Adam, Lameh, Sem, Avraam, Isaac, Iacov. Pentru cel familiarizat cu Biblia, personajele amintite sunt bine cunoscute. De ce le-am pomenit și ce au în comun? Conform tabelului cronologic comparativ, ușor de consultat în materialele ajutătoare, aceste personaje au fost, la un moment dat, unele vis a vis de altele, contemporane. Mai exact:

Lameh, tatăl lui Noe și bunicul lui Sem, a fost, o vreme, contemporan cu Adam. Sem, conform aceluiași tabel bine întocmit, ajunge, după o viață lungă, contemporan în același timp cu Avraam, Isaac și Iacov. Acestea sunt datele. Ce vrem să spunem cu asta? Gândind viața lor asemănătoare cu a noastră în ceea ce privește relaționarea în familie și ridicându-i valoarea cu multe grade peste ceea ce numim noi astazi relaționare, putem să înțelegem cum s-au transmis de bine toate acele informații de început care au format la un moment dat cartea Genezei. Și mai concret îl putem imagina pe Lameh, bunicul lui Sem, stând de vorbă cu Adam, fiindu-i contemporan, Adam care la randu-i, am putea spune contemporan cu Însuși Creatorul, avea ce povesti despre ce a fost inainte și după cădere... Lameh ochi și urechi și după sute de ani lângă nepotul Sem povestindu-i aceleași cuvinte venite din gura lui Adam... Iar Sem, contemporan cu Avraam, povestind cuvintele bunicului Lameh, plus propria lui experiență trăită în cele două lumi: cea de dinainte și de după potop. Avraam la rândul său povestind fiului Isaac, nepotului Iacov, Iacov celor 12 și apoi Moise scrie și noi azi citim.

Ferice de cine nu crede că citește povești inventate.

Ferice de cine înțelege și poate primi Biblia ca fiind Adevărul despre tot.

Atunci setea iti va fi pe deplin și pentru totdeauna astâmpărata.