În Vechiul Testament, expresia "fiul omului" apare cu precădere în două cărți:

1. Cartea lui Ezechiel: - Apare de peste 90 de ori, fiind folosită constant pentru a-l adresa pe profet, CA OM.

2. Cartea lui Daniel: - Daniel 7:13-14 - O referință profetică cu semnificație MESIANICA: "Mă uitam în viziunile de noapte și iată, venea cineva ca un fiu al omului... "

 În Noul Testament, expresia este predominant folosită de domnul Isus pentru a vorbi despre Sine, cu SCOPUL de a reliefa natura sa umana, materiala, pamanteasca, aici pe Pamant, asa cum este scris in Filipeni 2:7 "... ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi (de natura divina) şi a luat un CHIP de rob, făcându-Se ASEMENEA oamenilor", adica om 100%.

Intre domnul Isus si oricare om NU exista nicio deosebire, afara de faptul ca domnul Isus era om fara pacat.

Dumnezeu a luat CHIP si ASEMANARE de om, pentru a-l face Desavarsit pe om,"dupa CHIPUL si ASEMANAREA Sa"! Prin Jertfa de la cruce, omul a primit DE DREPT*, Desavarsirea (Evrei 10:14), pe care o va primi si DE FAPT*, la ultima trambita, atunci cand "trupul acesta supus putrezirii se va îmbraca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbraca în nemurire." (1Cor. 15:52-54) 

In noul testament avem:

Matei: aproximativ 30 de utilizări

Marcu: aproximativ 14 utilizări

Luca: aproximativ 25 de utilizări

Ioan: aproximativ 12 utilizări 

Exemple specifice:

Matei 12:8 "Căci Fiul omului este domn (stapan) şi al sabatului.

”Marcu 8:31: "Fiul Omului trebuie să pătimească mult"

Luca 9:22: "Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor"

Ioan 3:14: "Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului" 

Cand domnul Isus a spus ca fiul omului, ADICA OMUL asa cum era El atunci, este stapan al sabatului, aceasta inseamna TRANSFERUL autoritatii lui Dumnezeu catre om, in privinta zilei de odihna. Deci, omul se poate odihni in orice zi considera ca are nevoie de odihna.

* Expresiile "de drept" si "de fapt" sunt doua notiuni juridice, care se explica astfel:

- "de drept", este atunci cand posezi ceva, dar trebuie sa indeplinesti anumite conditii pentru a beneficia total de posesie. De ex un mostenitor minor poseda DE DREPT averea parintilor, dar trebuie sa ajunga la o anumita varsta ptr a fi posesor DE FAPT, cu drepturi depline

- "de fapt", este atunci cand, indeplinind conditiile, intri deplin in posesia bunului asupra caruia ai dreptul.

S-auzim numai de Bine!