„... Fiul omului, vor putea oasele acestea să învieze? ... ” (Ezechiel 37:1-14)

   Frederick, regele Prusiei, a fost întrebat care este dovada că Biblia este adevărată. „Israel!”, a fost răspunsul. Istoria lui Israel începe la câteva generații după Potop, cu chemarea lui Avram. (Genesa 12:1-3) Din momentul acela tot Vechiul Testament se ocupă aproape exclusiv de urmașii lui Avraam, urmași  care devin națiunea aleasă. Dumnezeu a dorit ca Israel să devină pedagogul omenirii. (Evrei 5:12) Israel însă a falimentat în timp, iar Dumnezeu i-a smerit. Necredința evreilor însă nu a distrus credincioșia lui Dumnezeu. Făgăduința făcută lui Avraam, că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța lui, este împlinită în Hristos. (Galateni 3:14)

  În perioadele cele mai întunecate ale istoriei lui Israel, Domnul Dumnezeu anticipa prin prooroci, din loc în loc, o vreme de renaștere națională: „Iată îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit, în mânia Mea, ... îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo”. (Ieremia 32:37) În anul 1860 Theodor Herzl tipărește la Budapesta lucrarea ”Statul evreiesc”, în care susține că singura soluție de a rezolva ”problema evreiască” este înființarea unui stat evreiesc în ținuturile strămoșilor lor. Tot Theodor Herzl lansează Mișcarea Sionistă Mondială, cu scopul de a-i ajuta pe evreii care doreau să se întoarcă în patria lor. Primile așezări agricole (numite Kibuțuri) sunt Tel Aviv (1909) și Degania (1911). La începutul Primului Război Mondial (1914) erau deja în Palestina aproximativ 85 de mii de evrei. Al Doilea Război Mondial (1939-1945) și mai ales Holocaustul nazist (greacă: holos-complet și Kaustos-ars) au accelerat revenirea evreilor acasă. Cuvântul profetic spune: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părțile și-i voi aduce înapoi în țara lor”. (Ezechiel 37:21)

    Cu adevărat, astăzi Israelul este un subiect de uimire pentru lumea întreagă. În ciuda ostilității popoarelor din jur, Israelul este un stat modern aflat în avangarda științei și tehnologie. Milioanele de evrei întorși în țara părinților lor au făcut ca deșertul de altădată să înverzească și să înflorească. Steagul lui Israel flutură pe toate meridianele, steag alb cu două dungi albastre, având Steaua lui David în mijloc, imagine a rolului mesianic al aceste națiuni. Câtă vreme Israelul a fost împrăștiat mulți credeau că Dumnezeu a terminat-o cu Israelul. Creștini cu nume învățau că Biserica este noul Israel. Apostolul Pavel întreabă: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Răspunsul: „Nicidecum!” (Romani 11:1) Profețiile Vechiului Testament precum și Cartea Apocalipsa din Noul Testament ne spun că Israel va juca un rol central în evenimentele sfârșitului. În perioada Mileniului de pace Israelul va deveni sursă de binecuvântare pentru toate națiunile pământului. Este scris cu privire la Israel: „Neamurile vor umbla în lumina ta, și împărații în strălucirea razelor tale”. (Isaia 60:3)

  Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de evrei și față de Israel? Anti-semitismul este un fenomen răspândit la scară mondială. Națiunile din jurul Ierusalimului nu se sfiesc să trâmbițeze distrugerea lui Israel. Organizația Națiunilor Unite este o instituție profund anti-evreiască.

În contextul acesta atitudinea noastră ar trebui să fie:

-una de simpatie la adresa lui Israel (nu poți fi creștin autentic și în același timp antisemit)

-să-L slăvim pe Dumnezeu pentru modul în care se împlinesc profețiile

-să ne căim pentru relele tratamete aplicate evreilor de-a lungul secolelor. (România are pe conștiință peste 300 de mii de victime în perioada Celui de al Doilea Război Mondial)

-să-i ajutăm pe evrei (există o binecuvântare specială pentru cei care îi ajută pe urmașii lui Avraam: Geneza 12:3)

-să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. (Romani 15:25-27; Psalmul 12:6)