Adevărul acesta trebuie să prindă rădăcină în inima noastră. Deși am spus-o și înainte, acum reiese mai limpede: cu cât este mai mare slava revelată a lui Dumnezeu, cu atât este mai aspră și mai grabnică judecata lipsei de reverență! Ori de câte ori păcatul pătrunde în prezența lui Dumnezeu, urmează o reacție imediată. Păcatului și oricui îl săvârșeșete cu bună știință le vor fi șterse urmele. Cu cât este mai mare intensitatea luminii, cu atât are întunericul mai puține șanse să persiste.

   Îmaginați-vă o sală imensă fără ferestre sau fără lumină naturală. Întunericul va fi stăpân acolo. Nu v-ați putea vedea nici măcar mâna ridicată în fața ochilor. Apoi aprindeți un chibrit. S-ar face lumină dar într-o măsură limitată. Cea mai mare parte a întunericului rămâne netulburată. Aprindeți un singur bec de 60 de wați. Lumina ar spori dar întunericul și umbrele ar domina încă sala aceea încăpătoare. Apoi imaginați-vă că ar fi cumva posibil să aduceți în sală o sursă de lumină la fel de puternică precum Soarele. V-ați dat seama: orice strop de întuneric ar fi îndepărtat, iar lumina ar pătrunde în toate ungherele și colțurile până atunci umbrite.

   La fel se întâmplă când prezența lui Dumnezeu este limitată sau rară. Întunericul este stăpân. Judecata este întârziată. Însă, în măsura în care lumina gloriei lui Dumnezeu sporește, și aducerea la împlinire a judecății grăbește. Pavel explică acest fapt în 1 Timotei 5.24:

   Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

   Păcatul lipsei de reverență săvârșit de Anania și de Safira a fost dat pe față de lumina intensă a slavei lui Dumnezeu și, prin urmare, a fost supus de îndată judecății. Aceasta explică de ce mulți oameni din zilele noastre, al căror păcat îl întrece pe al celor doi, au scăpat de judecata imediată, doar pentru a-și primi mai târziu pedeapsa. Aceștia nu se deosebesc de fiii lui Eli. Continuă să păcătuiască, stând liniștiți în orbirea lor, neștiind că vor fi totuși judecați. Nu s-a întâmplat nimic, se gândesc ei cu un suspin de ușurare. Trebuie că am scăpat de judecata lui Dumnezeu. El îmi trece cu vederea faptele. Acești oameni se mângâie cu un simțământ fals al harului, confundând judecata întârziată a lui Dumnezeu cu lipsa ei.

   Aceia dintre noi care trăiesc la finalul secolului al douăzecilea au fost martorii extinderii spectaculoase și necontrolate a păcatului în biserică, nu doar în rândul membrilor, ci și printre lideri. În ultimii zece ani de când călătoresc, rareori trec trei săptămâni fără să aud de un pastor, de un lucrător, de un prezbiter sau de vreun lider al unei biserici care au căzut în păcatul imoralității sexuale, de obicei cu femei din biserica lor.

   Inima mi-e îndurerată și de manipularea și de înșelăciunea care se țes în jurul colectelor. Am auzit nu doar minciuni precum cea a lui Anania și a Safirei, ci și de cazuri în care conducerea bisericii sau administratorii au deturnat ori și-au însușit fonduri care nu li se cuveneau. Am avut ocazia să ascult mărturia a doi contabili care colaborează cu lucrări creștine din două state diferite și care și-au vărsat năduful în fața mea și a soției mele, dând în vileag lăcomia și înșelăciunea pe care le văzuseră în cadrul acestor lucrări. Unul dintre ei mi-a spus: Dacă mai vine în biroul meu vreun lucrător creștin căutând să găsească o cale de a face rost de mai mulți bani și de a evita impozitele, îmi închid afacerea.

   Am văzut situații în care colectele erau motivate de lăcomie și de interesele proprii mai degrabă decât grija pentru oameni. Pavel spunea:

   Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru. Filipeni 4.1 

   În mod total opus principiului lui Pavel, am văzut lideri care căutau căi de a stoarce colecte cât mai consistente de la poporul Domnului. Am văzut și metoda folosirii de scrisori manipulatoare, redactate de firme de consultanță, așa încât să includă jumătăți de adevăr, doar pentru a face rost de bani. Unii dintre acești consultanți se laudă chiar că au dobândit o asemenea măiestrie în activitatea aceasta, încât pot estima cu acuratețe care va fi răspunsul primit. Petru ne avertiza că în vremurile din urmă, vor apare lideri care ÎN LĂCOMIA LOR, VOR CĂUTA CA, PRIN CUVÂNTĂRI ÎNȘELĂTOARE, SĂ AIBĂ UN CÂȘTIG DE LA VOI... DAR PIERZAREA LOR NU DORMITEAZĂ. (2 Petru 2.3)

   Dacă o astfel de purtare ar fi apărut în atmosfera găsită în cartea Faptele Apostolilor, judecata ar fi fost neândoielnică și grabnică. Însă, în zilele noastre, judecata este întârziată, căci candela lui Dumnezeu abia mai pâlpâie. Revărsarea ploii târzii a slavei lui Dumnezeu urmează să vină.

   Solomon se lamenta: AM VĂZUT PE CEI RĂI ÎNGROPAȚI CU CINSTE. Cât de ciudat este faptul că tocmai ei mergeau la Templu, iar acum sunt lăudați chiar în orașul în care și-au săvârșit mișeliile. *Eclesiastul 8.10 versiunea NLT. El spunea că acești oameni depravați mergeau frecvent la Templu și erau bine văzuți. Se pare că ei L-au batjocorit pe Dumnezeu prin faptele lor și că au murit fără să fi avut parte de o judecată evidentă. Motivul este acela al judecății întârziate.

   Solomon continuă:

   Când o nelegiuire nu este pedepsită, oamenii au impresia că sunt în siguranță săvârșind răul. Dar, chiar dacă păcătosul face de o sută de ori răul și trăiește, totuși, o viață lungă, știu că celor ce se tem de Domnul le va fi mult mai bine. Eclesiastul 8.11-13, versiunea NLT

   De ce le va fi mult mai bine? Pentru că întârzierea judecății NU înseamnă că aceasta a fost anulată. Versetul următor ne avertizează:

   Marele Judecător vine. Este chiar la ușă! Iacov 5.0 versiunea NLT

   Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 2 Corinteni 5.10.

   Domnul va judeca pe poporul Său. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu. Evrei 10.30-31

   Versetele acestea au fost adresate credincioșilor nu păcătoșilor de pe stradă!

   Fiii lui Eli s-au simțit în siguranță în păcatul lor. Poate că titlurile lor sau lucrarea pe care o făceau i-au seus. Poate că s-au judecat pe ei înșiși după standardul celor din jur. Indiferent care a fost raționamentul lor, fiii lui Eli s-au înșelat, crezând că ÎNTÂRZIEREA JUDECĂȚII LUI DUMNEZEU ÎNSEMNA ABSENȚA ACESTEIA. Această decădere de la nivelul conducerii nu a făcut decât să intensifice depravarea stării spirituale a Israelului.