Picioarele LUI
Autor: Lowell Brueckner  |  Album: Cristosul din Apocalipsă  |  Tematica: Cand nu vrei sa intri
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 07/11/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 5 voturi
Picioarele LUI

   O fata crestina si foarte frumoasa  a inceput sa se intalneasca cu un baiat necredincios. El s-a prefacut ca era credincios pentru a o putea cere in casatorie. Problemele au aparut curand dupa casatorie si dupa cativa ani tulburi au divortat. Ea a incercat sa se sinucida. Un pastor a instiintat-o pe o alta tanara credincioasa sa nu se casatoreasca cu un baiat neintors la Dumnezeu. Acum ea este in varsta si priveste inapoi la o viata plina de suferinte din cauza unui sot care-L ura pe Dumnezeu si cu care nu se putea intelege. Aceasta e o intamplare trista frecvent repetata.

   In ultimii ani ai adolescentei mele, ambitiile lumesti au castigat suprematia. Faceam planuri, munceam, ma luptam, fiind hotarat sa-mi ating telurile. Dar parca totul imi iesea pe dos. Am fost implicat in patru accidente minore de masina intr-o perioada scurta de timp. Nimeni nu avea voie sa-mi spuna ca Dumnezeu imi vorbea cu privire la incapatanarea mea.

   Este departe de adevar sa presupuni ca toate nenorocirile care vin  asupra credinciosului in viata reprezinta judecata lui Dumnezeu ca urmare a neascultarii, razvratirii sau pacatelor sale. Sunt multe cauze pentru suferinta si numai Dumnezeu cunoaste cel mai bine.

   Este un neadevar si sa spui ca Dumnezeu este sursa necazurilor care vin peste oamenii Lui. Pavel i-a instiintat pe Corinteni ca Dumnezeu ii judeca pentru ca ei incetasera sa se mai judece pe ei insisi: "Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm (au murit) ... Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul ca sa nu fim osanditi odata cu lumea" (1 Corinteni 11.30-32). "Domnul va judeca pe poporul Sau" ne avertizeaza autorul epistolei catre Evrei. "Grozav este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu" (Evrei 10.30,31).

   Dupa cum spune apostolul Petru, o judecata infioratoare-i asteapta pe oameni: "Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu. Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu" (1 Petru 4.17) Eu am  vazut judecata lui Dumnezeu cazand peste vrajmasii Lui. Intr-un sat din Mexic, unde mergeam in fiecare saptamana pe jos sau calare, locuia un criminal. Intr-o zi l-a instiintat pe fratele lui, care venea la adunarile noastre, ca la urmatoarea mea vizita ma va ucide. Cinci zile mai tarziu, trupul lui a fost gasit la marginea satului, ciuruit de gloante. In mod asemanator, un fermier trecea cu masina inainte si inapoi prin fata adunarii in care predica tatal meu, strigand blesteme si deranjand intalnirea. Doua saptamani mai tarziu, el s-a rasturnat cu tractorul si a fost zdrobit.

   Iata si o ilustratie mai graitoare a judecatii care se abate asupra celor ce nu asculta de Evanghelie. La inceputul vietii lui crestine, tatal meu vestea Evanghelia in mod repetat unei femei din vecinatate. Intr-o zi, el a devenit foarte posomorat si a avertizat-o astfel: Deocamdata Cristos bate la usa ta calm. Dar in viitor El poate bate si mai tare. De exemplu, unul din copiii tai poate pati ceva. Peste o saptamana copilul ei in varsta de doi ani a murit. S-a urcat pe o soba de bucatarie si a tras o oala cu apa clocotita peste el.

   Apostolul Ioan, in vedenia lui, a observat ca PICIOARELE DOMNULUI  ISUS "erau ca arama aprinsa si arsa intr-un cuptor".  Ele dogoreau de focul rafinariei ceresti: "Macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit" (Evrei 5.8). El a fost credincios Tatalui pana la moarte; de aceea toata judecata I-a fost data Lui. Urmele cuielor din picioarele Sale sunt semnele autoritatii cu care Si-a calcat vrajmasii: "si va calca cu picioarele teascul maniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu" (Apocalipsa 19.15). Domnul Isus va veni pe pamant cu ingerii Lui "ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos" (2 Tesaloniceni 1.8).   Domnul Isus Se prezinta Bisericii din Tiatira in doua feluri. El vrea ca acestia sa-L cunoasca pe Acela "care are ochii ca para focului si ale Carui picioare sunt ca arama aprinsa" (Apocalipsa 2.18). Crestinii din Tiatira trebuiau sa stie ca El descoperise pacatul lor si ca aveau sa dea socoteala pentru el. Judecata era deja hotarata pentru Izabela din Tiatira, care nu a vrut sa se pocaiasca. Daca nici ceilalti nu se pocaiau, atunci picioarele Lui ca arama aprinsa aveau sa calce peste ei.

   Una din nevoile Bisericii de azi, este o revigorare a fricii de Dumnezeu. Putini Il vad pe Domnul Isus asa cum L-a vazut Ioan. Deseori, Dumnezeu este tratat cu superficialitate. Exista multe locuri in Noul Testament menite sa ne trezeasca si sa ne inspire teama. "De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit" ne sfatuieste sin ne avertizeaza scriitorul epistolei catre Evrei, "cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?" Substanta somnifera a Diavolului, care aduce o siguranta falsa entuziasmului nostru, trebuie scuturata! Multi au nevoie de constientizarea maniei dumnezeiesti descoperita in picioarele strapunse de cuie ale Domnului Isus. Astfel, ei vor putea darui lui Dumnezeu "o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica; fiindca Dumnezeul nostru este UN FOC MISTUITOR" (Evrei 12. 28-29).

Fa-ne IOAN pe toti Doamne intii ,sa putem sa Te percepem,vedea cunoaste asa cum el Te-a vazut.Da-ne teama sfinta care este inceputul intelepciunii.Da, biserica are nevoie de oameni tematori dar din dragoste si teama de a nu-L intrista pe Dumnezeu.
Educativ text, de luat aminte.
Fi binecuvintata draga Flori.
Adăugat în 07/11/2013 de sanda_tulics
Iată un eseu pătruns de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne atrage atenția că Domnul nostru..este și un foc mistuitor! Să avem frică sfântă de Domnul!
Condoleanțe sincere pentru pierderea mamei! Dar, poate, o veți regăsi cândva, în ziua aceea...
„Totuși, temelia tare a lui Dumnezeu rămâne nezguduită, purtând pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui”
Adăugat în 07/11/2013 de loredanam
Domnul să ne ajute ca să-I putem dărui o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică. Mai bine ultimul în Faţa Domnului decât primul în lume, pentru că străduindu-te poţi ajunge primul în Faţa Domnului dar în lume vine alţul şi-ţi ia locul. La Domnul este mântuirea şi mărirea, în lume - suferinţa, umilirea; la Domnul este veşnicia, în lume ...e totul doar deşertăciune.
Fii binecuvântată Florica. Domnul fie cu voi toţi acolo unde sunteţi.
Adăugat în 08/11/2013 de 1954adina.9mai
Multumesc pentru comentarii, fiti binecuvantate.
Adăugat în 09/11/2013 de floridinmaracineni
Paca Sora Flori, multumesc de mesaj, condoleante si imi pare rau nu am stiut nimic, Domnul sa va intareasca; noi suntem bine, mami e si ea cu serviciul mamaia este si ea bine se bucura de adunare de Domnul, e la fel de activa ca de obicei. In adunarile noastre cat si peste mine vad ca se aseaza o oarecare atipire, dar nu stiu sa va spun unde e problema, sunt zile in care ma bucur cu Domnul meu si zile in care sunt rece, cred ca prin asta trec si alti, si alte biserici, se vorbeste mult ca ar trebui sa facem asa sau asa, ca trebuie sa ne pocaim, cred din toata inima ca trebuie sa ne pocaim de tot cei rau sa ne rastignim firea, sa ne apropiem de Domnul cu fiecare clipa care trece, dar cred ca atat timp cat ne vom uita la noi cat vom crede ca putem face ceva, vom esua. Cea mai mare problema cred ca e faptul ca se predica mult se vorbeste mult, ne uitam mult unii la alti si prea putin la EL, si astfel vorbim prea mult dar traim prea putin si nu mai vedem ca Olarul e la lucru ca suntem in mana Lui si ca ne modeleaza asa cum vrea El. Poate chiar El ingaduie vremurile astea de atipire, vremuri in care fratii spun ca numai suntem cum eram odata, ca numai este asta cum era odata, si cred ca asa este cat timp o sa avem impresia ca am fost candva pocaiti mai buni mai sfinti cred ca asa o sa ramanem, pana nu recunoastem ca intotdeauna a fost si va fi doar EL nu se va intampla nimic. Pana nu mergem si ne smerim cu adevarat in fata Lui si pana nu Ii spunem ca doar El este izbavirea si inviorarea noastra, pana nu vedem si nu simtim asta cu toata inima nu doar asa de pe buze, vom sta in starea asta. Cred ca toata viata noastra este o smerire continua si o recunoastere ca doar El este viata si nadejdea noastra, neprihanirea si biruinta noastra.
~La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.~
Legat de eseu este foar frumos, dar mai puteti sa completati ce inseamna frica de Domnul, cel putin pentru noi ca si copii ai Domnului, nu toti stiu. Cel putin in adunarile noastre stiti cum se predica despre asta, frica de Domnul nu cred ca este asa o teama o frica de un foc mistuitor, Cum as putea sa ma incred in cineva de care ma tem? Cum as putea sa fiu prienten cu cineva de care ma tem? Cum sa iubesc pe cineva de care ma tem? Da ma tem ca as putea Sa-L intristez, ca as putea sa nu-L, ca as putea pierde Dragostea Lui, cred ca asta inseamna frica de Domnul.
Eu si Adriana suntem bine, cu ajutorul Domnul vrem sa ne casatorim la anul prin mai. Cu Domnul oricat de greu ar parea pe cale este cea mai usoara cale, cred asta din toata inima si sunt tare suparat cand fratii sunt ca e greu pe calea Domnului, sunt si greutati desigur dar nu mai mari decat fara El; este cea mai buna mai usoara si mai frumoasa cale pe acest pamant, Domnul sa ne binecuvinteze pe toti. Va salut cu harul si cu pacea Domnului ma bucur ca mi-ati scris, id-ul meu de messenger este : alexandru_stefan06
Adăugat în 11/11/2013 de CRyBaBy
Doamne ajută-ne să înțelegem mai bine ce înseamnă „frică de Dumnezeu” și „milă voiesc și nu jertfă”.
Adăugat în 11/11/2013 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 1926
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni