Divinitatea Scripturii, importanța subiectului ei
Autor: William Gurnall  |  Album: Creştinul în armătură completă  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 13/05/2020
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Divinitatea Scripturii, importanța subiectului ei

   Subiectul dezbătut în Sfânta Scriptura demonstrează originea sa divină; ea nu poate fi un produs al omului. Haideți acum să vedem dacă Biblia este sau nu o reflectare a trăsăturilor lui Dumnezeu. Iată aspectele Sfintei Scripturi pe care le vom examina: istoric, profetic, doctrinal, instructiv.

   ISTORIC

   În această secțiune haideți să analizăm în primul rând vechimea subiectului, în al doilea rând, simplitatea și sinceritatea scriitorilor.

   a. Vechimea subiectului: Ce resurse poate găsi un om în studiul său pentru a-i permite să scrie istoria creației? Cercetându-și propria rațiune, necredincioșii au descoperit că lumea a avut un început, care nu poate fi decât lucrarea lui Dumnezeu. Dar cum se poate compara descoperirea lor cu redactarea unei istorii diferite a modului în care Dumnezeu a făcut lumea, ordinea în care a fost creată fiecare făptură și timpul afectat? Pentru a fi calificat pentru o astfel de lucrare, un om ar fi trebuit să existe înaintea întregii lumi și să fi fost un martor al fiecărei zile de creație. Dar omul nu poate face aceasta deoarece el însuși a fost creat în ultima zi.

   Totuși, există o istorie mult mai veche decât cea a creației scrisă de Sfânta Scriptură unde descoperim ce s-a făcut în cer înainte de a fi existat lumea. Cine ne poate oferi un raport al hotărârilor veșnice dezbătut atunci și al făgăduințelor Tatălui referitoare la viața veșnică, făcute Fiului și la alegerea Lui la timpul potrivit?

   b. Simplitatea și sinceritatea scriitorilor: Unii autori redau cu acuratețe istoria anumitor persoane menționând atât greșelile și slăbiciunile lor, cât și realizările lor. Dar unde sunt oamenii care descriu în mod obiectiv greșelile din propria lor familie? La acest punct, penițele refuză deseori să scrie întregul adevăr. Ei pot arunca o pată în istoria lor, dar nu asupra numelor lor; și chiar dacă ar face vreo mențiune în acest sens, ea ar fi foarte subtilă.

   Dar în istoria Sfintei Scripturi nu se ține cont de această iubire de sine. Scriitorii sunt liberi să-și expună propria rușine și goliciunea înaintea lumii. Astfel, Moise a descris amănunțit măcelul săvârșit de poporul lui în cetatea Sihem. Nimic n-a scăpat peniței lui -el a istorisit purtarea mândră a sorei lui și mustrarea aspră pe care i-a adresat-o Dumnezeu, și chiar incestul părinților lui (Exod 6.20). Moise nu și-a apărat onoarea proprie, mai mult decât pe cea a familiei lui, ci a înregistrat greșelile lui una după alta: șovăiala de a-L asculta pe Dumnezeu; nerăbdarea și cârtirea față de încercările care au însoțit chemarea sa în lucrare, precum și necredința după confirmări miraculoase ale făgăduinței lui Dumnezeu. Penița sa a fost călăuzită de un duh superior oamenilor.

   PROFETIC

   Astfel de preziceri minunate nu pot izvorî decât dintr-o pană folosită de o mână divină, deoarece toate s-au întâmplat la timpul lui Dumnezeu. De unde au putut veni acestea dacă nu de la El? LUCRURILE ASCUNSE SUNT ALE DOMNULUI, DUMNEZEULUI NOSTRU. (Deuteronom 29.29). Acesta este un prerogativ de neîmpărtășit al singurului Dumnezeu adevărat, Care stă pe dealul eternității și de acolo privește și înțelege lucrurile.

   Deoarece Satan e plin de ambiție și dorește ca oamenii să creadă că și el poate prooroci, el a trimis în orice vreme profeți mincinoși care să rostească neadevăruri în auzul unei lumi ignorante. Dar prezicerile lui nu sunt proorocii adevărate, după cum nici minunile lui nu sunt realități. Căci aceste preziceri sunt întunecate și aranjate în mod iscusit, precum o fotografie îndoită. Ele poartă două fețe sub aceeași glugă, iar diavolul se înfășoară în aceste falduri pentru a se salva indiferent de schimbări. Având acest lucru în minte, noi putem identifica ușor câteva caracteristici ale profețiilor false.

   a. Cauzele naturale sunt marcate ca supranaturale: Dacă un om îți spune că un prieten va muri în câteva luni, iar apoi prietenul moare, ai putea crede la început că a fost o proorocie. Dar când îți dai seama că acel om a fost un medic care a diagnosticat boala prietenului tău, tu nu-l vei mai privi ca pe un profet ci-l vei admira ca un medic iscusit. Astfel, când considerăm anii îndelungați de experiență al lui satan în studierea științelor naturii, noi nu vom mai accepta prezicerile lui ca pe niște proorocii ci îl vom privi ca pe un naturist obișnuit cu cauzele naturale.

   b. Cauzele morale și politice sunt numite miraculoase: Ceea ce diavolul i-a spus lui Saul că se va întâmpla cu armata și împărăția sa nu era altceva decât concluzia logică a lucrurilor care avuseseră deja loc, și anume, Dumnezeu îl respinsese pe Saul și unsese ca împărat un alt om. Păcatele lui Saul umpluseră măsura culminând cu cererea unui sfat de la o vrăjitoare - iar o puternică armată filisteană se adunase împotriva lui. Asociate cu un cuget neliniștit, toate acestea l-au ajutat pe diavol să prevadă sfârșitul lui Saul fără un dar al profeției.

   c. Dumnezeu le poate descoperi viitorul lui satan și instrumentelor sale: Călăul nu este un profet. El nu poate spune unui om când va fi executat până când nu obține indicații din partea împăratului cu privire la porunca lui. Satan i-ar fi putut spune mai dinainte lui Iov ce nenorociri vor veni asupra averii lui, asupra slujitorilor, copiilor și propriului său trup, deoarece Dumnezeu îi îngăduise să fie instrumentul prin care să fie aduse aceste încercări peste Iov. Dar nici Satan și nici o altă făptură nu poate prevedea întâmplările care nu se ridică din cauze naturale și nici nu urmează propabilitățile morale și politice.

   Profețiile din Sfânta Scriptură sunt închise în biroul voinței divine pentru a demonstra originea lor cerească. Ele trebuie să vină de la Dumnezeu Care este Singurul atoateștiutor. De exemplu, cine altul decât Dumnezeu i-ar fi putut spune lui Avraam unde vor fi urmașii lui și ce se va întâmpla cu ei după 400 de ani de la moartea lui?

   Și, în sfârșit, cât de minunate sunt proorociile despre Cristos, Mesia! Persoana Lui, nașterea și viața Lui sunt descrise cu atâta precizie cu mult timp înainte de venirea Lui pe pământ, ca și cum ar fi fost înregistarte de cei care L-au însoțit și au văzut cu ochii lor tot ce s-a întâmplat.

   Unele din proroociile despre Cristos par prea neînsemnate pentru a merita un loc în profețiile sfinte. De exemplu, încălecarea unui măgăruș, cei 30 de arginți, păstrarea intactă a oaselor Lui, când cele ale tovarășilor Lui de suferință fuseseră zdrobite -aceste pasaje aparent neimportante ne-au ajutat să ne întărim credința slabă cu privire la profeție. Toate aceste întâmplări mărunte dau multă greutate argumentului care dovedește adevărul și divinitatea profeției. Numai o cunoaștere nemărginită ar fi putut vedea așa ceva.

   Aceste profeții au fost atât de lămurite și cunoscute de atâta timp încât este imposibil ca diavolul să rămână un ignorant și să nu facă tot ce-i stă în putință pentru a opri venirea lor la lumină. Cu toate acestea, nici chiar toate minciunile și atacurile lui repetate n-ar putea opri vreuna dintre ele de a se împlini la timpul ei. Aici, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu se reflectă cu o asemnea intensitate, încât nici un vrăjmaș întunecat al Sfintei Scripturi nu-i poate slăbi puterea.

Atenție la acest pasaj, corectați-l, vă rog! „Deoarece sunt atât de neînsemnate în ele însele, ochiul care le poate vedea de la o distanță atât de neînsemnate în ele însele, ochiul care le poate vedea de la o distanță atât de mare este ..
Adăugat în 21/07/2020 de loredanam
Atenție la acest pasaj, corectați-l, vă rog! „Deoarece sunt atât de neînsemnate în ele însele, ochiul care le poate vedea de la o distanță atât de neînsemnate în ele însele, ochiul care le poate vedea de la o distanță atât de mare este ..
Adăugat în 21/07/2020 de loredanam
Știu că autorul este o somitate și aproape tot ce a scris el,este călăuzire sfântă, cu excepția a ceea ce a spus despre părinții lui Moise: într-adevăr, Iochebed era mătușa lui Amram, dar legea nu era încă dată-s-a dat prin Moise....deci nu era incest. Și Avram era însurat cu Sara, sora lui după tată, dar atunci, cu aproape 500 de ani înaintea legii, aceste căsătorii erau permise...altfel Dumnezeu nu i l-ar fi dat pe Isaac. Singurele însoțiri nepermise de la început erau cele între părinți și copii.
Adăugat în 21/07/2020 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 480
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni