Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Cand Dumnezeu iti intinde Mana ...
Autor: Dalia Teodora Ana  |  Album: fara album  |  Tematica: Experiente cu Dumnezeu
Resursa adaugata de daliaana in 13/06/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 5 voturi

Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata , de aceea buzele mele canta laudele Tale.

Te voi binecuvanta dar toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile.

Caci Tu esti ajutorul meu si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. “ 

                    Psalmul 63: 3,4,7.

As vrea ca si pe aceasta cale sa marturisesc cum Dumnezeu a lucrat in viata noastra , nu pentru ca noi am fii meritat , ci pentru ca El e bun .Si ,pentru ca ,El e Domnul meu, Ii aduc inchinaciunile mele.

Desi ,au trecut cativa ani de atunci, am sa incerc sa relatez cele intamplate cat mai exact posibil.

Intodeauna mi-au placut copiii si mi-am dorit copii(inca ne mai dorim), asa ca la vreun an de la casatorie , vazand ca nu raman insarcinata, am mers la un control medical, iar dupa 2 ani de studiu clinic ni s-a spus ca nu putem avea copii pe cale naturala, “ doar printr-o minune de la Dzeu” incheia doctorul vizita.Ne-au recomandad un tratament special , fertilizarea in vitro. Desi sansele de a avea copii prin intermediul acestui tratament erau mici, doar 30%, am acceptat sa ne “trecem “ pe lista de asteptare care era destul de lunga (vreo 12-18 luni).

Ca medic, cunosteam efectele secundare ale tratamentului  si cu toate acestea  nu i-am spus nimic sotului meu , pentru ca imi doream cu orice pret un copil. La vreo 4 luni de cand eram inscrisi pe lista pentru tratament , vorbind acasa cu cei din familia mea, explicand in ce consta tratamentul si efectele lui, nu mi-am dat seama ca sotul meu era de fata si ca el nu stia la ce vroiam sa ma supun . Auzind toate astea mi-a zis :”Cand ne intoarcem acasa, vreau sa anulezi programarea pentru tratamentul acesta. Nu vreau ca tu sa patesti ceva. Prefer sa nu avem copii. Daca Dumnezeu  vrea sa ne dea copii, ne va da. Daca nu, atunci vom adopta copii ca sunt atatia care au nevoie de dragoste, iar noi avem acea dragoste “.

Cateva zile mai tarziu , am anulat programarea, incredintandu-ne de data asta , cu totul , in Mana Domnului.

Nu  mica ne-a fost mirarea, cand la doar  2 luni de la anularea tratamentului , am aflat ca sunt insarcinata … pe cale naturala!!!

Eram ,amandoi, in al 9-lea cer de bucurie…!!!

Sarcina a decurs normal , fara probleme de data aceasta (eu mai pierdusem 2 sarcini , ultima la vreo 18-19 saptamani de gestatie din cauza unui hematom retroplancentar(un cheag de sange ce se formase la nivelul placentei ).Insa, cand am ajuns in luna a 6-a , fara a nota vreo durere sau un alt simptom , la un control medical de rutina ce il faceam in fiecare luna, am aflat ca eram deja dilatata de 2 cm si am fost internata de urgenta in spital. Acolo mi-au mai descoperit inca o problema, de data aceasta la nivelul colului uterin (care e prea slab si nu poate sustine greutatea uterului gravid).Am stat internata in spital 4 zile, in repaus absolut si cu perfuzii ; nu aveam voie sa ma dau jos din pat nici macar pentru a merge la baie. Am chemat prezbiterii bisericii din care faceam parte si mi-au facut ungerea cu untdelemn.In ziua urmatoare mi-au facut din nou ecografie si mi-au zis ca dilatarea s-a oprit (la 2 cm) si ca fetita din pozitie transversala , s-a rotit schimbandu-si pozitia. Mi-au mai spus sa ma pregatesc pentru ca in cel mult 2 saptamani voi naste . La externare mi-au recomandat repaus absolut ,ceea ce am si facut.

 Dar cum Dumnezeu are intotdeauna ultimul cuvant, nu s-a intamplat dupa spusele medicilor, ci dupa cum hotarase El.

Trecusem cu mult peste cele 26 de saptamani de gestatie si la un control facut in luna a 8-a , cand m-a vazut medicul mi-a zis :” Tu esti o minune pentru noi. Toate femeile care erau in aceeasi situatie ca  tine , au nascut  de mult. Numai tu ai mai ramas.” Atunci am intrebat :”Doamna doctor , cam pe cand o sa nasc? “

Iar ea mi-a zis :”Tu vei naste cand va vrea Dumnezeu.” Si asa  a fost. Am dat nastere unei fetite , frumoasa si sanatoasa, la 37 de saptamani , printr-o nastere naturala , desi era prevazuta o cezariana.

Cand s-au implinit cele 8 saptamani , am adus fetita in Casa lui Dumnezeu pentru a fii binecuvantata de El, conform Scripturii.

Am vazut atunci implinita acea vedenie pe care o avusesem mai multe duminici la rand (in timpul celor 2 ani de studiu pentru infertilitate), vedenie  care “aparea”doar in timpul programului de lauda si inchinare.In acea vedenie  apaream eu si sotul meu , undeva pe o scena  si un frate care tinea un copil in brate. A ridicat copilul deasupra capului si a zis :”Acesta este copilul promis de Dumnezeu”.

Cateodata ma gandeam daca un cumva acea imagine ce o vedeam era rodul imaginatiei mele  ca urmare a faptului ca imi doream atat de mult copii, dar faptul ca aparea aceeasi imagine, numai intr.-un singur loc si timp de mai mult timp , a facut sa dispara indoiala din inima mea.

In acea perioada sediul bisericii era in alta parte si nicidecum nu avea “scena”. Insa , atunci cand s-a oficiat actul de binecuvantare , sediul bisericii nu mai era acelasi si, in plus,de data aceasta exista “scena” , iar fratele prezbiter , fara sa stie de vedenia mea, a ridicat copilul in fata bisericii cerand binecuvantarea Domnului .

In felul acesta Dumnezeu isi implinise promisiunea pe care mi-o facuse cam cu un an inainte , atunci cand pe patul spitalului , descurajata si disperata, speram ca Dumnezeu sa se indure de baietelul nostru. E vorba de sarcina ce am pierdut-o la 18-19 saptamani de gestatie din cauza unei erori medicale. In ziua internarii medicul mi-a zis:”Doamna , hematomul e tot mai mare, copilul e inca viu dar nu va mai putea trai mult timp. Atata timp cat traieste copilul, nu putem face nimic. Vom astepta sa moara. “

Oh! Cat de grele au fost acele cuvinte pentru mine. Sa astepti neputincios si sa vezi cu ochii tai cum iti moare copilul !!! Mi-a fost atat de greu… plangeam in fiecare zi in spital si desi sansele de salvare ale copilului erau nule , simteam “ceva” care imi spunea ca Dumnezeu se va indura de mine.Intr-o zi, plangand , ma rugam Domnului si am zis:”Doamne , te rog, vorbeste-mi.” Si am deschis Biblia , iar acel Cuvant m-a insufletit mai departe  si l-am luat ca pe o promisiune de la Dumnezeu.

Isaia 66:9 – “As putea sa deschid pantecele mamei si sa nu las sa nasca ? zice Domnul.- Eu care fac sa nasca , as putea sa impiedic oare  nasterea ? zice Dumnezeul tau. “

Dumnezeu si-a tinut promisiunea si ne-a dat o mare mare  binecuvantare. Si sa stiti, dragii mei , ca ceea ce binecuvinateaza Dumnezeu , ramane binecuvantat.

Marit sa fie El !

Cred ca Dumnezeu ne va mai da inca o fetita .Ce ma face sa cred asta ? Cand Andreea , fetita noastra, avea vreo 2 anisori , am avut un vis in care noi doua stateam ingenuncheate la marginea patului si ne rugam si ziceam , in timp ce puneam mana pe burta mea:”Dumnezeu sa te binecuvinteze, Irina !” Mai apoi, anul trecut, am avut alt vis in care Dumnezeu imi spunea printr-o proroocie asa: “Iata ca vei mai da nastere unei fetite si cu asta s-a sfarsit misiunea ta pe pamant. “

Acum, toti 3, asteptam ca Dumnezeu sa-si mai arate inca o data Slava Sa si la timpul hotarat de El , stiu ca ne va trimite o noua mare mare  binecuvantare , pe Irina. 

Dumnezeu sa fie laudat in veci !

Cand Andreea avea doar cateva luni , a venit la noi acasa un vas al Domnului si ne-a spus ca Dumnezeu a trimis-o sa ne aduca un mesaj .Prin acel mesaj Domnul  ne spunea ca ne iubeste si ca vom trece printr-o mare incercare , dar care se va termina cu bine.  Am pastrat acel mesaj in inima mea, nestiind ce urma sa vina.

Cateva saptamani mai tarziu am avut un alt vis si in acel vis se facea ca asteptam sa primesc rezultatul unor analize si vedeam cum ceilalti colegi ai mei primeau dosarul si apoi plecau; mie insa medicul mi-a zis :” Tu nu poti pleca .Trebuie sa te internezi. Ai o boala foarte grava  si daca nu faci tratament in 3 zile vei muri, iar cu tratament vei mai trai 45 zile.” . Atunci l-am intrebat pe medic despre ce boala e vorba .El imi spunea diagnosticul , dar eu nu-l puteam auzi. Abia a treia oara am putut sa citesc pe buzele lui urmatorul diagnostic: Linfom Hodgkin.

Atunci am inceput sa plang (in vis) si sa ma cert cu Dumnezeu ,spunandu-I:” De ce mi-ai dat acum copilul , daca vrei sa-mi iei viata ? Ca sa sufere de mica fara mama ?...” si plangeam tare. Atunci am auzit o voce care mi-a spus :De ce plangi si te intristezi  ? Ai uitat ca am trimis acasa la tine pe robul meu cu ceva timp inainte  si ti-am spus ca vei trece printr-o mare incercare , dar ca se va sfarsi cu bine ?” Si m-am trezit speriata , neputand sa-mi scot acel vis din minte.

Intr-o zi, in timp ce faceam dus, am simtit niste noduli  la baza gatului ; in acel moment mi-am amintit de vis…Andreea avea vreo 14 luni. In urmatoarele zile, la clinica unde lucrez , mi-au facut analize, punctie PAAF din ganglion (iesise pozitiva) si asteptam sa fac un TAC (scanner) de torax. In timpul acela nu stia nimeni ca sunt suspecta de cancer decat cei din familie. Si desi analizele si probele  necesare s-au facut foarte repede mie mi se parea ca trebuie sa astept mult ca sa primesc rezultatele.

In momentele acelea  , desi aveam Cuvantul lui Dumnezeu, proroocia si acel vis  prin care Dumnezeu imi spunea ca totul se va sfarsi cu bine , eu nu am avut puterea sa mai cred in salvare.M-am vazut singura si “goala” in fata mortii.  Indiferent de pozitia sociala pe care o are cineva sau de bogatia lui , atunci cand in dreptul lui se pune diagnosticul de cancer, acea persoana  se vede fara scapare. Abia atunci realizezi ca , ceea ce conteaza cu adevarat e ceea ce ai facut pentru sufletul tau, pentru Dumnezeu  si nimic altceva.

Incercam sa nu plang de fata cu fetita si sa stau cat mai mult cu ea , convinsa fiind ca voi muri in curand.

Intr-o zi fetita se juca linistita in camera ei , iar eu stateam pe pat si o priveam. Ma abtineam sa nu plang ( … ma gandeam ca n-am s-o mai vad cum creste , ca nu voi putea sa-i fiu alaturi atunci cand va fi mare … ) dar totusi , mi-a cazut o lacrima pe obraz. Chiar atunci  fetita s-a uitat la mine , s-a ridicat  si a venit la mine. Cu manuta ei mica mi-a sters lacrima de pe obraz , mi-a dat un pupic dulce iar mai apoi s-a intors la jocul ei  ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. A fost cel mai emotionant moment din viata mea . Nu m-am mai putut abtine sa nu plang , asa ca m-am ridicat si am mers in alta camera sa pot plange.

Intr-una din acele zile de asteptare a rezultatelor, a sunat la noi un frate si ne-a intrebat daca poate sa ne faca o vizita. In acea seara fratele ne spunea ca Dumnezeu il trimisese cu un mesaj pentru mine , care printre altele , spunea asa:” daca vei suferi si vei rabda pana la capat , iti voi da cununa vietii.”Pentru mine acele cuvinte sunau ca o confirmare a faptului ca am cancer si ca voi muri in curand . Am iesit repede din sufragerie , pentru ca ochii mi se umplusera de lacrimi .Intre timp sotul i-a explicat fratelui ca sunt suspecta de cancer iar cand am revenit, fratele mi-a zis ca abia acum intelege mesajul Domnului.

Dupa plecarea fratelui stateam impreuna cu sotul meu, strangandu-l in brate si plangeam. Atunci el mi-a zis ceva ce m-a dat peste cap. “Dalia “, spunea el, “Il iubesti pe Dumnezeu ? “La care eu foarte revoltata i-am raspuns :”Dar , ce intrebare mai e si asta ? Stii ca-L iubesc.”

“Atunci, daca Il iubesti, de ce nu vrei sa mergi la El?” , mi-a zis.

La auzul acestor cuvinte m-am enervat si i-am raspuns pe un ton neadecvat :” Vrei sa spui,ca abia astepti sa mor ?”

-“Nu” mi-a raspuns, “ci vreau sa te fac sa intelegi altceva . De exemplu, tu o iubesti pe Andreea, nu-i asa ? Atunci, spune-mi cum te-ai simti ,ca mama, care ai vrea sa o tii in brate , atunci cand chemand-o la tine, fetita sa te refuze .Doar sa-ti spuna de departe ca te iubeste “.

Acea ilustratie a fost prea mult pentru mine .Am plecat in graba in dormintor , unde am ingenuncheat in fata Celui Prea Inalt cerandu-mi iertare pentru comportamentul meu si pentru atitudinea mea egosita; i-am zis Domnului : “Doamne , daca doar atat mi-ai ingaduit sa traiesc, faca-Se voia Ta . Dar , te rog, sa ai grija de familia mea si ,in mod special , sa fii mama la fetita mea.”

A doua zi acelasi frate , ne-a sunat din nou, si ne-a zis ca are un nou mesaj pentru mine. Dumnezeu in bunatatea Lui imi spunea asa:” … iata ca am vazut atitudinea inimii tale si hotararea din inima ta si pentru asta , vei vedea cum Eu , Domnul , iti voi schimba diagnosticul.”  Nu mai stiu sigur daca in ziua urmatoare sau la vreo doua zile am primit rezultatul final al analizelor.

Eram suspecta de Linfom Hodgkin iar diagnosticul final a fost : Toxoplasmoza.

De atunci incolo am inceput sa-I cer Domnului , ca atunci cand voi mai trece prin incercare, sa-mi aduca aminte prin Duhul Sfant , de toate promisiunile Lui , ca sa pot ramane tare in El si sa nu ma mai indoiesc.

Sase luni mai tarziu (aproximativ) cel rau a incercat din nou sa-mi ia viata, de data aceasta printr-un accident de masina .

Era o dimineata normala , ca toate celelalte si m-am urcat in masina sa plec la servici (aveam de facut vreo 200 km dus -intors) . Nici nu ma urcasem  bine in masina , cand am auzit un zgomot ciudat in spatele meu, ca ragetul unui animal . Am intepenit de frica .N-am avut curaj sa –mi intorc capul si parca hipnotizata am pornit masina.Cateva sute de metri mai incolo am putut sa opresc masina si sa ma uit in spate . Bineinteles, ca n-am vazut nimic . Cu o inima mica  si cu o frica mare am pornit la drum , cerand ajutorul Domnului si pavaza Sa.

Dupa vreo 30  de minute am auzit un zgomot puternic deasupra capului meu si un altul ce parea sa vina in partea din fata a masinii, pe unde intra aerul conditionat. Frica ma cuprinsese din nou .Am oprit masina si l-am sunat pe sotul meu , nestiind ce sa fac .Verificasem daca nu cumva era vreo hartie lipita in fata radiatorului ce ar fi putut face acel zgomot. Nu era nimic. Cu inima si mai mica si cu o frica si mai mare , am pornit din nou la drum , cerand Domnului sa ma pazeasca.  Ziua de lucru  a trecut cu bine, iar inainte de pleca de la servici incepuse o ploaie torentiala . Nu vedeai la un metru in fata ta . Desi lucram deja de un an in acel loc niciodata pana atunci nu mi-au zis fetele de la receptie sa am grija cum conduc .Mi-au precizat lucrul acesta de cateva ori , ceea ce pe mine ma surprindea ca doar un era prima data cand ploua afara .

Am plecat spre casa .Ploua de abia vedeai in fata ta. La un moment dat ploaia s-a oprit si a iesit soarele . Ce bucurie ! Dar bucuria nu a durat mult timp.  Pe autostrada fiind , am vrut sa depasesc o masina, si dupa ce m-am asigurat ca nu vine nicio masina din spate, am semnalizat si m-am inscris in depasire.Pe cand eram la jumatatea celeilalte benzi , am vazut o masina mica ce aparuse din senin, ce ma claxona .Atat de tare m-am speriat , incat am tras tare de volan dreapta si avand vreo 110-120km/h m-am apropiat repede de muntele ce era pe partea dreapta a soselei (era cam in acelasi loc unde dimineata am auzit acele zgomote dasupra capului meu). Cand am vazut ca ma apropii cu viteza de munte, am virat tare stanga si am lovit frontal parapetul . Masina nu s-a oprit , ci “am mers in cercuri” pe sosea vreo 20 metri. Se zice ca in momentul mortii iti vezi viata derulata ca pe un film . Eu n-am vazut nimic de genul asta . Pot doar sa spun ca eram constienta de faptul ca pierdusem controlul masinii si ca urma sa mor. Am avut un moment de luciditate si am putut sa mai gandesc putin.  Mi-am zis : mai bine sa ma opresc in parapet decat sa ma opresc in munte. Asa ca am virat tare stanga si in timp ce ma indreptam spre parapet am zis : “s-a sfarsit”. Acolo, in parapet, s-a oprit masina.  Tremuram toata . Nu aveam nici macar o zgarietura , nici entorsa cervicala, nimic. Masina insa a trebuit sa fie remorcata si dusa la atelier.

Am ajuns acasa cu bine , multumind lui Dumnezeu  ca m-a pazit.

Prin aceeasi sora prin care Dumnezeu cu un an inainte ne -a vorbit ca vom trece printr-o mare incercare , de data aceasta Dumnezeu imi descoperea planul celui rau, si anume ca vroia sa-mi ia viata dar asta nu i-a fost ingaduit de Dumnezeu. Domnul ingaduise accidentul acesta in viata mea ca eu sa vad ca El e cu mine si nu ma lasa  si ca sa invat sa ma incred pe deplin in El.

Cand Dumnezeu iti intinde Mana,  esti salvat  doar daca i-o intinzi si tu.

Cu mult timp in urma Dumnezeu si-a intins Mana spre intreaga omenire , oferind salvare prin jertfa Fiului Sau Isus Cristos , si toti cei care cred in puterea de salvare a Fiului Sau , sunt salvati.

Astazi, Dumnezeu, iti intinde si tie Mana…

Minunat e Dumnezeu. Ramai tare incredintata in fagaduintele Lui si El se va indura de casa ta.
Adăugat în 14/06/2013 de biserika
Minunat este Domnul nostru!!! Minunata marturie,fiti binecuvantata!!
Adăugat în 14/06/2013 de Rahela16
Mare e Dumnezeu! Si eu sunt medic, am vazut si eu vindecari minunate, dar aceasta marturie e speciala! Domnul te iubeste mult, sora si colega draga! Acum, astept sa marturisesti cum Isus te-a vindecat de toxoplasmoza si ai nascut a doua fetita! Glorie Domnului in veci!
Adăugat în 16/06/2013 de loredanam
Cat despre toxoplasmoza , vreau sa precizez ca nu a fost nevoie de nici un tratament (doar cateva luni de control medical). Au trecut vreo 5 ani de atunci si la analizele ulterioare facute totul a iesit Ok. Laudat sa fie Domnul !
Da, abia astept sa marturisesc cum Dzeu ne-a dat si cea de-a doua fetita !

Andreea de multe ori ma intreaba -cand o sa vina Irina ?
Intr-o seara am auzit-o cum se ruga Domnului asa :" Doamne Isuse, te rog , trimite-mi o surioara sau un fratior , ce vrei Tu, numai trimite-mi si mie pe cineva cu cine sa ma joc. ... Ca eu sunt singura din biserica ce nu mai are frati sau surori. "

Dumnezeul pe care-L avem e mare ! Sa indraznim sa cerem lucruri mari , caci Dumnezeul pe care-L proclamam e mare !!!!



Adăugat în 17/06/2013 de daliaana
Statistici
  • Vizualizări: 2316
  • Export PDF: 4
  • Comentarii: 4
Opțiuni