EVLAVIA

   Este important ca cel credincios să menţină o părtăşie statornică cu Domnul, să întreţină o legătură cu El prin rugăciune, să se hrănească cu Cuvântul lui Dumnezeu, sa-I slujească cu râvnă şi devotament, punându-şi toată încrederea în El pentru împrejurările pe care le întâmpină pe drum, străduindu-se să facă ce-i place Lui. O inimă care se va menţine neîntrerupt aproape de izvorul îndurării Lui, va realiza că Domnul este cu el în mijlocul ispitei. Aşa cum spunea cineva odată, chiar dacă vijelia şi furtuna fac unori ca acul busolei să tremure, el se va orienta tot către nord. Tot aşa, inima celui ce trăieşte aproape de Domnul, care Îl iubeşte şi care se bucură de dragostea Lui, se îndreaptă mereu către El ca să fie sprijinit în ispitele şi greutăţile prin care trece.

   Menţinerea evlaviei cere energie şi statornicie. De aceea apostolul îi spune lui Timotei: '... caută să fii evlavios'.

   AŞTEPTAREA ÎNTOARCERII DOMNULUI

   Gândul că vine Domnul în curând, aşteptarea vie a întoarcerii Lui, sunt foarte potrivite ca să ne facă să înaintăm în sfinţenie, lipindu-ne inimile de Domnul Isus şi întorcând spatele de la lucrurile care se văd. Dacă trăim în asteptarea constantă a arătării Domnului Hristos, nu ne va fi greu să ne despărţim de ceea ce va fi judecat şi nimicit când va veni El. Cineva spunea ca sa trăim ca şi când Domnul a murit ieri, a înviat azi şi Se va întoarce mâine, aceasta însemnând că moartea Lui trebuie să fie mereu proaspătă în inimile noastre ca şi cum ar fi fost ieri, învierea Lui să fie chezăşia vie a învierii noastre împreună cu El iar reîntoarcerea Lui să fie aşa de dorită şi de sigură în sufletul nostru încât să-L aşteptăm cu multă grijă, ca o mireasă ce aşteptă cu dor mirele ei.

   Instituirea anului de veselie ne dă o învăţătură de mare folos cu privire la subiectul acesta. La fiecare 50 de ani, pământurile vândute reveneau vechilor proprietari. Tot aşa preţul era fixat în funcţie de numărul de ani care s-au scurs până la anul de veselie; se socoteau recoltele posibile până la anul de veselie; cu cât acesta era mai aproape cu atât era mai ieftin pământul. Fie ca apropiata întoarcere a Domnului să îndepărteze inimile noastre de atracţia lucurilor pământeşti. După îndemnul apostolului Petru, să ne punem toată nădejdea în harul care ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

   Cu cât vom aştepta pe Domnul în mod viu şi real, cu atât mai debarasaţi vom fi de deşertăciunile pământeşti.

   Să luăm seama la starea inimilor noastre în privinţa aceasta! Robul cel rău a zis în inima lui: 'stăpânul întârzie să vină! ' - această uitare a întoarcerii Domnului Isus produce un dublu efect: asprime şi dispreţ faţă de alţii - el a început să bată pe sclavi - şi o stare subjugată de pofte carnale - mănâncă şi bea cu beţivii -. Aceasta scoate în relief importanţa aşteptării Domnului Isus raportată la sfinţenie:

   'Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat. '

   ATITUDINEA FAŢĂ DE RĂU

   În 1 Petru 1.5,6, citim:

   '... după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: 'Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt'.

   Credinciosul care doreşte să slăvească pe Domnul Isus şi să învingă toate cursele vrăjmasului trebuie deci să se ţină departe de rău sub toate formele lui.

   Mai întâi, este important ca un credincios să nu se plaseze singur în situaţii în care se va expune la ispite, fie că e vorba de întovărăşiri, de distracţii, de citirea literaturii lumeşti. De asemeni, trebuie ca el să se abţină de la orice lucru ce-l poate îndepărta de Dumnezeu:

   '... siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace'.