Trăim vremuri de mare strâmtorare pentru creştinii care vor să trăiască în curăţie, iar dacă acum e greu, previziunile sunt sumbre de-a dreptul. Nimeni nu şi-a închipuit că problema homosexualităţii va fi aşa de gravă în timpurile din urmă, încât critica unui copil la scoală a homosexualităţii să declanşeze alarma antirasism şi să fie considerat posibil extremist. Nimeni nu şi-a închipuit că un fenomen care în urmă cu doar 50 de ani era inexistent, azi va pune cătuşe şi va demoniza pe cei ce au curajul să afirme că homosexualitatea e păcat, exact aşa cum Kirk şi Pill, strategii activiştilor homosexuali, scriau în revista pentru homosexuali Guide, în articolul lor The Overhauling of Straight America din 1987.

Până acum, creştinii au avut poziţii defensive, de fapt… nu prea au avut o poziţie definită, cei mai mulţi erau şi sunt pe nicăieri la capitolul acesta. În cel mai bun caz, se mulţumesc să afirme cu tărie că e păcat şi să demonizeze oamenii care se luptă cu acest păcat, uitând că „master planul” e realizat de demoni şi draci. Să bagi capul în nisip şi să te mulţumeşti că nu ţi s-a întâmplat ţie, copiilor tăi sau bisericii din care faci parte nu e strategie sau e, dar pentru distrugere sigură – la homosexualitate capul plecat înseamnă altceva, nu scăpare. Să demonizezi oamenii respectivi, fără a le arăta calea dreaptă, e iar o strategie greşită şi o încurajare a strategiei lor. Să te dezici complet de fenomen, ca şi cum nu ai trăi în această realitate, iar nu e strategie întrucât biserica, familia, copiii tăi sunt vizaţi direct. Cred că e timpul ca oamenii cu frică de Dumnezeu din ţara noastră să stea la o masă a înţelepţilor, să cheme Duhul lui Dumnezeu în ajutor şi să conceapă o strategie care să implice atitudinea publică faţă de homosexualitate, dar şi pe cea particulară şi, în acelaşi timp, să găsească o cale prin care creştinii temători de Dumnezeu să poată să se opună fenomenului şi să salveze oameni, nu să lupte cu oameni.

Mi se duce gândul la Lot şi mă gândesc că nu suntem departe. Din câte înţeleg din citirea Scripturii, orice bărbat care intra în cetăţile acelea era sodomizat de bărbaţii din cetate. Un detaliu îmi dă fiori: „bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile”, asta mă face să cred că nu scăpai nicicum şi că toţi, ca mânaţi de un duh necurat, se adunau să se „înfrupte” din „prospături”. Asta era situaţia acolo şi asta se pare că va ajunge situaţia şi în viitor. Desigur, cei care practică sau susţin homosexualitatea nu cred că sunt în stare de aşa ceva, cred că ei pot fi civilizaţi şi chiar se străduiesc la asta, dar acest lucru nu e în controlul lor ca oameni, pentru că cohorte de demoni sunt puse să îi mâne.

Recent, la dezvelirea statuii lui Satan la Detroit, primul gest după dezvelire, după tragerea acelui cearşaf care acoperea statuia, a fost sărutul pasional a doi bărbaţi chiar în faţa statuii. Dacă îi întrebi, vor spune toţi că nu e implicat vreun duh necurat, dar faptul e clar. Nu e vorba de preferinţele oamenilor, ci e vorba de influenţe demonice. Nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Da, vom trăi vremuri în care şapte femei vor apuca un bărbat, nu cred că la asta face referire textul din Isaia, dar situaţia va face ca bărbaţii heterosexuali să fie foarte rari. Dacă în urmă cu 50 de ani erau foarte puţini practicanţi, astăzi situaţia e îngrijorătoare de-a dreptul şi, dacă stăm să estimăm ce va fi peste alţi 50 de ani, ne apucă groaza. Părinţii nu vor mai face mofturi la nurori sau la gineri, se vor mulţumi că băiatul aduce acasă o fată sau că fata aduce un băiat. Curvia… va fi considerată unul din cele mai „light” (uşoare) păcate. Nici homosexualii înşişi nu pot estima unde sunt mânaţi, de aceea noi creştinii nu împotriva lor avem de luptat.

Principala ţintă a acestei mişcări sunt în mod clar bărbaţii. Consider că femeile sunt „victime colaterale” şi favorizatoare ale fenomenului. Ţinta sunt bărbaţii, pentru că ei trebuie să fie capi de familie, ei trebuie să fie cei care conduc casa înaintea lui Dumnezeu, cei care veghează la starea spirituală a copiilor şi soţiilor lor. Bărbaţii trebuie duşi pe linia moartă, trebuie scoşi din rol prin pervertire. Rugaţi-vă pentru fiii voştri, citiţi cărţi în domeniu, pentru că situaţia nu vă va ocoli dacă doar staţi cu capul în norii credinţei, trebuie să munciţi practic. Degeaba te rogi să te păzească Dumnezeu, dacă tu nu acţionezi nicicum. Da, degeaba păzim dacă nu păzeşte Dumnezeu, dar nu păzeşte Dumnezeu ceea ce e responsabilitatea noastră, asta să fie clar. E cam tipic românească treaba. Alţii fac sisteme de irigaţii, în timp ce românii fac slujbe de adus ploaia. La ei se face recoltă, iar noi plângem la Dumnezeu că ne-a nenorocit cu seceta.

Pentru a te trezi, în caz că mai dormi, îţi adresez o întrebare, două: Ce faci dacă fiul sau fiica ta vin acasă ca tineri şi îţi aduc pe iubitul sau iubita lor homosexuali? Cum ai reacţiona, ce ai face cu ei? Sper să nu fie nevoie vreodată să te confrunţi cu realitatea aceasta, îmi doresc din toată inima, dar ce ai face în asemenea situaţie?

[Copyright © 2015 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]