Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

"Cu ce dar m-a inzestrat Domnul?" -2-
Autor: Mariechen (M.Molling)  |  Album: eseuri  |  Tematica: Marturii
Resursa adaugata de mariechen in 25/07/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

   Am amintit mai sus, ca rugaciunea mea a fost si este inca, ca Domnul sa ma trimita acolo unde crede El ca are suflete pregatite de El ca sa Il primeasca, sau sa mi le aduca in cale, sa ma foloseasca cum doreste El,  sa ma inzestreze cu tot ce am nevoie pentru slujba in care m-a chemat El, sa fiu vrednica de ea, sa nu ma lase sa fiu o pricina de poticnire pentru nimeni.

   El m-a format si ma formeaza; chiar daca uneori doare lucrarea care o face in viata mea, eu stiu pentru ce o face. Am vazut ca pentru fiecare suflet trimis in calea mea, aveam nevoie de intelepciune de sus. Pentru ca fiecare persoana este un unicat si are intrebarile ei, problemele ei pe care trebuia/trebuie sa le judec in asa fel ca sa sa pot da un raspuns biblic, practic, daca Domnul vrea. Avand slujba aceasta daruita de Domnul, mi-am vazut zilnic neputinta - aceea ca fara ajutorul Sau, eu  nu puteam face nimic. Depindeam in orice situatie numai de Domnul.

   Din nou incerc sa aduc 2 marturii din lucrul in care m-a chemat Domnul.

   In 1990, un frate din adunare mi-a adus o informatie interesanta despre o tanara ce locuieste la 30 de km de mine, care este mantuita, dar nu are partasie cu credinciosii in localitatea ei. Acest frate i-a spus despre mine, si tanara a fost bucuroasa sa ne cunoastem. Insa pentru mine a fost o invitatie care ma facea sa ma infricosez, si parca nu doream sa merg pana acolo la aceasta tanara. De ce? Aveam emotii pentru ca este o persoana de origine de aici, si nu stiam cum sa incep discutia cu ea, daca este deschisa in discutii fata de mine, apoi ma vedeam atat de neputincioasa. Am vorbit cu fratele despre emotiile mele, mi-a spus ca el este convins ca Domnul ma trimite acolo. Dar eu aveam din nou argumente: ca sunt multi kilometrii si apoi cum sa ii fac in timp ce sotul meu era la serviciu, si eu dupa-masa trebuie sa merg dupa el, ca nu avea masina si nici Bus potrivit (lucra la 7 km de orasul nostru).

   Insa chemarea aceasta nu m-a lasat in pace; asa ca am ingenunchiat inaintea Domnului cerandu-I lumina. I-am spus ca daca El ma trimite acolo, atunci poate netezii calea in asa fel ca sa pot face aceste calatorii. Am reflectat mai adanc, si am inteles ca El imi da doar raspunsul la rugaciunile mele, la faptul ca eu vreau (si vointa si infaptuirea este tot un har de la Dumnezeu) sa ma trimita acolo unde sunt suflete care au nevoie de ajutor spiritual. Si daca El ma vrea acolo, atunci va avea si mijloacele de a ajunge la timp acolo si inapoi  - ca sa imi fac celelalte treburi necesare de familie. Apoi daca este voia Sa ,imi va da si cuvintele pe care sa le rostesc, imi va da si pricepere, intelepciune sa stiu de ce are nevoie tanara sora, sa am o privire in problema ei, starea ei spirituala.

   Deci m-am dus la ea in nadejdea ca Domnul ma calauzeste si pazeste pe drum. Era foarte prietenoasa; a spus ca doreste de mult sa aibe pe cineva care sa o invete cum sa traiasca cu Domnul. Era pentru ea, - vizita mea, - un raspuns la rugaciunile ei. Avea inca o prietena in localitatea vecina, crestina deja, pe care a invitat-o la ea ca sa avem partasie impreuna. Odata pe saptamana ne vedeam. Eu le-am spus ca eu nu pot sa fac cu ele un studiu biblic ci sa le dau din practica ce am acumulat-o şi care vine din invatatura biblica. Si ca eu nu am facut vreo Şcoala Biblica undeva. Ci numai atat cat am crescut eu in cunoasterea Cuvantului si punad-o aceasta apoi in practică şi doar de aici le pot da.

   Una din ele insa, dorea numai teoria biblica, deci sa facem un curs biblic, sa luam la rand toate cartile bibliei si sa le explic Am spus ca nu este slujba mea, apoi ca aceasta slujba este a fratilor care au darul de a patrunde adanc in Cuvantul lui Dumnezeu, darul de invatator, de pastor. Darul meu este altul. Le-am explicat ca eu stand in adunare si ascultand predica unui asfel de frate, Duhul Sfant imi face lumina asupra cuvantului rostit, explicat tot de Duhul prin acel frate,si eu il pun in practica. El are darul ca sa sape adanc in Cuvantul Domnului. Fratele care are darul acesta, vorbeste inaintea unei multimi dupa cum il indeamna Duhul; el descopera adevaruri adanci, el nu stie cine si ce are el sau ea (ce nevoi, lipsuri), deci din ascultatorii sai. Insa Duhul, Învatatorul, stie cine ce nevoie are si imparte dupa cum crede El ca poate da lumina, - la unul sau la altul - sa inteleaga Cuvantul.

   Un exemplu: odata, eram in mare framantare cu privire la predarea unui caz greu a unui  frate care are si mai multa experienta in ce priveste slujirea ingrijirii a sufletelor bolnave spiritual, deci aceia, a unui pastor. Eu ma rugam pentru aceasta situatie: cu care din frati oare sa vorbesc despre situatie?  Gandul mi-a fost dus  la un anume frate. Dar nu indrazneam sa ii vorbesc despre cazul cu care ma framantam eu.

   Intr-o duminica acest frate predica. Printre altele,- versete citate de el din Biblie, - a citat unul dintr-un Psalm. Acel verset (nu il mai stiu acum) era un raspuns foarte clar pentru mine, ca acest frate este acela cu care Domnul vrea sa vorbesc; si el va prelua sarcina mea grea. Si dupa adunare i-am spus de framantarea mea si cum Duhul prin gura lui mi-a dat lumina ca trebuie cu el sa vorbesc despre persoana cutare. El a spus ca prin cuvintele mele, acum a primit si el confirmare ca el va prelua cazul acesta. Eu m-am mirat ca  nu am vorbit cu el despre ce aveam eu de gand sa fac. El mi-a spus ca stia bine de cazul acesta de la alti frati, stia ca eu sunt in legatura cu sora; şi ca il framanta mult, si nu stia daca Domnul vrea ca el sa preia cazul acesta in mana sa. Si s-a ocupat de caz doua lun, dar nu a dus rezultatul dorit… s-a sinucis... intrebarea atunci a fost: a fost persoana sau nu mantuita?…. pentru ca a facut acest pas…. Domnul stie. Deci Duhul imparte invatatura prin vorbitor asa cum crede El… pentru unii era poate acest verset un raspuns la o alta situatie…. altii primeau lumina in alta situatie. Ma gandesc ca trupul lui Cristos se intareste prin lucrarea fiecaruia in parte,dupa cum a primit fiecare darul de la Domnul.Unii au un dar,altii altul,…si toate darurile sunt date pentru folosul altuia (EFESÈNI 4;16). Deci eu numai atat pot sa dau, practica ce vine din Cuvantul descoperit mie, dar clar, prin Duhul Sfant. Eu nu pot sa fac ce face un asfel de frate care are darul acesta de a talmaci Biblia.

   Fiecare crestin adevarat are un dar, si daca are o slujba, el este pregatit pentru ea cu calitatile spirituale necesare.  El, Domnul, stie cel mai bine locul care mi se potriveste in trupul lui Cristos. Eu nu pot sa spun ca nu imi place darul meu,si ca il vreau pe al unei surori mai bine; Dumnezeu a decis ce dar sa imi dea mie, pentru ca El are planul Lui cu mine, are o metoda a Lui prin care sa ma foloseasca. Daca am inteles aceasta, atunci am pace in inima mea bucurie. Darul de la El este gratuit, El mi-l dat si tot El il foloseste prin mine ca sa se implineasca ce El doreste cu privire la trupul lui Christos. Si noi, fiecare, trebuie sa ne descoperim darul primit, sa il punem in lucrul in care suntem chemati. Si eu nu pot sa imi construiesc o metoda a mea cum ar trebui sa imi folosesc darul in slujba in care sunt chemata. Metoda vine de la Domnul, din partasia cu El, din ascultare fata de cea ce El vrea ca sa fac, pentru ca sa se vada roadele iesite din slujba in care m-a chemat .Darul meu pus in slujba trebuie sa aduca crestere la maturitatea in cunoasterea profunda a Domnului.   Bine este daca fiecare mantuit isi cunoaste darul primit si isi intelege rolul lui in trupul lui Cristos, pentru ca stim ca trupul creste numai in masura in care fiecare isi aduce contributia in el.

    Cunosc metode pentru slujbe in care nu se afla Domnul, si nu aduce creştere în viata spirituala. Cei care iau parte la studii biblice dupa metode faurite de oameni, sunt goi in interiorul inimii lor, nu au gasit de multe ori un raspuns pentru problemele lor. Adevarata metoda de slujire pentru Domnul, trebuie sa vina din colaborare cu El. De la El vine intelepciunea si priceperea care ne trebuie pentru ca sa stim cum trebuie sa lucram.

   Deci continui mai departe cu cazul de mai sus: tanara sora s-a despartit de noi, asa am ramas cu sora la care am fost trimisa. Nu a durat mult insa si sora care a plecat de la noi a adus o misionara americana, - care vorbea germana - si “misiona” in Germania. Ea ne-a adus o serie de materiale de studiu, si sa ne dea lectii pe care sa le invatam acasa sau cu ea impreuna. Pe mine nu m-a bucurat deloc  acest stil de a invata suflete - care de fapt au nevoie de alt ajutor spiritual: de incurajare, de indreptare, de a fii sprijinite cu rugaciune  - cu raspunsuri la felurite intrebari in ceea ce priveste viata practica in Domnul. Si care sa se deprinda sa foloseasca Cuvantul acolo unde trebuie, adica daca l-a primit clar ,dupa lumina ce vine de sus, sa il puna in practica in felurite situatii. Asfel aduna experiente sanatoase, provenite din lumina Adevarului. Cine se ingrijeste de asfel de suflete? Unde sunt acele suflete crestine care au primit acest dar de ingrijire a unui suflet slab in credinta, sau care are nevoie de mangaiere, de indrumare, de incurajare spirituala?  (Vedeti, de exemplu, EZECHIEL 34;4-6).

   In vremea aceea asa lucrau pastorii ,ingrijitorii de turma; astazi este - cred eu, si mai greu... Pentru mine scoala adevarata biblica, este aceea care vine din legatura stransa cu Domnul si Cuvantul Sau. Am spus ca nu este pentru mine si ca eu ma retrag  si o las pe misionara in lucru cu ele. Dar din nou tanara sora ,a spus ca ea nu doreste sa faca nici un studiu cu misionara ci numai cu mine, ca ceea ce primeste de la mine o ajuta mult in situatiile ce le are cu sotul ei, cu copii ei, si in privinta ei personala. Asa ca, celelalte doua surori s-au despartit total de noi. Ma intalneam numai cu tanara aceasta. Si ma bucuram cu ea cand vedeam creşterea ei  spirituală. Am mers la ea pana in anul 1993, pana ce sotul meu inca nu a intrat in pensie. Drumul nu l-am mai facut pe acolo, comunicam doar prin telefon sau in scris. A intrat in legatura cu alti credinciosi. Si slujba acolo s-a incheiat.

   Dupa aceea, au mai fost suflete care au fost aduse in calea mea; nu toate erau cautatoare dupa adevar, dar la toate le-am dat ceea ce trebuia, dupa cum am fost indemnata de Domnul. Am avut in cale persoane care au cautat la mine bunule materiale,- acelea spirituale nu le placeau, - sau se prefaceau ca vor sa fie si ei “pocaiti” numai ca sa aibe un castig de la mine. Am experimentat în doua cazuri extrem de dure cu asfel de persoane, femei; din acestea, am invatat sa fiu foarte precauta atunci cand vine cineva nou in calea mea; sa pot cerceta mai bine cu ce scop ma cauta. Ambele persoane, au fost descoperite a fii prostituate, dar si-au jucat rolul de “crestină” perfect, profitand de credinta mea. A trebuit sa traiesc si asa ceva, ca sa vad cat de rafinat este diavolul, cum se da drept inger al luminii, ca sa fure pe cel credincios si in mod material si numai spiritual. Dar faptele lor se duc la judecata….Sa se indure Domnul de ele!

Inca un caz deosebit:

   In 1987 aprilie, am avut o colega noua la servicu; interesant ca era de pe langa Timisoara. Ma bucurasem mult, mai ales ca seful mi-a dat-o in mana mea pentru ca sa o invat in doua zile cum sa isi inceapa activitatea la locul de munca al ei. Dar m-am ingrozit de felul ei de comportare:  injura pe romaneste extrem de urat, macar ca este de nationalitate germana. Vorbeam impreuna mai mult romaneste ca si germana, si la fiecare propozitie injura. Eu, in casa la parinti nu eram obisnuita sa aud injuraturi si nici noi, copiii nu foloseam cuvinte murdare, nu ne era permis, si ne rusinam daca auzeam cum alti copii vorbeau murdar, cat si alduti. In vremea aceea, nimeni din parinti si copii nu eram credinciosi Domnului, dar dispretuiam cuvintele murdare. Deci, auzind pe aceasta colega cum vorbea de murdar, m-am ingrozit si abia asteptam sa nu mai fie sub mana mea, sa fie pusa singura sa lucreze. Dar au trecut acele doua zile, si seful a spus ca sa lucram tot impreuna intr-un anume sector. Tot asa, seful ne punea impreuna sa lucram si eu trebuia sa aud murdaria care iesea din gura femeii. Nu aveam curajul sa o atentionez… dar abia am asteptat sa vina concediul meu, si atunci imi ziceam ca sigur cand ma voi intoarce, nu mai trebuie sa lucrez cu ea. Deci in loc de doua zile, am lucrat cu ea 3 saptamani, pana ce am plecat in concediu.Cand m-am intors la servicu ,seful spune:”Doamna M.astazi lucrati cu doamna B mai departe.Ach,eu am crezut ca lesin; îmi crescuse tensiunea de suparare, ca din nou şi din nou, sa aud aceleasi cuvinte. Atunci, pentru prima oara, am inceput sa ingenunchiez si sa aduc situatia inaintea Domnului: ”Doamne, nu mai rezisttttt sa mai ascult cuvintele acestea ordinare, Doamne daca Tu mi-ai trimis-o in cale, atunci Te rog din inima deschide-mi gura, Tu vezi ca este ca si blocata,ca sa ii spun despre Tine ca Tu nu suporti ca si mine aceasta murdarie din gura ei,si ca din cuvintele ei va fii judecata odata… Da-mi Doamne indrazneala.”  Si am asteptatat sa vad cum va lucra Domnul. La 2-3 zile, ne-a trimis seful intr-o cladire in afara aceleia principale, ca sa lucram amandoua impreuna. Cladirea se putea incuia, asa ca nimeni nu putea intra in ea. Atunci ne-am asezat amandoua sa facem o mica pauza .Ea din nou injura… atunci, in acele momente, am primit o indrazneala si i-am spus: ”Draga K., stii, trebuie sa iti spun ceva, ca de cate ori scoti asfel de cuvinte urate parca intra in inima mea un cutit Nu mai injura ca lui Dumnezeu nu Ii plac asfel de cuvinte si te va judeca pentru ele…” ea pe moment s-a speriat. Si a tacut dar eu am inceput ca si un sivoi de apa, sa ii arat cine sunt eu si de ce urasc murdaria si pacatele, cine este Domnul, si multe altele. Ea tacea tot timpul, nu mai era femeiea care tot vorbea si injura. Era timpul sa plecam din cladire, dar ea tot nu vorbea. M-am gandit ca acum ma dispretuieste ca am avertizat-o asa de deschis. Apoi am intrebat-o daca este suparata pe mine. A spus ca nu, dar sa ii mai vorbesc despre asa ceva. Ea este catolica si asa ceva nu a auzit pana acum, din ceea ce i- am spus. Asa ca a doua zi, tot impreuna eram, dar de data aceasta era alta atmosfera. Nu se mai injura, ci ea, asculta cu mare atentie. Dupa 3 zile de la aceasta experienta, seful a luat-o de langa mine si a primit un alt loc de munca, departe de mine, in alta cladire. Eram amandoua foarte intristate, fiindcă acum, când putem vorbi de Domnul, am fost despartite. Atata timp a lasat-o Domnul langa mine pana ce am inteles care este voia Sa. Eu cautam sa fug de ea cu orice pret, dar Domnul se folosea de seful nostru ca sa o tină langa mine. El avea un plan cu mine si cu ea;  eu nu am inteles abia dupa 3 saptamani si cateva zile, ca de El a fost adusa in calea mea. Ea mi-a povestit ca isi dorea un alt loc de munca, dar nu l-a primit, la o anume firma. Apoi, fortele de munca i-au oferit la firma unde eram eu un loc de muncă, dar nu vroia deloc sa mearga acolo. Pana la urma, a fost nevoita sa il accepte. Domnul a vrut asa, fiindcă o avea in vedere pentru a fi mantuita.

   Interesant cum pune Domnul in miscare imprejurarile, persoanele, pentru ca sa duca planul Lui la implinire!

   Pentru mine a fost o experienta atat de deosebita, ca sa cunosc acest adevar: daca Dumnezeu cheama pe om la mantuire, il scoate dintr-un loc de departe, si il duce in alt loc unde Isi duce la implinire planul Lui.

   Am spus acestei femei: ”Vezi, eu sunt din România, am fost adusa aici, in acest oras; pe tine te-a adus tot din România; ai fost in alt oras, departe cam la 230 km de al meu, dusa tot de El. Dar la timpul Lui, te-a luat din acest oras si te-a adus in al meu, si ti-a inchis usa sa nu primesti locul de munca pe care l-ai dorit, ca sa ajungi unde lucrez eu, si sa ne intalnim, sa ne cunoastem. Si pentru faptul ca aici era un suflet care Il ruga pe Domnul sa ii trimita suflete in calea, suflete care sunt pregatite de El pentru mantuire. Nu sunt caile lui Dumnezeu minunate?! 

   Asadar, bucuria mea si a ei a fost umbrita de intristare, despartirea ne-a durut mult. Dar Domnul ne-a dat posibilitatea ca sa ne mai intalnim acasa la ea. Dar aici nu se putea vorbi de credinta, din alte motive. Mie nu mi-a ramas decat sa ma rog pentru salvarea sufletului ei. Ca inca nu era mantuita... Nu ştiam prea multe despre ea... Intr-o zi, am ramas uimita sa o vad ca are un loc de munca in cladirea unde lucram eu, si mai mare bucurie sa aflu ca este la etajul inferior celui la care lucram eu. Era in decembrie 1987. M-am dus jos la ea, am avut ocazia sa stau de vorba cu ea fara sa fim deranjate de sef sau alte colege. Imi spune: ”Nu stiu draga Molling ce se intampla cu mine de 3 saptamani incoace; mi-e rusine de mine, ma vad incarcata cu pacate, ce sa fac? Nu mai pot dormi noaptea... ma tot gandesc la ceea ce mi-ai povestit tu...”

   Şi  plangea... eu, m-am infiorat toata... eram plina de bucurie pentru ca aveam inaintea mea un suflet care se vedea pacatos si ca avea nevoie de eliberare. I-am spus ce are de facut si ca nu trebuie sa mearga la un preot catolic caci avem Unul care a murit pentru pacatele noastre si numai in sangele Sau este iertare, numai in El este eliberare.

   A spus ca face aceasta. Eu ma rugam pentru ea in seara aceea mult. A doua zi, avea fata senina, fericita ca niciodată că toata povara a disparut. Ma ruga sa o invat mai departe ce spune Biblia, cum sa traiasca viata cu Domnul. Dar prima incercare a venit deja! Avea nevoie de concediu o zi, si vroia sa spuna un neadevar sefului nostru (ştiind că şeful nu va accepta învoirea ei). Dar eu am avertizat-o ridicand degetul aratator in sus zicandu-i: "Draga K., numai adevarul sa ii spui…” A doua zi, a vorbit cu seful si i-a spus adevarul pentru ce ii trebuia ziua libera, si seful a fost prietenos si i-a oferit o zii libera. Mi-a spus ca atunci cand eu am ridicat degetul in sus si am indemnat-o sa spuna numai adevarul, a apucat-o o teama mare, de parca direct Dumnezeu a spus aceste cuvinte si nu eu, si asa, cu frica aceasta, s-a dus la sef rugadu-se ca Dumnezeu sa o ajute sa fie seful de acordcu ziua liberă. De atunci, avea grija la ceea ce vroia sa spuna, deci omul vechi sa nu mai stapaneasca peste ea, ci sa se dezbrace de el. Asa am petrecut cu ea ore minunate, am dus-o si la rugaciune, la intalniri cu surori, am adus-o acasa la mine, ne rugam impreuna si o duceam spre calea placuta Domnului. Dar ca in fiecare viata predata Domnului, sunt si atacuri din partea acelora care urasc calea aceasta. Familia ei era împotrivă a tot ce stia ea si traia. Fiind catolici, ei le stiau pe ale lor. Apoi s-a mutat din localitatea unde eram, la 20 km de noi. Dar relatiile sunt pana astazi bune, si vad ca sta tare in Domnul inca. Nu merge la o adunare, familia ii interzice. Dar ea are literatura crestina, are CD-uri cu predici, discutam impreuna, si Domnul ii da putere ca sa stea in picioare.

Va urma

Domnul să te binecuvinteze! Foarte frumos descrii trăirile şi experienţele cu Domnul, pe înţelesul tuturor! Mă bucur de aceste scrieri, de aceste experienţe, mă bucur de lucrarea minunată a Domnului nostru, să-I slujim aşadar cu bucurie după chemarea pe care ne-a făcut-o! Să ne rugăm pentru prietena ta care nu poate merge încă într-o adunare şi eu am una care ani de zile a stat cu uşa încuiată de soţul ei, care apoi a fost zgornită chiar, dar astăzi, calea este liberă spre părtăşia cu fraţii şi surorile din biserica unde este membră, se minunează uneori de măreţia lucrărilor lui Dumnezeu şi de răspunsurile la rugăciune! - soţul ei este pus de Domnul într-o tăcere deplină, fără nici un reproş, fără nici o împotrivire, slăvit să fie Domnul. Multă pace!
Adăugat în 26/07/2012 de floridinmaracineni
La fel sora sa te binecuvinteze Domnul in toate punctele de vedere,cu multa putere ca sa treci cu biruinta in orice fel de incercare.Multumesc din nou pentru corectura din articol.Am terminat si al 3-lea care il voi posta astazi.Ma apuc greu de scris,dar cand incep sa scriu nu ma mai pot oprii,mereu vin alte amintiri,experiente traite in Domnul.Da ,sora care inca nu are partasie si cu alti credinciosi,are nevoie de rugaciune.Multumesc pentru sprijinul cu rugaciunea.Pentru totul ce facem in numele Domnului,vom avea o rasplata.Multa pace.
Adăugat în 26/07/2012 de mariechen
Statistici
  • Vizualizări: 845
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
Opțiuni