Biblia afirmă că Noe a luat pe corabie cel puțin câte o pereche de animale (păsări, vite, târâtoare) din fiecare soi (Geneza 6:19-21). Dintre animalele și păsările considerate curate, Noe a luat șapte perechi (Geneza 7:2-3, Levitic 11, Deuteronom 14). Mulți sceptici se întreabă cum a putut Noe să adăpostească atât de multe animale. Există multe cărți care abordează această problemă. [1] Pentru a oferi un răspuns, voi prelua șapte idei din lucrările menționate anterior.

          Soiul biblic nu este o categorie precisă din sistemul modern de clasificare a animalelor (i. e. ordin, familie, gen, specii). În majoritatea cazurilor, soiul biblic este mai aproape de categoria „familie”. Însă în alte situații, soiul biblic poate fi asociat și cu alte categorii ale sistemului modern de clasificare a animalelor (ordin, gen, specie). Acestea fiind spuse, există multe soiuri de animale: tipul „câine”/„lup” (e. g. câinii domenstici, lupii, coioții), tipul „pisică” (e. g. pisicile domestice, pumele, felinele uriașe) sau tipul „cal” (e. g. cai, ponei, măgari, zebre).

          Foarte probabil, Noe a luat pe corabie cel puțin câte doi reprezentanți din fiecare soi. După potop, din aceste soiuri de bază au apărut speciile moderne. De-a lungul timpului, au existat variații în cadrul fiecărui soi biblic. Acest fenomen este numit speciație. Două creaturi se pot împerechea și dacă nu fac parte din aceeași specie. De exemplu, diferite specii de câini sau de pisici pot da naștere altor subspecii. Articolul „Modelul biblic creaționist” oferă mai multe detalii despre acest proces.

          Biblia ne spune că animalele care au intrat în corabie trăiau pe uscat și respirau cu ajutorul nărilor (Geneza 7:21-23). Însă anumite animale care trăiau în apă (pești, balene, delfini) au putut supraviețui potopului biblic în afara corabiei lui Noe. Pe de altă parte, insectele nu respiră cu ajutorul nărilor, ci prin anumite tuburi din exoscheletul lor. Prin urmare, unii cercetători nu cred că Noe a luat insecte în corabie. [2] Însă chiar dacă ar fi existat câteva milioane de insecte pe arca lui Noe, acestea ar fi încăput fără probleme datorită dimensiunii lor reduse.

          Se poate considera că nu toate animalele de pe arca lui Noe se aflau la vârsta maturității. Se știe că unele soiuri de animale ating dimensiuni foarte mari când ajung în perioada adultă: elefanți, girafe, rinoceri, unii dinozauri etc. Totuși, cele mai multe soiuri de dinozauri nu atingeau dimensiuni gigantice nici măcar la maturitate. În altă ordine de idei, Noe ar fi putut lua pe corabie unele animale aflate la vârste foarte fragede, când încă aveau dimensiuni destul de reduse. Într-adevăr, nici chiar cei mai mari dinozauri nu cântăreau mai mult de câteva sute de kilograme în jurul vârstei de un an. [3]

          Cercetătorul Arthur Jones a calculat numărul minim de animale care au fost prezente pe corabia lui Noe. [4] Considerând că fiecare soi biblic corespunde unei familii (categorie definită în sistemul modern de clasificare a animalelor), Arthur Jones a estimat că pe arca lui Noe au fost prezente aproximativ 1000 de soiuri de animale, deci în jur de 2000 de exemplare. Calculele lui includ și numărul de animale curate, dintre care au intrat în corabie câte șapte perechi. Chiar și în această situație, numărul propus de Arthur Jones poate fi considerat la limita minimă acceptabilă. Într-adevăr, unele soiuri biblice corespund altor nivele din sistemul de clasificare a animalelor (i. e. gen, specie). În plus, s-au descoperit și animale noi după anul 1973. Deși majoritatea au fost încadrate în familiile de animale deja cunoscute, nu în toate cazurile a fost posibil acest lucru.

          Cercetătorul John Woodmorappe a calculat numărul maxim de animale care ar fi putut urca în corabie. [5] Woodmorappe a recunoscut că soiurile de animale care au urcat pe corabie erau mai apropiate de categoria „familie”. Însă pentru a obține un număr maxim de animale, acesta a luat în considerare categoria „gen”. Prin urmare, în loc de un singur tip de câini, Woodmorappe a numărat mai mult de zece tipuri de câini (inclusiv când a calculat numărul animalelor curate care erau câte șapte perechi), în conformitate cu categoria „gen”. Cât despre numărul de păsări, Woodmorappe a numărat șapte perechi din toate soiurile de păsări. În urma acestor calcule, numărul maxim de animale care a fost obținut este 15745 (sub 8000 de soiuri). Luând în considerare și adăposturile pentru animale, omul de știință a concluzionat că animalele au ocupat maxim 46.8% din arca lui Noe. Când a luat în calcul apa și alimentele necesare pentru a hrăni animalele, Woodmorappe a dedus că gradul de ocupare a corabiei ar fi fost de aproximativ 72.5%.

          Numărul de animale prezente pe arca lui Noe poate să varieze între cele două limite menționate anterior, în funcție de anumiți parametri: categoriile asociate cu soiurile de animale din corabie (genul, familia sau chiar o altă categorie mai generală din sistemul modern de clasificare a animalelor), numărul de păsări prezente pe corabie (șapte perechi doar dintre soiurile de păsări curate sau șapte perechi dintre toate soiurile de păsări).

Bibliografie

[1] articolul How Could Noah Fit the Animals on the Ark and Care for Them? , care face parte din cartea The New Answers Book 3, editată de Ken Ham; capitolul Did the Animals Fit on Noah’s Ark? , care face parte din cartea A Flood of Evidence, editată de Ken Ham și Bodie Hodge

[2] William White, The Theological Wordbook of the Old Testament, Chicago, IL: Moody Press, 1999, p. 850

[3] T. M. Lehman and H. N. Woodward, Modeling Growth Rates for Sauropod Dinosaurs, Paleobiology 34 no. 4 (2008): 264-281

[4] Arthur J. Jones, How Many Animals in the Ark? , Creation Research Society Quarterly, vol. 10, no. 2, September 1973, pp. 102-108

[5] John Woodmorappe, Noah’s Ark: A Feasibility Study, Dallas, TX: ICR Publications, 2009