Lacrimi
La cumpana dintre ani am plans. La cumpana dintre ani, am plans lacrimi care ard obrazul si racoresc sufletul...
La cumpana dintre ani, intr-o mica incapere din Galati, un grup de copii, femei si barbati, simpli, smeriti, sinceri, se rugau pe rand, cu forta, cu lacrimi, cu dragoste. O faceau natural, manati de o evlavie contagioasa, amintind de primii ucenici.
O flacara viguroasa incalzea inimile si atmosfera acelor oameni simpli, asezati pe genunchi sau stand in picioare, intr-o incapere modesta, in care cateva banci de lemn si un mic pupitru erau sigurele mobile.
Departe de ei, in timp si spatiu, in fata micului meu ecran (minune graitoare a zilelor noastre), participam in direct, (absolut intamplator), la tainica lor intalnire.
Fara sa realizez, ochii mei s-au umezit si lacrimi sublime au inceput sa se rostogoleasca pe obrajii mei intr-o molipsitoare bucurie.
Fericiti cei ce plang!
Am inteles aceasta si am mai inteles ca sunt inca ucenici, care stau in "spartura" mijlocind pentru o lume mai buna, pentru iertarea pacatelor noastre, a celor care, la cumpana dintre ani, avem de regula, alte indeletniciri.
La cumpana dintre ani, sunt inca oameni, care ard de dorul cerului si se roaga pentru cei care, zabovesc inca pe drum!
Adăugat
în 18/01/2014
de sanda_tulics
Adăugat
în 18/01/2014
de floridinmaracineni
Statistici
- Vizualizări: 1522
- Export PDF: 1
- Comentarii: 2
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
