Există deci trei negaţii care sunt de importaţă supremă. Să trecem acum la aspectele pozitive. Trebuie să evităm aceste capcane periculoase, dar nu există nimic altceva ce putem face? Primul lucru trebuie să fie CERCETAREA DE SINE. Începe prin a te autoexamina. Nu spune doar că starea ta jalnică nu poate fi ameliorată. Nu te apuca de diferiţi stimuli. Aşează-te şi spune-ţi: Ei bine, de ce sunt obosit, care este cauza oboselii mele? Este o întrebare evidentă. Nu trebuie să îţi tratezi starea până nu-ţi pui diagnosticul. Nu trebuie să-ţi aplici remediul înainte de a cunoaşte cauza. Este un lucru periculos să grăbeşti tratamentul înainte de a cunoaşte cauza, trebuie să-ţi dai un diagnostic mai întâi. Prin urmare, este necesar să te întrebi de ce eşti obosit, de ce ai ajuns într-o asemenea stare.

   Sunt multe răspunsuri posibile la întrebare. Poţi să te găseşti în această stare pur şi simplu din cauză că munceşti prea mult din punct de vedere fizic. Poţi să fii obosit în muncă şi nu de muncă. Este posibil ca un om să fi muncit exagerat - nu contează în care domeniu, firesc sau spiritual - şi şi-a suprasolicitat energia şi resursele fizice. Daca vei continua să munceşti prea mult sau sub tensiune, vei avea de suferit. Şi desigur, dacă aceasta este cauza problemei, remediul de care ai nevoie este un tratament medical. Există un exemplu frapant al acestui lucru în Vechiul Testament. Vă amintiţi că atunci când Ilie a avut un atac de depresie spirituală după efortul eroic depus pe Muntele Carmel, s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi plângea de milă. Dar lucrul de care avea nevoie cu adevărat era mâncare şi somn, şi Dumnezeu i le-a dat pe amândouă! I-a dat hrană şi odihnă înainte de a-i da ajutor spiritual.

   Dar să presupunem că nu este vorba de oboseala fizică. Alta poate fi cauza necazului şi foarte frecvent cauza este că trăim viaţa de credinţă sau facem lucrarea creştină prin intermediul energiei fireşti. Poate că am făcut totul prin propria putere în loc de a lucra prin puterea Duhului Sfânt. Poate că am lucrat cu energia carnală, umană, poate chiar fizică. Poate că am încercat sa facem noi înşine lucrarea lui Dumnezeu. Şi bineînţeles, dacă încercăm să facem aşa ceva, rezultatul va fi unul singur: lucrarea ne va zdrobi deoarece este o lucrare atât de măreaţă. Trebuie deci să ne examinăm, să vedem dacă este ceva greşit în modul în care facem lucrarea. Este posibil ca cineva să predice folosind energia carnală şi făcând aşa, în curând va suferi de epuizare şi depresie spirituală.

   Mai apoi apare o altă întrebare mai importantă şi mult mai spirituală. Trebuie să mă întreb de ce fac această lucrare şi care a fost şi este adevăratul motiv. Am fost activ si m-am bucurat înfăptuind lucrarea, dar acum văd că a devenit o povară. Acum apare întrebarea: De ce am făcut-o cu adevărat în tot acest timp? Este o întrebare teribilă, pentru că poate fi pentru prima dată când ne-am pus-o. Am luat totul de bun şi am presupus că motivul nostru este curat. Dar putem afla că nu e aşa. Unii oameni lucrează de dragul fiorului si al emoţiilor. Nu există nicio îndoială aici. Am văzut oameni angajaţi foarte activi în lucrarea creştină doar pentru că există o măsură de emoţie în ea. Există oameni care nu sunt fericiţi dacă nu fac tot timpul câte ceva şi nu întotdeauna îşi dau seama că ceea ce caută ei este fiorul şi emoţia pe care le produce activitatea. Trăind în acest mod, este limede că vom obosi, vom deveni extenuaţi, iar duşmanul nostru cel mai mare, sinele, îşi va face apariţia. În realitate, tot ceea ce am făcut, am făcut pentru a ne satisface sinele, pentru a ne mulţumi pe noi înşine, pentru a ne putea spune: Cât de minunat eşti şi cât de multe faci! Sinele ne spune că suntem importaţi. Trebuie să admitem că nu a fost totul spre slava lui Dumnezeu, ci spre slava noastră. Putem spune că nu dorim laude, că "a lui Dumnezeu este gloria", dar ne place să vedem rezultate şi ne place şi ca ele să apară în ziare etc. - sinele şi-a făcut apariţia şi el este un  stăpân teribil. Dacă lucrăm ca sa ne satisfacem şi să ne mulţumim sinele în orice formă ar fi, rezultatul va fi oboseala şi istovirea.

   Cât de important este să ne întrebăm care este motivul în lucrarea noastră!