Cum am vrea să fie Dumnezeu?
Autor:
George Cornici
|
Album:
Mesajele adevărului
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de geocornic in 06/01/2014
Resursa adaugata de geocornic in 06/01/2014
Cum am vrea să fie Dumnezeu? Mai iubitor? Mai milos? Mai drastic? Mai prietenos? CUM? Să poposim la un mic scenariu, care nu-i imaginar, ci poate avea loc în viaţa cotidiană a credincioşilor. Să presupunem că ne rugăm pentru ceva cu ardoare. Aproape că Îl implorăm pe Dumnezeu. Vrem să fie ceva rezolvat fără întârziere. E ceva aproape urgent, credem noi. Dar răspunsul nu vine. Ce facem? S-ar putea să ne gândim: „DOAMNE DE CE NU EŞTI MAI OPERATIV?” Deci l-am vrea mai operativ. Mai drastic, bine-nţeles, nu L-am vrea niciodată. Exemplele ar putea continua dar sunt importante două concluzii:
I. Să-L privim pe Dumnezeu aşa cum este nu cum am vrea noi să fie. NOI am fost creaţi după chipul şi asemănarea Lui şi nu invers. El e Suveranul ce are totală autoritate. Ne pomenim uneori că-i facem programe lui Dumnezeu voind ca El să acţioneze după planurile noastre, după agenda noastră. Care e primul gând care ne însufleţeşte când suntem într-o situaţie dificilă? Eliberarea din acea situaţie. Dar să privim la autorul Psalmului 130 care ne oferă o lecţie profundă de viaţă. Psalmistul era într-o situaţie disperată :
„1. Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!
2. Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
3. Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
4. Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
5. Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
6. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.”
2. Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
3. Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
4. Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
5. Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
6. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.”
El foloseşte un limbaj foarte plastic. Era în adâncime; în adâncimea disperării. Mai jos nu putea să coboare pe scara necazului. Dar să obsevăm ceva interesant. Care a fost primul gând al psalmistului. Eliberarea? Nu, ci cererea de iertare. El se întreba, el cugeta în sufletul lui: „Nu cumva sunt în această situaţie ca urmare a faptului că am întristat faţa Lui?” Şi astfel ajungem la a 2-a concluzie importantă.
II. Există în Univers valori mai înalte decât eliberarea noastră: gloria lui Dumnezeu, scopul şi lucrarea Lui. Strigăm după ajutor şi uneori El ne dă răspuns, ne eliberează din strânsoarea necazului. DAR CÂND NU O FACE? Să-L condamnăm? Nicidecum! Dacă nu o face înseamnă că are ceva mai bun pentru noi şi vom realiza lucrul acesta la timpul potrivit. Cei ce-L răstigneau pe Mântuitor Îl batjocoreau zicând: „S-a încrezut în Dumnezeu, să-L izbăvească Dumnezeu.” Putea într-adevăr să-L izbăvească de pe cruce dar Dumnezeu a avut un plan mai bun pentru omenire: mântuirea.
George Cornici/4 Ianuarie, 2014
Adăugat
în 06/01/2014
de lboltasu
Adăugat
în 06/01/2014
de loredanam
Adăugat
în 22/02/2017
de toc.viorica
Adăugat
în 22/02/2017
de Ioanhapca
Statistici
- Vizualizări: 1265
- Comentarii: 4
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
