Toti oamenii au parte de aceasta chemare, dar putini sunt cei care-i raspund. Dumnezeu a creat toate conditiile de mantuire a sufletului, punand pe toti oamenii pe baza egala. Fiind un agent moral liber, omul are dreptul de a-si alege singur calea.

De-a lungul istoriei biblice, Dumnezeu a avut intotdeauna oameni care au fost marturii vii pentru cei din generatia lor. Acestia au fost jaloanele credintei cu care El a marcat fiecare generatie in parte. 

Cat timp a trait, Enoh a umblat cu Dumnezeu in fiecare zi. Intr-o lume cand toate gandurile celor din jur erau indreptate spre rau, Noe a ramas un om neprihanit. De asemenea, Dumnezu isi gasea placerea si in oameni ca Avraam, Moise, Ilie si in multi altii. 

Raportandu-ne la generatia din vremea noastra, cand lumea e aidoma ca in zilele lui Noe, iar multi crestini  au numai o forma de evlavie, Biserica lui Hristos este chemata sa fie o marturie. Ea are responsabilitatea de a tine Cuvantul Vietii intr-o inima curata, de a flutura steagul credintei la cea mai inalta cota.

Ca si evreii, robi in Babilon, care nu s-au compromis cu neamurile ci s-au fortificat tot mai mult si s-au unit in jurul Cuvantului, noi, ca si Biserica, trebuie sa fim un "popor deosebit cu legi deosebite". Haideti sa ne rededicam, sa ne daruim in slujba Domnului, sa ne legam unii de altii cu legaturile dragostei desavarsite, ca sa fim o marturie autentica pentru generatia aceasta din urma.

 Eseu preluat din Buletin Duminical al Templului Penticostal, Galati, nr 9