Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Transformarea creştinismului
Autor: David Bercot  |  Album: Teologilor, luaţi loc, vă rog!  |  Tematica: Controverse
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 28/11/2014
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Transformarea creştinismului

   Transformarea creştinismului

   În perioada de început a creştinismului, accentul era pus pe Isus Hristos şi Împărăţia Lui - nu pe teologie.

   Bineînţeles, sunt doctrine fundamentale pe care creştinii întotdeauna le-au considerat esenţiale credinţei. Dar cumva, aceste lucruri, considerate esenţiale, au crescut de la câteva propoziţii la lungi liste de dogme teologice, din care multe erau necunoscute primilor creştini.

   La început, creştinii au înţeles că esenţa creştinismului era o relaţie cu Isus Hristos bazată pe ascultare, credinţă şi dragoste.

   Aceasta nu era o relaţie oarecare, ci o relaţie care producea roade autentice pentru Împărăţie. La origine, creştinismul era o religie a celor săraci şi needucaţi. Nu existau seminarii şi nici şcoli de teologie.

   Dar, după aceea, s-a întâmplat ceva. Teologii au venit la conducerea Bisericii. Când ei au preluat controlul, accentul s-a schimbat treptat de pe roadele evlaviei pe teologie. Nu după mult timp, o viaţă evlavioasă a fost considerată deseori o erezie.

   În mod interesant, chemarea adresată de Isus celor mai mulţi dintre urmaşii Lui era compusă doar din trei cuvinte. Dar aceste cuvinte au răsturnat lumea:

   "Vino după Mine!"

   Isus a răsturnat gândirea teologilor din zilele Lui, anunţând că Împărăţia va fi mai bine înţeleasă de către "prunci" decât de cei învăţaţi. În contrast cu aceasta, atunci când teologii creştini au venit la putere în secolul al IV-lea, accentul s-a schimbat de pe "Vino după Mine" pe "Studiază-Mă". Teologii au pretins că au o înţelegere specială şi în profunzime a Scripturii. Restul bisericii trebuia să stea deoparte şi să accepte ceea ce teologii le spuneau cu privire la înţelesul adevărat al Scripturii. 

   A avea roadele ÎMPĂRĂŢIEI nu mai era lucrul important.

   Lucrul esenţial era să fii de acord cu doctrinele "corecte".

Cred căci prima biserică a avut cel mai apropiat și viu comportament fată de Mântuitorul Isus Christos. Chiar de la conviețuirea apostolilor în preajma Domnului s-a văzut (descris fiind de teologi)
dăruirea fiecăruia dintre ei a vieții fată de Domnul. .Biserica formată era plină de dragoste și trăia învățătura primită de la Isus cu multă dăruire Aceasta mă determină să scriu căci ,cu cât mai apropae (în timp și practic) de Dumnezeu ,cu atât biserica era mai sinceră și puternică. Când oamenii au început să descrie (după înțelpciunea și viziunea avută despre Mântuitor, lucrurile se''subțiază'' și de atunci până în ziua de azi, intepretările personale dau loc la dispute, înmulțirea de curente creștine care-și arogă dreptul de ''singura biserică adevarată''
Domnul Isus ne transmite clar sa-L urmărim pe El pe paginile Scripturii și așa să ne purtăm ,după cum El ne învată.
Mulțumim pentru acest text rodnic pocăinței noastre.
Adăugat în 28/11/2014 de sanda_tulics
Am constatat că ereziile și teologia doctrinară au copleșit Biserica după edictul de la Milan...după „tolerarea creștinismului” impusă de Constantin în 325...Până atunci, creștinii mureau pentru Cristos fără să aibă nevoie de teologie...
Adăugat în 07/12/2014 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 577
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni