Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Însemnătatea extrem de mare a motivaţiei
Autor: A. W. Tozer  |  Album: Rădăcina celor drepţi  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 22/05/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Însemnătatea extrem de mare a motivaţiei

   Testul prin care trebuie în final judecată orice comportare este motivaţia.

   Aşa cum apa nu se poate ridica mai sus decât sursa ei, tot aşa şi calitatea morală a unei acţiuni nu poate fi niciodată mai înaltă decât motivaţia care o inspiră. Din această cauză, nici o acţiune care izvorăşte dintr-o motivaţie rea nu poate fi bună, chiar dacă pare să iasă ceva bun din ea. Orice faptă făcută din mânie sau răutate, de exemplu, va fi dovedită în cele din urmă că a fost făcută pentru duşman şi împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu.

   Din nefericire natura activităţii religioase este de aşa natură, încât o mare parte din ea poate fi realizată din motive care nu sunt bune, ca mânie, gelozie, ambiţie egosită, vanitate şi lăcomie. Toate aceste fapte sunt în esenţă rele şi vor fi socotite ca atare la judecată.

   În această chestiune a motivaţiei, ca şi în multe alte lucruri, fariseii ne oferă un exemplu limpede. Ei rămân cele mai triste exemple de eşec religios din lume, şi anume nu din cauza erorilor doctrinare, nici din cauză că ar fi fost nepăsători sau fără tragere de inimă, nici pentru că ar fi dus o viaţă desfrânată, libertină. Toată problema lor se află în calitatea motivaţiei lor religioase. Ei se rugau, dar se rugau ca să fie auziţi de oameni, şi astfel motivaţia lor le distrugea rugăciunile şi le făcea să fie nu numai nefolositoare, ci şi cu adevărat rele. Ei dădeau generos pentru serviciul din templu, dar făceau uneori aceasta ca să scape de datoria lor faţă de părinţi, şi lucrul acesta era un rău. Ei judecau păcatul şi i se împotriveau când îl găseau la alţii, dar făceau lucrul acesta din auto-îndreptăţire şi împietrire a inimii. Şi aşa cu aproape tot ce făceau. Acţiunile lor aveau o aparenţă de sfinţenie, dar dacă aceleaşi activităţi ar fi fost făcute din motive curate, atunci ar fi fost bune şi lăudabile. Toată slăbiciunea fariseilor stătea în calitatea motivelor lor.

   Faptul că lucrul acesta nu este o chestiune fără împortanţă se poate vedea din aceea ce aceşti fanatici corecţi şi religioşi au ajuns în orbirea lor până acolo că L-au crucificat în final pe Domnul gloriei fără să aibă habar de gravitatea crimei lor.

   Acţiunile religioase făcute din motive josnice sunt de două ori rele, în ele însele şi rele pentru că sunt făcute în Numele lui Dumnezeu. Lucrul acesta este echivalent cu a păcătui în Numele Celui fără păcat, a minţi în Numele Celui care nu poate minţi şi a urî în Numele Celui a cărui natură este iubire.

   Creştinii, şi mai ales cei foarte activi, ar trebui să-şi ia deseori timp să-şi cerceteze sufletele ca să fie siguri că motivele lor sunt în ordine. Multe solo-uri sunt cântate pentru a face pe grozavul; multe predici sunt o expunere a talentului, multe biserici sunt înteimeiate de cineva doar ca să arate ce bun evanghelist este. Chiar activitatea misionară poate deveni competitivă, iar câştigarea sufletelor poate degenera într-un fel de comerţ ambulant: să oferi din "uşă-n uşă" salvarea cui vrea s-o primească. Nu uitaţi, fariseii au fost mari misionari şi ar fi străbătut mări şi ţări ca să convertească un om.

   O cale bună de-a evita capcana unei activităţi religioase fără conţinut este să deschidem tot mereu Biblia la capitolul 13 din 1 Corinteni. Acest pasaj, deşi socotit ca unul dintre cele mai frumoase din Biblie, este şi unul din cele mai serioase care se găsesc în Sfânta Scriptură. Apostolul desemnează aici cel mai înalt serviciu religios ca fiind inutil dacă nu este motivat de iubire. Fără iubire, profeţii, învăţătorii, oratorii, filantropii şi martirii sunt daţi afară  fără răsplată.

   În rezumat, putem spune pur şi simplu că, în ochii lui Dumnezeu, nu suntem judecaţi atât de aspru prin ceea ce am făcut ci prin motivele noastre pentru aceasta. Nu Ce, ci De ce ? va fi întrebarea importantă când noi, creştinii, ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată ca să dăm socoteală de faptele făcute când eram în acest corp.

Cu adevarat Dumnezeu este dragoste!Daca n-am i nteles nimic din acest cuvint,caci Domnul din dragoste pentru noi s-a lasat osindit in dealul Gogotei,n-o sa putem ''misca''niciodata mila si inima Domnului cu toate jertfele noastre[aproape politice,caci si ei ,politicienii dau ceva ca sa fie in atentia alectoratului]in psalmul 24 Domnul spune caci al Lui este totul! Tot pamintul si tot ce este pe el este al Lui.Atunci ce putem ''sa-I dam ''noi Lui?El n-are nevoie de jerfele noastre,dar are nevoie de sufletele si inimile noastre.Sa dam in numele Lui ,numai daca dam cu toata dragostea pentru El.Vaduva care a daruit cei 2 banuti este cea mai mare companie de demonstrat dragostea!A dat TOT!Din Toata inima pentru EL.EU nu cred caci Domnul s-a uitat sa vada cine da cel maimult,dar cred caci spre El a venit acel flux de dragoste care l-a miscat si de aceea a dat-o ca exemplu.Ea este pentru mine exemplu si de darnicie dar si de dragoste in acelasi timp.Aici inteleg bine cuvintul,caci ea a dat tot caci nu mai avea nevoie de nimic din moment ce_La liubea asa demult.Bun exemplu de urmat.Mutumesc de inspiratia Duhului Sfint caci a scris despre ea,caci de faptele fariseilor,nic biblia dar nici societatea crestina de azi nu duce lipsa.Numai binecuvintari si dragoste Domnului iti doresc!
Adăugat în 23/05/2012 de sanda_tulics
adevărat. Pentru tot ceea ce facem avem o motivaţie, dar fosarte bine e scris aici, noi trebuie totdeauna să ne cercetăm sufletul nostru pentru a vedea dacă motivaţia noastră este bună, dacă are o temelie adevărată. Să nu ne înşelăm chiar pe noi şi să persistăm în eroarea noastră. Poate de atâtea ori ne spunem că noi avem o motivaţie punternică, de a face un anumit lucru şi poate nu este după voia Domnului, nu este pe placul Domnului, nu este ceea ce El ne-a cerut să facem, iar noi din dorinţa noastră de a ne arăta râvna mergem pe o cale greşită. Cel mai bine este să învăţăm din Cuvânt, să stăm mereu atenţi la ceea ce ne vorbeşte Domnul, ca să nu ne trezim la sfârşit că suntem întrebaţi, nu ce am făcut şi de ce am făcut. Domnul să ne ajute să fim aşa cum El doreşte şi să facem doar ceea ce El doreşte.
Domnul să te binecuvânteze şi braţul Lui să-ţi fie sprijin de nădejde mereu.
Adăugat în 23/05/2012 de 1954adina.9mai
Adevărat că motivația este esența ... dar nu este vorba doar de motivația care stă la baza a ceia ce-ai făcut ci și de motivația ce stă la baza a ceia ce n-ai făcut pt. că păcatele sunt atât de comitere cât și de omitere. Slăvit să fie Domnul Dumnezeu pt. că în dragostea Sa nemărginită ne tot vorbește și ne atrage atenția când într-un fel când într-altul! Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze, foarte ziditor și acest articol!
Adăugat în 24/05/2012 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 701
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni