Este foarte greu de descris groaza care i-a apucat pe oameni atunci când potopul a început și când ușa de la corabie s-a închis definitiv pentru ei. După 120 de ani de har, după tot acest timp în care Noe i-a chemat pe oameni la pocăință, îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a ajuns la capăt (1 Petru 3:20). Dumnezeu i-a judecat pe toți cei care și-au bătut joc de El, de semenii lor și de planeta care le-a fost dată ca locuință (2 Petru 3:5). Nu există mărturii care să analizeze spaima și șocul celor care au realizat că vor muri înecați de apele potopului în câteva minute. Însă registrul de fosile păstrează încă urmele acestei catastrofe globale. Pe măsură ce apele potopului au inundat planeta, plantele și celelalte viețuitoare înecate au fost îngropate foarte repede. Numeroase straturi de sedimente care s-au depus rapid sunt răspândite pe zone vaste pe tot globul. Fosilele de creaturi marine s-au păstrat în straturi care sunt mult deasupra nivelului actual (retras) al mării. Nisipul și alte sedimente din aceste straturi au fost transportate la distanţe mari de locurile în care s-au format. Se știe că multe dintre aceste straturi sedimentare au fost așezate în succesiune rapidă, pentru că nu există dovezi de eroziune lentă între acestea. Pentru cei pasionați de geologie, doctorul Andrew A. Snelling a scris un articol detaliat în care a analizat cele mai puternice dovezi geologice care atestă realitatea potopului biblic. [1] În continuare, voi prezenta câteva aspecte din multitudinea de idei expuse de doctorul Andrew A. Snelling în articolul de mai sus.

          Pe fiecare continent al planetei s-au identificat grupuri de fosile ale unor creaturi marine, în straturi de roci care se află mult peste nivelul actual al mării. De exemplu, formațiunea geologică Kaibab care conține fosile marine se află la marginea Marelui Canion, la aproximativ 2000-2500 metri deasupra nivelului mării. [2] Apoi, în unele straturi de roci din Marele Canion există multe fosile marine. Astfel, formațiunea calcaroasă Redwall conține fosile de brahiopode (un tip de scoici), corali, crini de mare, melci, cefalopode și chiar dinți de pește. [3] Totodată, există fosile ale unor gasteropode marine și în unele formațiuni din munții Himalaya, la peste 8000 de metri deasupra nivelului mării. [4] Este interesant de investigat cum au ajuns aceste formațiuni de calcar care conțin fosile marine la asemenea altitudini precum cele din munții Himalaya.

          Problema expusă în paragraful precedent poate fi explicată dacă analizăm evenimentele relatate de Biblie. La un moment dat în istoria lumii, apele oceanelor au inundat întreaga planetă. Cu siguranță, continentele nu s-ar fi putut scufunda mai jos de nivelul mării de astăzi, astfel încât să fie inundate. Continentele sunt alcătuite din roci care sunt mai puțin dense decât rocile de pe fundul oceanului. Prin urmare, ele au tendința să se ridice deasupra nivelului rocilor de pe fundul oceanului. [5] Acestea fiind spuse, planeta a fost inundată pentru că nivelul apelor a crescut foarte mult. Cartea Geneza menționează două mecanisme care stau la baza acestui proces. Geneza 7:11 afirmă că, atunci când a început potopul, izvoarele marelui adânc s-au rupt. Scoarța pământului s-a despicat pe toată suprafața planetei și din interiorul pământului au izbucnit cantități uriașe de apă. Geneza 7:24–8:2 susține că aceste fântâni au fost deschise timp de 150 de zile. În asemenea condiții, se explică de ce întreg pământul a fost inundat. În plus, ruperea catastrofală a scoarței terestre a eliberat cantități mari de lavă și de rocă topită (în urma cutremurelor cauzate de mișcarea plăcilor tectonice), contribuind la creșterea nivelului apelor. Când lava s-a răcit, nivelul oceanelor și mărilor a scăzut, iar apele s-au scurs de pe uscat în bazine oceanice noi și mai adânci. [6]

          În unele locuri de pe planetă există morminte uriașe cu miliarde de fosile de plante și de animale. De exemplu, formațiunea calcaroasă Redwall găzduiește miliarde de nautiloide (ordin de cefalopode fosile și actuale cu cochilia externă împărțită în mai multe compartimente) care sunt fosilizate împreună cu alte creaturi marine într-un strat gros de 2 metri. Acest cimitir de fosile se întinde pe o lungime de 290 km în nordul Arizonei și în sudul statului american Nevada, acoperind o suprafață de cel puțin 30000 km². Fosilele au diverse dimensiuni, deoarece nautiloidele aveau vârste diferite în momentul fosilizării. [7] Geologul Andrew A. Snelling afirmă că, pentru a forma un cimitir de fosile atât de mare, ar fi necesari peste 100 km³ de nisip și nămol, curgând cu o viteză mai mare de 18 km pe oră. Luând în considerare acest aspect, doar în urma unei catastrofe uriașe ar putea fi ucisă și îngropată această imensă populație de nautiloizi.

          În alte locuri ale planetei noastre, creaturile marine apar îngropate împreună cu cele terestre. Acest lucru nu ar fi posibil dacă apele oceanelor nu ar fi inundat planeta în timpul unei catastrofe globale. De exemplu, sute de mii de creaturi marine sunt îngropate împreună cu amfibieni, reptile, păianjeni, scorpioni și tot felul de alte insecte, într-un cimitir masiv de fosile la Montceau-les-Mines din Franța. [8] În plus, la Florissant, în statul american Colorado, o mare varietate de insecte, moluște, pești, păsări și câteva sute de specii de plante sunt înmormântate împreună. [9] Apoi, în Green River Formation din statul american Wyoming apar îngropate împreună diverse specii de păsări, reptile, pești, mamifere, moluște, crustacee, multe varietăți de insecte și frunze de palmier. [10]

          Foarte multe creaturi s-au păstrat în stare bună chiar dacă au fost îngropate și fosilizate în condiții de inundații catastrofale. Mulți trilobiți (fosile artropede marine) au fost conservați atât de bine, încât chiar și structura fină din ochii lor este încă disponibilă pentru a fi studiată. În plus, în sudul Australiei, pe o suprafață de aproximativ 1040 km², au fost identificate milioane de creaturi marine cu corp moale care de asemenea s-au păstrat foarte bine. Printre aceste creaturi se regăsește și meduza fosilizată Mawsonites spriggi. [11] Dar creaturile cu corp moale, cum ar fi meduzele, pot fi foarte ușor distruse de soare sau de valuri atunci când ajung pe plajă. Pentru a se putea păstra, ele trebuie să fie îngropate foarte rapid. Acestea sunt doar câteva exemple dintre miliardele de fosile identificate pe tot globul, care sunt documentate în literatura geologică. [12] Multe dintre aceste entități s-a păstrat foarte bine și ne arată că au fost îngropate rapid în urma unui cataclism petrecut la scară globală, similar cu cel relatat de Biblie.

          Unele creaturi marine au fost îngropate de vii și fosilizate atât de repede, încât au fost surprinse înainte de a mânca ultima masă sau în momentul nașterii unui urmaș (este celebru exemplul ihtiozarului). Având în vedere cele afirmate mai sus, este puțin probabil că procesul de fosilizare s-a desfășurat lent, de-a lungul unei durate mari de timp.

Bibliografie

[1] Andrew A. Snelling, în articolul What Are Some of the Best Flood Evidences? , care face parte din cartea The New Answers Book 3, editată de Ken Ham

[2] R. L. Hopkins and K. L. Thompson, Kaibab Formation, in S. S. Beus and M. Morales, eds. , Grand Canyon Geology, 2nd edition, New York, NY: Oxford University Press, 2003, pp. 196-211

[3] S. S. Beus, Redwall Limestone and Surprise Canyon Formation, in S. S. Beus and M. Morales, eds. , Grand Canyon Geology, 2nd edition, New York, NY: Oxford University Press, New York, 2003, pp. 115-135

[4] J. P. Davidson, W. E. Reed, and P. M. Davis, The Rise and Fall of Mountain Ranges, in Exploring Earth: An Introduction to Physical Geology, Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, 1997, pp. 242-247

[5] J. P. Davidson, W. E. Reed, and P. M. Davis, Isostasy, in Exploring Earth: An Introduction to Physical Geology, Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, 1997, pp. 124-129

[6] A. A. Snelling, A Catastrophic Breakup: A Scientific Look at Catastrophic Plate Tectonics, Answers, April–June 2007, pp. 44-48; A. A. Snelling, Can Catastrophic Plate Tectonics Explain Flood Geology? in Ken Ham, ed. , The New Answers Book 1, Green Forest, AR: Master Books, 2006, pp. 186-197

[7] S. A. Austin, Nautiloid Mass Kill and Burial Event, Redwall Limestone (Lower Mississippian), Grand Canyon Region, Arizona and Nevada, in Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism, R. L. Ivey, ed. , Pittsburgh, PA: Creation Science Fellowship, 2003, pp. 55-99

[8] B. Heyler and C. M. Poplin, The Fossils of Montceau-les-Mines, Scientific American, September 1988, pp. 70-76

[9] T. D. A. Cockerell, The Fossil Flora and Fauna of the Florissant Shales, University of Colorado Studies 3 (1906): 157-176

[10] L. Grande, Paleontology of the Green River Formation with a Review of the Fish Fauna, The Geological Survey of Wyoming Bulletin 63,1984

[11] R. C. Sprigg, Early Cambrian (?) Jellyfishes from the Flinders Ranges, South Australia, Transactions of the Royal Society of South Australia 71 no. 2 (1947): 212-224; M. F. Glaessner and M. Wade, The Late Precambrian Fossils from Ediacara, South Australia, Palaeontology 9 (1966): 599-628

[12] D. J. Bottjer et al. , eds. , Exceptional Fossil Preservation: A Unique View on the Evolution of Marine Life, New York, NY: Columbia University Press, 2002