Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Cuvinte finale, acțiuni finale
Autor: Max Lucado  |  Album: Nu-i de mirare ca e numit Mantuitorul  |  Tematica: Marturii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 16/09/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 4 voturi
Cuvinte finale, acțiuni finale

   Vizitând recent satul meu natal, mi-am făcut timp să merg să văd un copac. Un stejar viu - îl numise tata. Nu era decât un băț, atît de subțire încât puteam să-l cuprind cu mâna și să-mi ating degetul cel mare cu cel mijlociu. Vîntul din partea de vest a Texasului împrăștia frunzele îngălbenite și m-a făcut să îmi trag până sus fermoarul de la geacă. Nimic nu e mai rece decât un vânt de preerie mai ales într-un cimitir...

   Un copac special- mi-am spus eu, cu o sarcină specială... M-am uitat în jur. Cimitirul era împrejmuit de ulmi nicidecum de stejari. Terenul era presărat cu pietre funerare, dar niciun copac. Cu excepția acestuia. Un copac special pentru un om special.

   În urmă cu vreo trei ani, tata a început să observe o slăbire constantă a mușchilor săi. Mai întâi la mâini. Apoi a simțit-o la gambe. După aceea, brațele i s-au subțiat puțin. Tata i-a vorbit despre starea lui cumnatului meu care era medic. Acesta, alarmat l-a trimis la un specialist. Specialistul i-a făcut o serie de analize de sânge, neurologice, și musculare și a ajuns la o concluzie. Boala lui Lou Gehrig. Un paralizant devastator. Nimeni nu-i cunoștea cauza și remediul. Singurul lucru cert în privința acestei boli e cruzimea și precizia ei.

   M-am uitat la peticul de pământ în care avea să fie înmormântat tata într-o zi. Tata și-a dorit mereu să fie îngropat sub un stejar, așa că l-a cumpărat pe acesta. Comandă specială din vale - se lăuda el. A trebuit să obțin o aprobare specială să-l pot planata aici...

   Nodul din gât mi se făcu mai mare. Un om mai puțin măreț poate că ar fi fost mânios. Un altul poate că ar fi renunțat. Însă nu și tata. El știa că zilele îi sunt numărate, așa că a început să-și pună casa în rânduială.

   Plantarea copacului a fost doar una din pregătirile pe care le-a făcut. A făcut îmbunătățiri la casă pentru mama instalând un sistem de irigare și un dispozitiv de deschidere a ușii la garaj și a vopsit lemnăria casei. Și-a actualizat testamentul. A verificat polițele de asigurare și de pensionare. A cumpărat niște acțiuni al căror profit să fie direcționat spre educația nepoților săi. Și-a palnificat înmormântarea. A cumpărat locuri în cimitir pentru el și pentru mama. Și-a încurajat copiii prin cuvinte și scrisori de dragoste. Și in cele din urmă, a plantat copacul.

   Acțiuni finale. Momente finale. Cuvinte finale.

   Ele reflectă o viață bine trăită. La fel și ultimile cuvinte ale Stăpânului nostru. Aflat în pragul morții, Isus, de asemenea, Și-a pus casa în rânduială:

   - o rugăciune finală de iertare,

   - o rugăminte onorată,

   - o cerere făcută din dragoste,

   - o întrebare a suferinței,

   - o mărturisire a umanității,

   - o chemare la izbăvire,

   - un strigăt de încheiere.

   Cuvinte întâmplătoare, murmurate de un martir disperat? Nu. Cuvinte spuse intenționat, pictate de Izbăvitorul Divin pe pânza jertfei.

   Cuvinte finale. Acțiuni finale. Fiecare dintre ele este o fereastră prin care crucea poate fi văzută și înțeleasă mai bine. Fiecare dintre ele deschide un tezaur de promisiuni. Deci, de acolo ai învățat - am spus eu cu voce tare ca și cum aș fi vorbit cu tatăl meu. Mi-am zâmbit și mi-am spus: E mult mai ușor să mori ca Isus dacă ai trăit ca El o viață întreagă.

   Ultimile ceasuri se scurg acum. Flacăra plăpândă a lumânării lui devinde din ce în ce mai slabă. El zace în liniște. Trupul lui e pe moarte, duhul îi este viu. Nu se mai poate ridica din pat. A ales să-și trăiască ultimile zile acasă. Nu va mai dura mult. Curentul vijelios al morții va stinge curând lumânarea care pâlpâie.

   M-am uitat pentru ultima oară la stejarul cel subțirel. L-am atins de parcă mi-ar fi putut auzi gândurile. Crești, - am șoptiti eu. Fă-te puternic, înalță-te, comoara ta e una de mare preț.

   În timp ce conduceam spre casă drumul accidentat al câmpului petrolier, am continuat să mă gândesc la acel copac. Deși este firav, deceniile îl vor găsi tare. Deși e subțirel, anii îl vor face mai gros și mai puternic. Ultimii lui ani vor fi cei mai buni. La fel ca ai tatălui meu. La fel ca ai STĂPÂNULUI meu.

   E mult mai ușor să mori ca Isus dacă ai trăit ca EL o viață întreagă.

   Crești, tinere copac... Ochii mi se împăinjineau. Fii puternic. Comoara ta e una de mare preț.

   Tata era treaz când am ajuns acasă. M-am aplecat peste patul lui.

   Am fost să văd copacul, i-am spus. Crește...

   Tata zâmbi.

   

„ E mult mai ușor să mori ca Isus dacă ai trăit ca EL o viață întreagă.” Cât adevăr!!!
Adăugat în 20/09/2016 de Ioanhapca
Un om chibzuit în toate! Și-a rânduit viața în așa fel încât ,când a primit vestea bolii grave, nu a fost luat prin surprindere și-a terminat ceea ce trebuia el să -și termine-viața ,în rânduială asa cum l-a învățat biblia .Nu am sesizat deloc;spaimă, regret sau ceva care să debusoleze familia. Un om împăcat cu Dumnezeu care-și rânduia viața pentru ..ultimul drum Înțelept, de admirat!
Adăugat în 09/10/2016 de sanda_tulics
Numai cu lacrimi poti citi aceasta marturie....
Adăugat în 25/12/2016 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 747
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni