Tot nu pricepeți? Marcu 8.17

   VERIFICAREA PERMANENTĂ

   Isus ținea să fie cu ucenicii Săi după ce se întorceau din călătoriile lor pentru a le asculta relatările și pentru a împărtăși cu ei bucuria pe care le-o aducea aceste misiuni. Astfel, s-ar putea spune că metoda Lui de învățare oscila între instruire și aplicare. Când era cu ei, îi ajuta să înțeleagă motivul vreunei acțiuni anterioare sau îi pregătea în vederea unei experiențe noi. Întrebările, pildele, avertizările, sfaturile Lui erau menite să scoată în evidență ce trebuia cunoscut pentru a împlini lucrarea, care era EVANGHELIZAREA LUMII.

   De aceea, la scurt timp după trimiterea celor doisprezece, aceștia s-au adunat la Isus ca să-I spună tot ce făcuseră. După cum apare din Biblie (Marcu 6.30, Luca 9.10), această întâlnire fusese plănuită dinainte, de aici reieșind că trimiterea lor inițială n-a fost decât o temă de teren, parte a pregătirii lor de către Învățător.

   Desigur că întâlnirea ucenicilor după călătoria de evanghelizare a fost un prilej de odihnă necesară pentru trupurile și sufletele lor. Nu se pomenește nimic de durata acestor călătorii, poate de câteva zile, poate de o săptămână chiar. Dar timpul nu e important aici. Ceea ce contează după cum arată Biblia este că, după ce ucenicii erau trimiși în lucrare, la întoarcere trebuiau să împărtășească grupului experiența avută.

   La fel, la întoarcerea celor 70, Isus i-a chemat să-I raporteze ce au făcut:

   Cei șaptezeci s-au întors bucuroși spunându-I: Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău. Luca 10.17

   În misiunea anterioară a celor doisprezece nu se menționează nici un succes spectaculos în munca lor, dar de data aceasta cei șaptezeci au raportat un triumf. Nimic nu L-a bucurat mai mult pe Isus decât această veste.

   Gândindu-Se la victoria supremă asigurată de lucrarea lor, Isus a spus:

   Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. (Luca 10.18)

   În ceasul acela Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și apoi Și-a înălțat glasul, lăudând pe Dumnezeu pentru ceea ce făcuse. (Luca 10.21,22)

   Iată la ce a lucrat El pe tot parcursul acestei perioade lungi iar acum începea să vadă că truda Lui dădea roade. Să remarcăm cât de atent era Isus cu ucenicii să învețe din orice experiență, deoarece a folosit și această ocazie pentru a-i avertiza să nu se umple de mândrie pentru realizările lor:

   Totuș, să nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca10.20)

   REVIZUIREA PERMANENTĂ ȘI PUNEREA ÎN PRACTICĂ

   Aceste întruniri avute după călătoriile ucenicilor subliniază puternic strategia Domnului Isus pe parcursul întregii Sale lucrări. Analizând unele din experiențele ucenicilor, Domnul le arăta câteva aplicații practice pentru viețile lor.

   Să luăm ca ilustrație felul cum a procedat El când a văzut strădaniile zadarnice ale câtorva dintre ucenicii Săi de a vindeca un băiat suferind. Acest incident a avut loc pe când Hristos se afla cu Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față. În absența Sa, ceilalți ucenici au încercat să vindece un băiat posedat de demoni adus la ei de tatăl lui. Cazul era însă prea greu pentru credința lor și când S-a întors Isus a găsit pe tatăl disperat și copilul făcând o criză chiar în prezența ucenicilor. Desigur, Isus l-a vindecat pe copil dar S-a folosit de acest prilej pentru a le ține ucenicilor dezamăgiți o lecție foarte necesară despre modul în care, prin mai multă rugăciune și post puteau să beneficieze de credincioșia lui Dumnezeu. (Marcu 9.17, Matei 17.14-20, Luca 9.37-43)

   Sau, cu un alt prilej Isus le-a cerut să contribuie la hrănirea mulțimii pentru a-i face să înțeleagă puterea Lui de a face orice, dându-le o lecție vitală despre discernământ (Marcu 6.30-44,7.31,8.9,13-21, Matei 14.13-21, Luca 9.10-17 etc) Acest lucru s-a întâmplat pe când traversau cu o corabie Marea Galileii imediat după aspra denunțare a atitudinii de constantă umblare după semne pe care o manifestau sectele religioase ale vremii. Isus, simțind o mare amărăciunbe după acest incident (Marcu 8.10-12, Matei 15.39,16.4) de pe celălalt mal al lacului S-a întors spre ucenici și le-a spus:

   Luați seama să vă păziți bine de aluatul Fariseilor.

   Însă ucenicii, a căror perspicacitate spirituală era încă slabă, neavând la ei decât o pâine, s-au gândit că nu trebuie să cumpere pâini de la acei necredincioși și fiind flămânzi, se întrebau de unde le va veni hrana. Isus Și-a dat seama că ei nu au prins sensul spiritual al celor spuse și le-a zis:

   Pentru ce vă gândiți că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați câte coșuri pline de firimituri ați ridicat? Iar ucenicii au răspuns: Douăsprezece! (MARCU 8.19)

   Fără îndoială că ucenicii și-au adus aminte clar de acea zi când au spus norodului să șadă să mănânce apoi au văzut pe Isus înfăptuind minunea înmulțirii pâinilor. Cu această dovadă a puterii supranaturale a lui Isus, nu încăpea nici o îndoială că la nevoie El i-ar fi putut hrăni chiar dacă aveau doar o pâine.