Adevărata căinţă
Autor: Fritz Berger  |  Album: Despre harul lui Dumnezeu  |  Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 23/11/2014
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi
Adevărata căinţă

   ADEVĂRATA CĂINŢĂ

   Adevărata căinţă este a-I  da dreptate Cuvântului lui Dumnezeu!

   Am vorbit odata despre ospăţul de nuntă, cum în sala de ospăţ a intrat unul care n-avea haină de nuntă. Regele a poruncit:

   "Luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul cel mai de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor".

   Când s-a terminat adunarea, a venit la mine o tânăra şi mi-a marturisit căci vrea sa se întorcă la Dumnezeu. Am întrebat-o dacă are păcate. Ea nu a putut sa spună. Eu accentuasem în adunare:

   "Cine dintre voi poate să povestească cum a ajuns la naşterea din nou? Căci regele a întrebat: Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haine de nuntă? El însă a amuţit. Deci, cine nu poate să povestească cum a ajuns la nasşerea din nou, trebuie să amuţească."

   Tânăra ascultase bine şi văzuse: "Eu nu pot sa povestesc; eu sunt pierdută". I-am citit atunci Romani 3, 10-18, unde este zugravit cât este de rău omul din fire:

   "Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu, sub buze au venin de aspidă, gura le este plină de blestem şi de amărăciune, au picioarele grabnice să verse sânge, nu cunosc calea păcii".

   Am întrebat-o: "Eşti tu aşa?" Ea a răspuns: "Eu nu vad lucrul acesta, dar dacă Dumnezeu spune aşa, aşa sunt." Ea venea dintr-o familie în care copiii nu se certaseră niciodată, totul se făcea din dragoste. I-am citit mai departe cum omul poate ajunge neprihănit prin har, fără merite şi am întrebat: " Crezi tu lucrul acesta?" "Da, nu văd, dar cred!"

   După două săptămâni am primit de la ea o scrisoare în care mă întreba dacă mai este har şi pentru ea. Îşi închipuia că este cea mai rea fiinţă omenească.

   În adunare, eu am accentuat că Dumnezeu primeşte şi pe cei răi şi pe cei buni; I-am spus tinerei: "Tu eşti bună, poţi veni şi tu!"

   Din ceasul acela, ea a crezut Cuvântul lui Dumnezeu şi şi-a recunoscut păcatele. I-am scris apoi o scrisoare şi am pus şapte întrebări: "CREZI TU ACEASTA? DA sau NU?"

   1. Dumnezeu era în Hristos şi împăca lumea cu Sine Însuşi şi nu le ţinea în seamă păcatele.

Este aceasta şi pentru tine? Da sau nu?

   2. El ne-a iubit şi ne-a spălat păcatele cu sângele Său.

Faci tu parte din aceştia? Da sau nu?

   3. Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

Ţi-a ridicat şi păcatele tale? Da sau nu?

   4. El a făcut curăţirea păcatelor noastre prin El Însuşi.

E valabil acest lucru şi pentru pacatele tale? Da sau nu?

   5. Orice nelegiuire şi orice neascultare şi-a primit dreapta sa rasplată.

E valabil acest lucru şi pentru tine? Da sau nu? (şi aşa mai departe...)

   Ea trebuia să-mi trimită înapoi întrebarile cu răspunsuri.

   Mi-a venit o scrisoare plină de bucurie. Ea citise până la a cincea întrebare; atunci îi răsărise lumina şi recunoscuse că păcatele ei au fost şterse; Isus purtase pedeapsa; a găsit pacea! O prietenă de-a ei a citit şi ea scrisoarea şi de asemeni, a primit pacea.

   Cine vine la Isus, iese din întuneric. Atunci El arată cine suntem noi, dar şi cine este EL.

  

 

   

   

De multe ori ne îmbrăcam ''sumar'' și credem căci ne poate primi Dumnezeu și așa!
Dar șub goliciunea neâmbracată se vede clar pacatul care nu poate fi acoperit decât de jertfa mântuitoare.
Adăugat în 23/11/2014 de sanda_tulics
Ce frumos, ce clar!
Adăugat în 07/12/2014 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1159
  • Export PDF: 12
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni