit, având o listă lungă și interminabilă pentru soții lor. Aceștia vin obosiți de la lucru, după care, până seara târziu, agenda lor este încărcată. E importat să înțelegem că și ei au nevoie să cultive o relație personală cu Dumnezeu, să citească cărți bune, să citească Scriptura. Prețuiește Biserica locală, încurajează-l pe soțul tău să fie un membru activ în Biserica locală. Dacă în biserica ta sunt grupuri mici, care se întâlnesc în case, fă efortul ca împreună cu soțul tău să faci parte din astfel de grupuri de rugăciune și studiere a Scripturii.
3. Fii ajutorul potrivit veghind la caracterul tău. Nu îngădui în viața ta bârfa, minciuna, lăcomia, lenea, îmbuibarea sau alte devieri de caracter. Exemplul personal este cea mai puternică unealtă prin care poți să influențezi pe cei din jurul tău. Fii sensibilă la șoapta Duhului Sfânt și cere-ți iertare imediat când știi că ai greșit. Împărtășește mereu cu soțul tău ce ți-a vorbit Domnul din Scriptură și fă bine celor din jur. Dacă în biserica ta sunt văduve, sau copii orfani, pune-i pe lista ta de rugăciune și caută oportunități ca împreună cu soțul tău să le dai ajutor, când e nevoie.
4. Fii ajutorul potrivit dând soțului oportunitatea să învețe din greșeli. Ca ajutor potrivit dă sfat, dar dă voie soțului tău să ia deciziile pe care dorește să le ia. Îmi aduc aminte când soțul meu a adus acasă un o persoană care să ne repare acoperișul la casă. O porțiune din acoperiș era drept. Nu mi-a plăcut absolut de loc atitudinea, tonul vocii și comportamentul celui care a venit să evalueze situația acoperișului. L-am rugat pe soțul meu să nu-l angajeze să repare acoperișul, dar în ciuda sfatului meu soțul meu a decis să-l angajeze. Persoana respectivă nu a știut cum să repare un acoperiș drept așa că după ce a fost gata cu reparația, la prima ploaie a trebuit să punem găleți în cameră să colectăm apa care curgea liber pe lângă cuiele care au fost bătute în acoperiș. Mi-am dat seama că soțul meu era devastat de această experiență, și am simțit că îi era frică că acum o să urmeze: „Ți-am spus eu!” La ce l-ar fi ajutat? Nu l-ar fi ajutat la nimic, nici pe el și nici pe mine. În urma acelei experiențe ne-am reînsprospătat hotărârea că nu vom lua o decizie majoră până când nu ajungem la un compromis; până când amândoi nusuntem deacord cu hotărârea luată. Când soțul face greșeli, are dreptul la ajutorul tău și are nevoie mai mult ca oricând de ajutorul tău. Ajutorul la nevoie se cunoaște!  Iar nevoia cea mai mare de ajutor este când ești căzut la pământ. Dacă treci acest examen de a te stăpâni să-l critici, vei vedea cât de mult te va iubi și te va respecta. Te asigur că vei câștiga, nu vei pierde atunci când nu vei da în el, când e căzut la pământ. Noi trebuie să iertăm cum ne-a iertat Domnul pe noi.
5. Separându-se. Atunci când ai ales să te căsătorești și să fii una cu soțul tău, lași pe mama, pe tata, pe prietene, ca să te unești cu soțul tău, trup, suflet și duh. Dacă chiar vrei să pornești pe acest drum radical al trăirii în ascultare de Hristos, în supunere față de soțul tău, trebui să elimini piedicile care-ți stau în cale. Până îți însușești aceste principii și acest stil de viată, e bine să stai mai departe de cei, sau cele, care te-ar putea descuraja. Nu va fi ușor să vorbești deschis despre felul în care-ți iubiești și respecti soțul în societatea de azi. Am auzit o mamă învățându-și fiica cum „să-și pună soțul la punct", sau o prietenă care te îndeamnă la nesupunere. Încetează să primești sfaturi care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de pilda cu sămânța care a căzut pe lângă drum, printre stânci... Ca această decizie să nu fie de scurtă durată, ca să nu fie un foc de paie care se stinge tot atât de repede pe cât s-a aprins, trebuie să scoți buruienile, pietrele, și să sapi pământul. E o lupta uriașă care se dă pentru fiecare mamă, pentru fiecare soție. Dacă ai vedea armata celui rău cum luptă ca să oprească Cuvântul lui Dumnezeu să rodească ascultare și supunere în viața ta, te-ai îngrozi.
6. Păstrându-și ordinea priorităților corecte.

O femeie supusă știe că soțul și copiii ei au loc prioritar. Dacă ești tot timpul plecată de acasă, dacă cei din afara casei tale sunt centrul priorităților tale, ești pe o cale greșită. Mi-a fost foarte greu să învăț să spun “nu”. Pentru mulți ani din viață, mi-a fost greu să refuz pe cineva, mai ales în rolul de soție de Pastor. Sunt limitată, și cea mai importantă posesiune pe care o am pe acest pământ și care să pot să o dăruiesc cuiva, este timpul meu. De fapt, când dăruiesc timpul meu, dăruiesc o parte din viața mea. Cei față de care sunt responsabilă, înaintea lui Dumnezeu, sunt soțul meu și copiii mei. Ei au dreptul la timpul meu, înaintea prietenelor mele, înaintea oricărei activități, fie ea bisericească. Dacă nu ai grijă de cei din casa ta, e ca și cum ai lua pâinea dinaintea copiilor și să o arunci afară pe geam. Scopul nu scuză mijloacele și urgentul nu trebuie să ia locul lucrurilor importante.

C. Roluri pe care femeia nu trebuie să le asume:

Din nou, dați-mi voie să vă amintesc ce am spus la începutul articolului și anume faptul că gândurile de mai jos sunt părerea mea personală, încredințarea mea. Dar vă veți întreba cine sunt eu să-mi dau astfel de păreri. Nu sunt nimeni, așa că ascultați liniștiți.

1.  Pastor. Femeia nu este chemată să conducă familia sau biserica. Atât în familie cât și în Biserică, femeia este un ajutor. Femeia este un ajutor indispensabil și de o valoare inestimabilă. Atât în biserică cât și în familie, soția are una dintre cele mai delicate și mai importante slujbe și anume, să-i ajute pe copii să-L cunoască pe Dumnezeu, atât prin trăirea ei, cât și prin a învăța copiii Cuvântul Domnului. Un val de tristețe vine peste mine de câte ori văd o femei pastor. Nu vă pot exprima exact ce simt, dar am un sentiment de pierdere, ceva ce simți la o înmormântare.  Nu mă pot împăca nicicum cu această idee. Da, ... . știu că sunt situații excepționale. Am citit și eu cartea sorei Sabrina Wurmbrand despre faptul că atunci când pastorii au fost arestați și nu erau bărbați care să predice Cuvântul, să conducă lucrarea bisericii în continuare, femeile le-au luat locul, au organizat servicii de închinare în case, și chiar au predicat Cuvântul. Da, în aceste condiții e de așteptat ca femeia să facă lucrarea bărbatului în absența lui, așa cum o mamă rămasă văduvă, face munca soțului ei, dar și munca ei de mamă.  Dar să îi punem pe bărbați să stea jos, când sunt absolut capabili să facă lucrarea de pastori, de predicatori și să ne ridicăm noi la amvoane, e greșit în opinia mea. Dați-mi voie să am o opine personală și dacă nu sunteți deacord cu mine, suportați-mă vă rog. Ridicarea femeii deasupra bărbatului, la poziția de lider, de pastor, de conducător al familiei și de cea care câștigă banii în casă, cred că este o strategie venită chiar din fundul iadului. Cum altfel ai putea distruge o societate, în masă, decât să iei ajutorul potrivit de lângă soț, și să iei mama de lângă copii, ca aceștia să nu crească în frică de Domnul?

Poate vă întrebați: “ Nu pot femeile predica din Biblie la fel de bine ca bărbații?”

Da, femeile pot să predice, poate chiar mai bine ca unii bărbați, dar nu au fost chemate la această slujbă. Ascultare este ceea ce așteptă Dumnezeu de la noi, nu argumente care ni se par nouă logice. Aici este vorba de chemare nu de calificare. Este vorba de ascultare, nu de abilități! În general, femeile nu sunt chemate să conducă o biserică, să predice duminică de duminică de la amvon! O femeie poate vorbi într-un grup, cu alte femei, sau poate depune o mărturie în biserică, dacă nu încalcă regulile bisericii locale. Dar să ia frâiele conducerii, devenind pastor, categoric, nu!

 Femeia nicidecum nu este chemată să fie pastor, dar nu are dreptul să fie analfabetă, în cele ce privește Scriptura. Dimpotrivă, ca ajutor potrivit trebuie să știi tot atât, dacă nu mai mult, decât cel pe care dorești să îl ajuți. Atitudinea Domnului Isus față de femei a fost revoluționară în vremea Lui, dar chiar și astăzi le este greu unora să înțeleagă învățătura Domnului Isus despre locul și rolul femeii.

Domnul Isus a discutat cu Maria, Marta, Maria Magdalena, femeia Samariteancă subiecte deosebit de importante cum ar fi: care este adevărat închinare, despre înviere și viață, iertarea, pocăința. Domnul Isus s-a îngrijit de mama lui, cerând lui Ioan să o îngrijească ca pe mama lui, și această cerere a făcut-o crucificat fiind. Maria Madgalena și celelalte femei au mers la mormânt dis de dimineață pentru că-L iubeau pe Domnul Isus.

Ce inseamna faptul că în Hristos nu mai este nici bărbat, nici femeie?

Valoarea unei persoane nu este data de genul feminin sau masculin. Femeia, pentru că e supusă soțului, nu e inferioară soțului. Bărbatul pentru că are responsabilitatea de cârmuitor nu este mai presus de femeie. Dumnezeu ne-a chemat la slujbe diferite dar valoare noastră nu este dată de slujba noastră, ci de Hristos.

1.  Femeia căsătorită nu ar trebui să-și asume roulul de bărbat în casă. Sunt cazuri excepționale în care soția trebuie să îndeplinească și rolul de mamă și rolul de tată, cum ar fi atunci când o soție devine văduvă sau soțul ei cade grav bolnav. Dar atâta timp cât femeia are un soț în viață, ea nu trebuie să-l dea la o parte și să se întroneze ca lider al familie. Chiar dacă femeia ar conduce mai bine familia decât soțul, costul acestei inversări de roluri este atât de devastator încât trebuie evitat cu orice preț. În cele din urmă, majoritatea acestor femei rebele, revoluționare, feministe ajung singure și disprețuite de soții lor, chiar și de copiii lor. Ce este mai trist decât să te acuze copiii că le-ai distrus copilăria și viața, datorită dorinței tale de a fi în control, de a comanda? Atunci când nu îl lași pe soțul tău să-și îndeplinească rolul, să-și urmeze chemarea, îi iei demnitatea și îl împingi pe marginea unei prăpastii periculoase. Unii nu vor accepta această inversare de roluri și vor divorța, sau vor trăi împreună, în aceeași casă, dar emoțional vor fi ca divorțați. ÎNTREBĂRI:

Nu este discriminare să nu dai voie unei femei să fie pastor?

Dacă prin discriminare înțelegi deosebire, diferență, diferențiere, distincție, distingere, da, este discriminare. Diferența pe care o face Dumnezeu între rolul femei și a bărbatului nu o face ca să ne facă nouă rău, ci o face pentru binele nostru. Biserica este Trupul lui Christos. Christos este capul, iar noi mădularele. Dumnezeu hotărăște locul și rolul fiecărui mădular.

De ce sunt supusă?

Personal nu am nevoie de nici o explicație logică, nici o altă motivație decât faptul că este planul lui Dumnezeu pentru mine. Mă încred în înțelepciunea Lui Dumnezeu și faptul că El îmi spune să fiu supusă îmi este îndeajuns. Deși mă supun fără să pun la îndoială înțelepciunea lui Dumnezeu, nu pot să nu admit că văd clar în viața mea motivele pentru care Dumnezeu a hotărât că așa este bine. Deși aș putea vorbi îndelungat despre beneficiile supunerii, nu aceste beneficii m-au convins să fiu supusă, ci încrederea în Dumnezeu. Nu văd supunerea ca pe o metodă prin care să-mi manipulez soțul ca să-mi facă mie pe plac.

Ce rezultat produce supunerea ta?

1. Îi dai valoarea care i se cuvine soțului tău. Fără cuvinte, atunci când arăți soțului tău respect și supunere, îi spui că are valoare, îi spui că tu crezi în capacitatea lui de a conduce familia, fiind astfel ajutorul de care are nevoie.
2. Îi dai voie soțului tău să învețe din greșeli. Nu este lecție mai bună decât să înveți din greșeli. Atunci când ierți cu grație greșelile soțului tău și îi stai la dispoziție ca să-l ajuți să iasă din încurcătura în care a intrat, s-ar putea să fii și mai mult iubită și apreciată de el. Nu-i așa, cui i se iartă mult iubește mult?
3. Îți creezi ție libertatea de a fi soție și mamă, ocupându-te de treburile casei, de creșterea copiilor și vei avea timpul necesar să fii disponibilă celor din jurul tău care au nevoie de ajutor.
4. Sinonimele supunerii

1. Respect
2. Smerenie
3. Caracter
4. Devotament
5. Ajutor potrivit
6. Încredere în suveranitatea lui Dumnezeu
7. A prezenta soțului dorințele și ideile tale fără să i le impui, sau să-l pedepsești prin comportamentul tău, dacă nu face ce-i spui.
8. Ideal ar fi să luați decizii împreună, dar dacă nici cum nu puteți să ajungeți la un numitor comun și o decizie trebuie luată, lasă această responsabilitate în mâinile soțului, după care continuă să-l ajuți, arătându-i dragostea și suportul tău.
9. Să-l onorezi pe soțul tău (să nu-l vorbești de rău, să nu povestești punctele lui slabe, altora)
10. Supunerea este o luptă cu mine însumi, în primul rând, dar este o luptă care are o miză foarte mare, și care merită dusă.
11. Supunerea este - lupta de a ridica o biserica (societate) la standardele cele mai înalte de moralitate, prin supunere.

- lupta de a muri împreună cu Hristos și de a lăsa ca El să trăiască prin tine, reflectată într-o viață de slujire și supunere.

- lupta de a rămâne în anonimat, în timp ce rezultatele supunerii și slujirii sunt văzute de toți.

- lupta de a forma un soț vrednic de urmat.

1. Supunerea reflectă cel mai frumos dragostea și caracterul lui Hristos. Cuvânt de încheiere

Pe drumul îngust al credinței nu există divorț. Mă cutremur cât de ușor se tratează astăzi problema divorțului. A rămâne sau a nu rămâne căsătorit, nu este o chestie de preferință, este un act de ascultare față de Dumnezeu, care ne învață că legământul căsătoriei este pe viață. Dacă nu păzești poruncile Domnului, cum crezi că ești una cu El, cum crezi că ești pe calea dreaptă? Da, sunt cazuri extreme în care divorțul este singura soluție, și despre asta a vorbit și Domnul Isus. Cazurile extreme, unde divorțul este singura soluție, ar trebuie să fie tare izolate. Ba chiar și acolo unde divorțul ar fi justificat, mi-ar place să văd creștini gata să ierte și să lupte pentru căsătoria lor. Cu tristețe, observăm în zilele de azi că se produc despărțiri în familii pentru fleacuri. Dragile mele, veniți la Tatăl vostru ceresc în rugăciune ca să primiți ajutor. Citiți Scriptura și rugați-vă ca Domnul să vă călăuzească unde să mergeți ca să primiți ajutor. Deasemenea, dacă soțul este deschis să primească consiliere, mergeți împreună ca să primiți sfaturi, consiliere, rugăciune și îndrumare. Știu că sunt excepții, dar de obicei nu e doar unul dintre soți vinovat, ci amândoi au o parte de vină.

            Nu uita că cine ești determină cum trăiești, și ce ai, determină ce dai. Dacă ești copilul lui Dumnezeu și ai Duhul Sfânt în tine, vei fi supusă și vei da ascultare Cuvântului lui Dumnezeu.  Îmi doresc din toată inima, acum când cel rău luptă cu atâta înverșunare să rătăcească de la credință chiar pe cei aleși, noi (sotiile) femeile să fim o unealtă în mâna lui Dumnezeu pentru înaintarea împărăție Lui. Vrei și tu să fii o frântură de lumină, o undă din dragostea lui Dumnezeu? Vrei să-i ceri Domnului să-ți arate domeniile din viața ta unde ai nevoie de schimbare? Vei îndrăzni să pășești prin credință pe calea ascultării? Eu am răspuns și răspund în fiecare zi, acestor întrebări: “Da, vreau!”

Domnul să vă binecuvânteze cu o viață de căsătorie exemplară, cu pace și armonie în familie și cu copii frumoși și credincioși!

mb

Femeia nicidecum pastor, dar nicidecum analfabetă în cele ce privește Scriptura! - Lumini pentru suflet