Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Despre Monte-Cristo și despre noi
Autor: Laura Daniela Marinau  |  Album: Rezonanțe creștine  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de loredanam in 30/11/2015
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Despre Monte-Cristo și despre noi

   O carte care place încă tuturor sau cel puțin copiilor este „Contele de Monte-Cristo”. Este povestea fascinantă a unui tânăr trădat de prieteni, arestat în ziua nunții sale și dus în castelul-fortăreață D-If, un fel de Bastilia, de unde se ieșea doar prin moarte. Dar, acolo, un creștin spaniol, abatele Faria, l-a învățat Scriptura și mai multe limbi străine, i-a fost tovarăș de singurătate, apoi i-a lăsat moștenire harta comorii familiei Spada, din insula Monte-Cristo. Edmond a evadat cusut în sacul unde trebuia să fie cadavrul prietenului său, deci prin moartea binefăcătorului și-a găsit libertatea. Apoi, a ajuns pe un vas de contrabandişti până în insulița Monte-Cristo, unde a descoperit comoara, pe care a folosit-o încetul cu încetul. A revenit în lume (Paris) ca un conte fabulos de bogat, De Monte-Cristo și, ca printr-o justiție divină, și-a văzut toți dușmanii pedepsiți. A fost răzbunat și finalul este cu promisiunea nunții și a fericirii alături de sclava pe care o dezrobise.

   M-am întrebat: de ce ne place atât de mult această poveste și basmele, în general? Pentru că toți dorim să evadăm dintr-o viață monotonă și uneori silnică, asemeni unei închisori, toți dorim să fim nobili și bogați, moștenind o comoară, și toți visăm la fericirea prin iubire. Și dacă am suferit nedreptăți, vrem să fim răzbunați..

   Iată că, Isus Cristos, cunoaște toate aspirațiile inimii noastre și ne promite  că vom fi realizați din toate punctele de vedere: ne eliberează prin moartea Lui din temnița păcatului, ne dă harta comorii în Biblie, ne îmbogățește spiritual și ne promite moștenirea Ierusalimului ceresc-tot din aur și pietre scumpe. Iar finalul veșnic este Nunta din cer, cu care se termină această poveste perfectă-și adevărată.

   Dar, pentru că martirii de sub altar întrebau despre ziua când aveau să fie răzbunați, Domnul promite: „A mea este răzbunarea, Eu voi pedepsi”. Desigur că există și alte aspirații ale sufletului omenesc: nevoia de siguranță, tânjirea după un sens al vieții și al experiențelor din ea, visul după „tinerețe fără bătrânețe și viață fără sfârșit”, necesitatea stringentă de a fi iubit și acceptat necondiționat...Toate aceste dorințe, puse în sufletul nostru de către Creator, Care a așezat în inimile noastre și o „cavitate” pe care numai El o poate umple, toate, ne sunt îndeplinite în Cristos. Și ce poate fi mai minunat decât să fii iubit desăvârșit de cea mai frumoasă și mai puternică ființă din Univers?

   De aceea, înainte de a iubi Biblia, mi-a plăcut cartea „Contele de Monte-Cristo”. Dar, n-am ajuns contesă, ci prințesă de „Monte-Cristo”. Slavă Domnului Isus Cristos, Mântuitorul nostru, în veci! Cristos este împlinitorul tuturor aspirațiilor sufletului nostru, dacă rămânem în El!

 

 

 

 

.Iată că Isus Cristos cunoaște toate aspirațiile inimii noastre și ne promite că vom fi realizați din toate punctele de vedere: ne eliberează prin moartea Lui din temnița păcatului ne dă harta comorii în Biblie, ne îmbogățește spiritual și ne promite moștenirea Ierusalimului ceresc-tot din aur și pietre scumpe. Iar finalul veșnic este Nunta din cer, cu care se termină orice poveste perfectă-și adevărată.
ce-ar mai fii de adaugat la promisiune ape care o traim inca de aici?
Frumos, convingator, ma bucur pentru ideia daruita!
Adăugat în 01/12/2015 de sanda_tulics
O imaginaţie bogată, raportată la împlinirile vieţii de credinţă, la dorinţele fiecărui pământean; o lucrare pentru care, vă rog sora, să primiţi şi aprecierile mele modeste; mi-a plăcut foarte-foarte mult, fiţi binecuvântată.
Adăugat în 02/12/2015 de floridinmaracineni
Va multumesc din suflet, dragi surori, pentru comemtarii si indrumari!
Adăugat în 02/12/2015 de loredanam
Monte Cristo a simtit nevoia unei nebunii a razbunari... Richard Wurmbrand facand o comparatie cu Monte Cristo, spunea la un moment dat ca a fost inchis cam cat Edmont Dante, vreo 14 ani si ceva...Contele de Monte Cristo a facut ce a stiut el mai bine, atata cat poate bogatia lumeasca sa faca, inclusiv distrugand fiinte nevinovate, atunci cand razbunarea sa a scapat de sub control...Regretul ulterior nu a mai ajutat pe nimeni. Cel mai trist moment devine cand dreptatea ta devine intunericul si moartea altuia...
Adăugat în 03/12/2015 de Mihaip3000
Aveti dreptate, noi nu avem ca model pe Edmond Dantes, ci pe Cristos! Viata lui mi s-a parut o metafora a mantuirii noastre...Ne dorim sa avem in vesnicia stralucirea, splendoarea, puterea ce le-a avut el pe pamant...Si el si-a dat seama ca nu razbunarea il implinea, ci Iubirea..Multumesc ca mi-ati citit materialul si l-ati comentat!
Adăugat în 03/12/2015 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 635
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni