„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

La 21 septembrie este celebrată Ziua Mondială a păcii. Zi promovată de Organizația Națiunilor Unite pentru consolidarea idealurilor de pace, atât în interiorul națiunilor și popoarelor, cât și între ele.

Căutarea păcii, a liniștii, este o căutare universală. Toate religiile lumii predică despre pace, toți marii filozofi încă din antichitate ne dau rețete pentru a obține pacea, toate marile organizații internaționale își propun să aducă pacea pe pământ. Ba chiar se dau premii, cum este Nobel-ul, pentru cei care contribuie într-un fel sau altul la pacea lumii. Cu toate acestea pacea rămâne de multe ori un ideal de neatins. Adesea în familie, în biserică, în societate, conflictul ia locul păcii. Astăzi, în lumea noastră dinamică, complexă, însetată, pacea este tot mai greu de obținut. Ați auzit cu siguranță de expresii ca; „nepotrivire de caracter”, „conflictul dintre generații”, „război rece”, ... Ascultând veștile care vin la tine uneori ai impresia că lumea întreagă stă pe un butoi cu pulbere gată să explodeze.

De unde vine războiul?

„Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală... ” (1Samuel 24:13) Răul își are originea în Șarpele cel vechi pe care Fiul lui Dumnezeu îl numește cu insistență „cel rău”. Avem în Biblie un verset care ne spune de unde originează răul. Ezechel 28, cu 15: „Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine”. Satana este cel care lovește popoarele cu lovituri fără răgaz. Dumnezeu, Cel veșnic binecuvântat, în harul Său general trudește ca viața și relațiile să fie posobile, Șarpele cel vechi, asemeni viermelui din măr, strică tot ce atinge. Cum lumea întreagă zace în cel rău, omul nu are odihnă. Tulburarea își are originea în cel rău, care găsește în natura umană căzută un mediu propice de manifestare. „Dar cei rai sunt ca marea infuriata, care nu se poate linisti si ale carei ape arunca afara noroi si mal." Cei rai n-au pace, zice Dumnezeul meu”. (Isaia 57:20-21)

Unde găsesc pacea?

În contextul acesta, unde găsesc pacea care-mi poate liniști sufletul? Cine ne poate oferi pace durabilă în relațiile dintre noi? Potrivit învățăturii Bibliei pacea autentică vine de la Dumnezeu. Filipeni 4, cu 7, vorbește despre pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Izvorul oricărui bine se află în cadrul Sfintei Treimi. Dumnezeul Triunic își revară pacea Sa asupra întregului Său univers, mai ales acolo unde se face voia Lui. Împărățăția lui Dumnezeu este una a neprihănirii, păcii și bucuriei în Duhul Sfânt. (Romani 14:17) De altfel, Fiul lui Dumnezeu este numit în Scripturi și Domn al păcii. (Isaia 9:6) El a spus ucenicilor Său: „Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante”. (Ioan 14:27) În ziua învierii Domnul păcii îi întâmpină pe ucencii tulburați și speriați cu salutul: „Pace vouă”. (Ioan 20:19,21, 26) Pacea autentică nu este ceva ce produce omul, ci doar o primește. Cineva înțelept spunea: „Pacea nu este o relație între națiuni. Este o stare a minții dată de liniștea sufletului.” Pacea este o virtute pusă de Dumnezeu în inimile oamenilor plăcuți Lui, a oamenilor care urmăresc pacea. Deci, suflete, „Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire”. (Iov 22:21)

„Doamne, fă-mă o unealtă a păcii Tale. Acolo unde este ură, lasă-mă să semăn iubire.” – Sf. F. de Assisi