Istoria vieții lui Iuda este fascinantă și ne arată din nou cât de mare este harul lui Dumnezeu, când ne amintim că Isus Hristos s-a născut în seminția lui Iuda (Matei 1:3; Luca 3:33). În continuare, voi menționa câteva detalii legate de descendența Mântuitorului din seminția lui Iuda, iar apoi voi analiza câteva aspecte determinante din viața acestui fiu al lui Iacov.

          Evanghelia apostolului Matei începe cu genealogia lui Isus pe linia lui Iosif, tatăl Său vitreg. Astfel, Matei ne demonstrează că Isus este un descendent legitim din spița regală a lui David, prin tatăl Său adoptiv, care este urmaș al lui Solomon, fiul lui David (care descinde din seminția lui Iuda). Fără această dovadă, era greu de arătat că Isus a moștenit dreptul legal la tronul lui David. Genealogia lui Isus se împarte în trei secțiuni: de la Avraam la Iese, de la David la Iosia și de la Ieconia la Iosif. În această listă se regăsesc și patru femei: Tamar, Rahav, Rut și Batșeba. În general, femeile lipseau din listele genealogice din Orient. Și mai interesant este faptul că două dintre aceste femei au fost prostituate (Tamar și Rahav), una a comis adulter (Batșeba) iar două nu erau evreice (Rahav și Rut). De fapt, menționarea acestor personaje în lista genealogică a lui Isus are valențe profetice. Matei ne prevestește astfel că Isus Hristos va aduce mântuire păcătoșilor, că harul Lui se va extinde la neamuri și că barierele de rasă și de sex vor fi eliminate.

          Mulți cercetători ai Bibliei consideră că medicul Luca prezintă genealogia lui Isus pe linia Mariei, mama Sa. Luca afirmă că Iosif a fost fiul lui Eli. Însă, în limba originală, termenul „fiu” poate însemna și „ginere”. Așadar, Iosif a devenit fiul lui Eli în urma căsătoriei cu Maria, fiica lui naturală. Genealogia din Evanghelia după Luca ne arată că Maria a descins din David, prin fiul său Natan. Dacă Isus ar fi fost fiul real al lui Iosif, El ar fi ajuns sub blestemul rostit de Dumnezeu asupra lui Ieconia (un urmaș al lui David pe linia lui Solomon), care decreta că niciun urmaș al acestui rege rău nu va sta pe tronul lui David (Ieremia 22:30). Această problemă a fost rezolvată prin miracolul nașterii din fecioară. Isus Hristos nu este fiul real al lui David prin Solomon, căci Iosif îi este doar tată adoptiv. Însă El este fiul real al lui David prin Natan, strămoșul Mariei. Blestemul asupra lui Ieconia (care îl are ca strămoș pe Solomon și nu pe Natan) nu a căzut pe Maria și nici pe copiii ei, deoarece ea nu este o descendentă a acestuia. Astfel, ca fiu legitim al lui Iosif (descendent din David prin fiul său Solomon) și ca fiu real al Mariei (descendentă din David prin fiul său Natan), Isus Hristos a împlinit legământul încheiat de Dumnezeu cu David, care îi promitea că sămânța și tronul lui vor dăinui pentru totdeauna (Psalmul 89:4,36-37). Isus Hristos trăiește din eternitate, El este moștenitorul tronului lui David și domnia Lui va dura o veșnicie. Este important de menționat că spița mesianică s-a sfârșit cu Domnul Isus Hristos. Nimeni altcineva nu mai poate emite pretenții legale la tronul lui David.

          Isus Hristos a fost respins de ai Săi (liderii religioși iudei și un mare norod care a cerut răstignirea Lui) și a fost dat în mâinile străinilor (guvernatorul roman Pilat și autoritățile romane). Din acel moment, evreii - ca națiune - nu mai au niciun fel de relații cu Isus Hristos. Mântuitorul și-a îndreptat atenția înspre neamuri, fondând biserica Sa (care poate conține, la nivel individual, și evrei). Chiar dacă biserica creștină a început în Ierusalim, cu apostolii aleși de Isus Hristos, în câteva zeci de ani creștinismul s-a separat de iudaism și și-a ales o altă capitală religioasă (după distrugerea Ierusalimului din anul 70, de către armata romană condusă de Titus). Istoria vânzării lui Iosif în Egipt ne vorbește despre modul în care a fost respins Isus Hristos de iudei, frații Săi de sânge.

          Iuda a fost cel care le-a propus fraților săi să-l vândă pe Iosif ismaeliților, care la rândul lor l-au vândut în Egipt lui Potifar (Geneza 37:26-36). După ce Iosif a ajuns pe mâinile străinilor, Duhul Sfânt ne relatează un alt episod din istoria evreilor. Nu la întâmplare este întreruptă istoria vieții lui Iosif de capitolul 38 al cărții Geneza. Comportarea rușinoasă a lui Iuda, cel care l-a vândut pe Iosif străinilor, este pusă în contrast cu sfințenia și curăția de care a dat dovadă Iosif în Egipt, printre străini.

          Iuda și-a părăsit frații și s-a căsătorit cu o femeie canaanită (Geneza 38:1-2). Datorită acestei greșeli a lui Iuda, poporul lui Dumnezeu s-a amestecat cu păgânii (canaaniții) care erau recunoscuți pentru imoralitatea și idolatria lor. Soția lui Iuda i-a născut trei băieți: Er, Onan și Șela (Geneza 38:3-11). Er s-a căsătorit cu o canaanită pe nume Tamar, dar a fost omorât de Dumnezeu din cauza răutății lui. Iuda i-a spus lui Onan să o ia de nevastă pe Tamar. În acest caz, primul copil născut era moștenitorul legal al lui Er (primul soț decedat) și nu al său. Onan s-a culcat în mod repetat cu Tamar însă a evitat să o lase însărcinată, deoarece nu voia să crească un copil care purta numele fratelui său decedat. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut egoismul lui Onan și l-a omorât. În aceste condiții, Iuda i-a spus lui Tamar să se întoarcă în casa tatălui ei până când Șela, cel de-al treilea fiu ai lui, va avea vârsta corespunzătoare căsătoriei. De fapt, Iuda nu dorea ca Șela să o ia pe Tamar de nevastă, având în vedere că își pierduse ambii copii care avuseseră legături amoroase cu ea. După ce Șela a crescut, Iuda nu a dat vreun semn că ar pregăti căsătoria acestuia cu Tamar. Atunci Tamar s-a hotărât să-l ademenească pe Iuda (Geneza 38:12-30). Aceasta s-a îmbrăcat în mod provocator și s-a așezat în calea socrului ei, deoarece știa că acesta urma să se ducă la Timna, la cei ce-i tundeau oile. Iuda a văzut-o și a avut relații intime cu ea, neștiind că era vorba de propria lui noră (aceasta avea fața acoperită). În schimbul serviciilor sexuale, Iuda i-a oferit lui Tamar un ied din turma lui. Dar, până să-l primească, Iuda i-a dat Tamarei ca garanție inelul, lanțul și toiagul său. Când Iuda a încercat să-i trimită iedul în schimbul obiectelor personale, n-a mai găsit-o pe femeie. După trei luni, Tamar a fost acuzată de prostituție, deoarece rămăsese însărcinată în calitate de văduvă. Iuda a poruncit ca femeia să fie arsă. Atunci Tamar i-a trimis lui Iuda obiectele sale personale, spunând că el este cel cu care curvise. Iuda și-a recunoscut vinovăția și Tamar a fost cruțată. Aceasta i-a născut lui Iuda doi gemeni: Pereț și Zerah. Deși Zerah a scos primul mâna, în timpul nașterii, acesta și-a retras-o la loc și a ieșit primul fratele său. Dumnezeu a intervenit și a ales ca Mântuitorul să se nască pe linia genealogică a lui Pereț, în timp ce Zerah a fost un strămoș al lui Acan (Iosua 7:1).

          Următoarele evenimente din viața lui Iuda ne arată progresul harului lui Dumnezeu în viața acestui bărbat. După ce li s-a terminat grâul adus din Egipt în prima călătorie, frații lui Iosif s-au pregătit din nou de drum. Iuda l-a convins pe Iacov să-l lase pe Beniamin împreună cu ei, deoarece Iosif le-a pus această condiție după prima vizită. Iuda i-a garantat tatălui său că Beniamin se va întoarce acasă, asumându-și vinovăția pentru totdeauna în fața lui Iacov în caz contrar (Geneza 43:1-14). După ce au ajuns în Egipt și s-a pus problema rămânerii lui Beniamin ca sclav acolo (pentru un presupus furt înscenat chiar de Iosif), Iuda a mijlocit pentru fratele său în fața lui Iosif (Geneza 44:18-34). El a prezentat situația tatălui lor, care era îndurerat după pierderea unui fiu și se împotrivise călăoriei lui Beniamin în Egipt. Iuda a povestit că se oferise pe sine ca garanție pentru siguranța lui Beniamin și că tatăl lor va muri de amărăciune dacă se vor întoarce fără fratele lor mai mic. În aceste condiții, Iuda s-a oferit să rămână el sclav în Egipt, în locul lui Beniamin.

          Harul lui Dumnezeu a obținut victorii răsunătoare în viața lui Iuda. Inițial, acesta l-a vândut fără milă pe Iosif pentru bani, fără să-i pese de durerea tatălui său. Apoi a fost implicat în înșelăciune și în imoralitate. Însă Dumnezeu i-a schimbat inima. De la a-și vinde fratele ca sclav s-a autopropus să devină sclav în locul fratelui său! De la nepăsarea față de durerea tatălui său (din cauza pierderii lui Iosif) până la empatia pentru Iacov (dacă se vor întoarce fără Beniamin)! De la egoism și imoralitate sexuală până la sacrificiu de sine! Iată ce poate face harul lui Dumnezeu în viața unui om! Prin gestul lui, Iuda ne amintește de Domnul Isus Hristos, care a devenit Garantul nostru în fața lui Dumnezeu. Mântuitorul s-a sacrificat pe Sine pentru păcatele noastre, astfel încât noi să avem intrare liberă în prezența lui Dumnezeu (la fel cum Iuda a garantat pentru Beniamin și a dorit să se sacrifice pentru el, astfel încât acesta să se reîntoarcă la tatăl lui).

          În binecuvântarea lui, Iacov îi acordă dreptul de întâi născut lui Iuda (Geneza 49:8-12). Acesta va fi lăudat de frații săi datorită victoriilor sale asupra dușmanilor. Iuda este asemănat cu un leu care se odihnește după ce își acaparează prada. Dacă Iosif a moștenit dreptul de întâi născut cu privire la teritoriu, Iuda a primit dreptul de întâi născut cu privire la conducere. Domnia va rămâne în acest trib până la venirea lui Mesia, Cel ce va împărăți veșnic. Atât Iacov cât și Isaac au spus că urmașilor lui Iuda le aparține scaunul regal. Gestul lui Iuda față de Beniamin a fost regal, iar Dumnezeu și-a arătat din nou harul față de Iuda, după ce același har i-a schimbat în totalitate inima și viața acestui controversat fiu al lui Iacov.