Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Închisoarea dorinţei
Autor: Max Lucado  |  Album: fara album  |  Tematica: Cand nu vrei sa intri
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 01/09/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 5 voturi
Închisoarea dorinţei

Povara nemulţumirii

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic  (sau: nu-mi mai doresc nimic) (Psalmul 23.1)

 

   Vino cu mine la cea mai mare închisoare din lume. Stabilimentul are  mai mulţi locatari decât câte paturi ar fi avut nevoie pentru ei. Mai mulţi deţinuţi decât farfurii le-ar trebui. Mai mulţi rezidenţi decât resurse ar fi necesare. Vino cu mine la închisoarea cu regimul cel mai opresiv din lume. Întreabă-i numai pe deţinuţi; îţi vor spune. Sunt epuizaţi de muncă şi subnutriţie. Zidurile între care sunt închişi sunt goale şi paturile reci. Nu există închisoare mai aglomerată, cu un regim de detenţie mai sever şi, mai ales, în care majoritatea covârşitoare a deţinuţilor să fie închişi pe viaţă. Cei mai mulţui nu mai ies din ea niciodată. Nu mai sunt eliberaţi niciodată. Ei ispăşesc o condamnare pe viaţă în această închisoare supraaglomerată şi subaprovizionată.

   Numele închisorii? Îl vei vedea deasupra intrării. Pe un suport semicircular deasupra porţii sunt fixate şapte litere de fier turnat, şi cuvântul pe care îl formează este numele închisorii:

   D- O- R -I -N- Ţ -Ă

   Închisoarea celor care-şi doresc. Pe deţinuţi i-ai văzut. Ceea ce le e comun tuturor e că "doresc". Doresc ceva. Doresc ceva mai mare. Mai frumos. Mai repede. Mai fin. Doresc.

   De observat însă că ei nu-şi doresc multe lucruri. Nu-şi doresc decât unul singur. O slujbă nouă. O maşină nouă. O casă nouă. Un partener de viaţă nou. Nu-şi doresc multe lucruri. Doar unul singur. Îşi spun că atunci când vor avea acel "singur" lucru, vor fi fericiţi şi vor părăsi închisoarea. Şi au dreptate - sunt fericiţi şi chiar părăsesc închisoarea. Dar se va întâmpla inevitabilul. Mirosul de maşină nouă dispare. Slujba nouă devine rutină. Vecinii îşi cumpără televizor cu diagonala mai mare. Noul partener de viaţă are anumite obiceiuri. Exaltarea de la început dispare şi, nici n-apuci să-ţi dai bine seama, până când fostul puşcăriaş recidivează şi ajunge din nou în închisoare.

   Tu eşti în închisoare? Eşti, dacă te simţi mai bine când ai mai mult, şi mai rău când ai mai puţin. Eşti, dacă de fericire nu te desparte decât cumpărarea unui lucru pe care ţi-l doreşti, sau o promovare în funcţie, sau un premiu, sau o operaţie estetică. Dacă fericirea ta stă în ceva ce depozitezi, conduci, bei sau mănânci, recunoaşte, te afli în închisoare, în închisoarea celor care-şi doresc. Asta e vestea proastă! Vestea bună este că ai un vizitator. Şi vizitatorul tău are un mesaj care te poate elibera pe cuvânt de onoare. Du-te la vorbitor. Ia loc pe scaun şi priveşte peste masă la psalmistul David. El se apropie mai mult şi se apleacă spre tine ca să fie sigur că-l auzi. "Am să-ţi spun un secret", şopteşte el, "secretul mulţumirii: Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic."

   David a găsit păşunea unde nemulţumirea se stinge. Este ca şi cum ar spune, "Ceea ce am eu în Dumnezeu este mai mult şi mai mare decât ceea ce am în viaţă". Crezi că şi noi doi am putea învăţa să spunem acelaşi lucru?

   Gândeşte-te pentru un moment la lucrurile pe care le ai.

   Tot ce ai nu este al tău. Întreabă pe orice medic legist. Întreabă pe orice îmbălsămător. Întreabă pe orice patron al unei firme de servicii funerare. Nimeni nu ia nimic cu el. Când unul dintre cei mai boogaţi oameni din istorie, J. D. RocKeffeller, a murit, contabilului lui a fost întrebat: "Cât a lăsat John D.?"  Răspunsul contabilului? "Totul!" "Cum a ieşit gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui" (Eclesiastul 5.15). Toate acele posesiuni - nu sunt ale tale! Şi mai vrei să ştii ceva în legătură cu ele? Ele nu sunt tu. Cine eşti tu nu are nimic de a face cu hainele pe care le îmbraci sau cu maşina pe care o conduci. Isus a spus, "Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui" (Luca 12.15). Cerul nu te cunoaşte ca şi omul cu costumul frumos, femeia cu casă mare, copilul cu bicicleta nouă. Cerul îţi cunoaşte inima! "Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă" (1 Samuel 16.7). Când Dumnezeu se gândeşte la tine, probabil vei vedea mila ta, dedicarea ta, bunătatea sau judecata ta înţeleaptă, însă în mod sigur nu se gândeşte la lucrurile tale.

   Şi când tu te gândeşti la tine, ar trebui să faci la fel. Defineşte-te prin prisma a ceea ce deţii, şi te vei simţi bine când vei avea multe şi rău când nu vei avea. Suntem mulţumiţi atunci când putem spune sincer, împreună cu Pavel, "M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug" (Filipeni 4.11-12)

   Pot să mă amestec puţin în viaţa ta? Care este lucrul care te împiedică să fii bucuros? Cum completezi spaţiul liber care urmează? "Voi fi fericit când......."? Când voi fi vindecat. Când voi fi singur. Când voi fi bogat. Cum închei afirmaţia de mai sus? Acum, gândindu-te bine la cum ai completat răspunde la următoarea întrebare. Dacă corabia pe care o aştepţi nu mai apare niciodată la orizont, dacă visele nu ţi se împlinesc, dacă situaţia nu se schimbă, poţi fi fericit? Dacă răspunsul este nu, atunci te afli în celula rece a nemulţumirii. Eşti în închisoare. Şi ai nevoie să ştii ce ai în Păstorul tău. Ai un Dumnezeu care te aude, puterea dragostei Lui în spatele tău, Duhul Sfânt în tine, şi tot cerul deasupra ta. Dacă Îl ai pe Păstor, ai har pentru fiecare păcat, călăuzire la fiecare răscruce, o lumânare pentru fiecare colţ şi o ancoră în fiecare furtună. Ai tot ce ai nevoie. Şi uită-te la poziţia ta. De ce să te zbaţi să câştigi prestigiu şi putere? Oare nu eşti deja un privilegiat să fii parte a celei mai mari lucrări din istorie?

   Potrivit lui Russ Blowers, eşti. Cu toţi suntem. Russ este un slujitor al Domnului din Indianapolis. La o întâlnire a Rotary Club, ştiind că va fi întrebat care îi este profesia, a hotărât să spună mai mult decât "Sunt predicator." Iată care a fost răspunsul lui:

   "Mă numesc Russ Blowers. Lucrez la o companie multinaţioanlă. Avem sucursale în toate ţările din lume. Avem reprezentanţi în aproape fiecare parlament şi consiliu de conducere din lume. Domeniul nostru de acticvitate îl constituie motivarea oamenilor şi schimbarea comportamentului lor. Avem spitale, puncte de distribuire a alimentelor, centre pentru consiliere în crize determinate de sarcină, universităţi, edituri, sanatorii. Ne îngrijim de clienţii noştri de la naştere până la moarte. Oferim asigurări pe viaţă împotriva incendiului. Facem transplanturi spirituale de inimă. Acţionarul nostru unic deţine întregul fond locativ de pe suprafaţa pământului plus o mulţime de galaxii şi constelaţii. El cunoaşte totul şi locuieşte peste tot. Produsele pe care le oferim sunt gratuite. (Nimeni nu are suficienţi bani a le cumpăra.) Preşedintele consiliului nostru de administraţie s-a născut într-un sat, a lucrat ca tâmplar, nu a avut o casă a Lui, nu a fost înţeles de cei din familia Lui, a fost urât de duşmanii Lui, a umblat pe apă, a fost condamnbat la moarte fără să fie judecat, şi a înviat din morţi. Vorbesc cu El în fiacare zi."

   Dacă poţi spune şi tu la fel, nu ai motiv să fii mulţumit?

(Şşşşşş. Ai auzit ceva? Eu cred că am auzit. Nu sunt sigur... dar cred că am auzit cum se deschide uşa unei închisori.


Dorinta?
imparateasa nesabuita, mofturoasa si foarte pofticioasa, care comanda si trebuie sa se ia atitudine, caci ea, este prietena fidela a eu,ului, a firii si lacomiei.In ea, si prietenii ei, se gasesc zidurile inchisorii sufletelor, care duc la intuneric si nu lal umina. Ea, are grija , ca peretii si inacperile lacomiei sa fie bine aranjatae cu chinul poftelor ce-l arunca asupra sufletului.Ascultator , de astfel de mesaj, sufletul devine tot mai chinuit ,pina isi pierde vlaga, lasindu-de dus spre locul intunecat.Dorinta, nu se multumeste cu putin, ea are scopul distrugerii timpului,banului familial si a al altruismului, este ''la cutite''cu dragostea jertfitoare, cu iubirea aproapelui este dusmanul de moarte al iubirii christice ,este si se identifica cu nemultumirea cea lacoma .Cuvintul , ne spune ;Iesiti!Si daca avem urechi de auzit, vom iesi din toate laturile, dintre care unul cel mare , se numeste -dorinta.
Adăugat în 01/09/2012 de sanda_tulics
Ce cuvânt minunat! Și ce adevăr profund dezvăluit: Omul care dorește ca Isus Hristos să fie Păstorul său este cu adevărat liber și fericit! Toți ceilalți sunt robii dorințelor nesfârșite și epuizante din care nu pot scăpa până la moarte! Doamne Îți mulțuminm că ne-ai dat o inimă nouă și-o nădejde vie!
Adăugat în 01/09/2012 de Ioanhapca
Superb fragment! Cred că trebuie să cumpăr și eu cartea!
Adăugat în 02/09/2012 de GabrielTudor
sunt perioade în viaţa fiecăruia din noi, când suntem în această închisoare a dorinţei; suntem închişi dar avem posibilitatea de a ieşi, suntem în închisoare dar ne putem elibera, putem renunţa la dorinţe înainte de a ajunge la închisoare pentru că suntem binecuvântaţi şi avem privilegiul de a fi copiii Domnului care ne ajută mereu, mereu. Cum să nu fii mulţumit pentru acest lucru? Cum să nu apreciezi dragostea lui Dumnezeu şi cum să nu Îi mulţumeşti Domnului pentru toate lucrurile?Eu sunt mulţumită şi trec în tabăra celor mulţumiţi şi am dorinţa de a-L lăuda şi preamări pe Dumnezeu în fiecare zi a vieţii mele.
Fii binecuvântată sora Flori şi mulţumesc Domnului pentru tine şi pentru lucrarea ce o faci.
Adăugat în 03/09/2012 de 1954adina.9mai
Postarea aceasta face referire cu precăderea la partea legată de lucrurile materiale dar sunt atinse şi alte aspecte de exemplu nemulţumirea faţă de partenerul de viaţă (noul partener are anumite obiceiuri; voi fi fericit când voi fi singur... poate fără partener, fără copiii...) nemulţumirea venind aşadar şi din faptul că nu avem ceea ce ne dorim, ceea ce vedem la alţii (deranjaţi fiind de valul concurenţei) dar şi din aceea că nu avem alături persoanele pe care le-am visat, (poate chiar aşteptări înşelate!) însă autorul pune accent pe nemulţumirea venită dinspre latura materială desigur; privind însă spre versetul 1 al psalmului 23, îl putem aplica în orice domeniu al vieţii noastre inclusiv cel legat de relaţiile cu copii, soţi, de sănătate, (Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de puterea de a accepta copii mei aşa cum a hotărât Domnul pentru mine (pentru o vreme!)...
Domnul să vă binecuvinteze pe toţi cei care contribuiţi prin comentarii la explicitarea textelor postate; la rândul meu am venit şi eu cu partea mea ea fiind ca un posibil răspuns favorabil pentru cineva care dorea să afle şi părerea mea legată de aceste fragmente extrase din capitolul Închisoarea dorinţei.
Adăugat în 03/09/2012 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 942
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni