„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sănge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:11-13)

Te-ai dus vreodată undeva, ai intrat la un moment dat în vreun loc, unde n-ai fost primit și a trebuit să pleci? ... Este o experiență cu totul neplăcută, aceea de a fi respins, alungat. Experiența devine dramatică când respingerea vine din partea alor tăi. Domnul Isus a venit la evrei, națiunea aleasă dintre toate națiunile pământului să-L aibă pe adevăratul Dumnezeu. Dar, „ai Săi nu L-au primit”. Israel l-a respins pe Mesia, spre nefericirea lor. Dar, tuturor celorlalți care-L primesc, „le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

Înainte de am merge mai departe trebuie să răspundem la o întrebare care este pusă adesea: oare nu suntem toți oamenii copiii lui Dumnezeu? Potrivit Bibliei primii oameni au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar au pierdut legătura familială cu Dumnezeu de la început, datorită păcatului. După drama din Eden, deși oamenii vin pe lume în voia lui Dumnezeu și își trăiesc viețile beneficiind de asistența Creatorului, totuși, toți membri rasei adamice sunt străini de firea dumnezeiască. Biblia îi numește din pricina păcatului, copii ai mâniei (Efeseni 2:3). Din punct de vedere spiritual, omul căzut este fără Dumnezeu, avândul de tată pe Diavolul (Ioan 8:44) Sunt cuvinte aspre, greu de acceptat pentru omul firesc, dar sunt cuvinte Scripturii, care revelează o situație reală și dramatică. Însă aici intervine harul lui Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu, respins de Israel, se oferă lumii întregi. Cei care-L primesc, adică cei care se încred în El, devin copii ai lui Dumnezeu printr-o a doua naștere. (Ioan 3:3; 5) Iată ce scrie William MacDonald  în privința aceasta: „Ca să devi copil în sens fizic, trebuie să te naști. Tot așa, pentru a deveni copil al lui Dumnezeu, trebuie să te naști a doua oară. Asta se numește naștere din nou sau convertire, mântuire sau salvare. Versetul acesta (13) ne arată cele trei căi prin care nu are loc nașterea din nou și apoi singura cale prin care are loc nașterea din nou. Mai întâi, cele trei căi prin care nu ne naștem din nou: Nu din sânge. Asta înseamnă că nimeni nu devine creștin doar pentru că părinții lui sunt creștini. Mântuirea nu se transmite de la părinte la copil, prin circuitul sangvin. Nici din voia firii. Cu alte cuvinte, un om nu are putere, în propria sa fire, să producă nașterea din nou. Deși pentru a fi mântuit el trebuie să dorească acest lucru, voința lui nu este suficientă pentru a-l mântui. Nici din voia veunui om. Niciun om nu-l poate mântui pe alt om. De pildă, un predicator poate dori foarte mult ca cineva să se nașcă din nou, dar nu are puterea de a produce aceasta naștere miraculoasă. Atunci cum are loc această naștere? Răspunsul îl găsim în cuvintele: ci din Dumnezeu. ”

Prin Isus, Fiul lui Dumnezeu, oamenii primesc dreptul (puterea) de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Cum se întâmplă? Tertulian spunea: „Creștinii nu se nasc, ci se fac”. Cum se întâmplă? Răspunsul: prin credința în Domnul Isus. Iată ce scrie J. Vernon McGee în privința aceasta: „Unii spun: „cum adică? Tot ce am de făcut este să spun că cred?” Da, dar asta implică ceva. Trebuie să credeți în Domnul Isus Hristos sau să-L credeți pe Domnul Isus Hristos. Credința, așa cum este folosit acest termen în Biblie, nu este doar o cunoaștere care rămâne la nivel intelectual. De exemplu, să spunem că stau lângă un scaun și spun: „cred că scaunul acesta mă va ține”, deși scaunul nu mă ține pentru că nu m-am așezat pe el. De ce? Astfel am doar o cunoaștere intelectuală asupra acestui lucru. Eu doar spun că mă va ține. Dar dacă eu cred acest lucru, mă așez pe el cu greutatea mea și scaunul mă ține. Ce puteți spune voi despre Isus Hristos? Credeți că El vă poate ține? Este El mântuitorul vostru? Nu se reduce totul la a sta deoparte și a spune: „Da, eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” Întrebarea este: v-ați încrezut în El? V-ați găsit odihna în El?”