Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Viaţa ca un val...
Autor: Sabina Negrut  |  Album: fara album  |  Tematica: Meditatii
Adaugata in 29/06/2007
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Viaţa ca un val...


   Cel
mai adesea, situatiile neplacute, necazul sunt cele care nasc in minte nedumeriri de genul: "Totul mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem culmea, in timp ce raul, iata, pandea la orizont..."


   In
general, binele, reusita, bogatia, surprizele placute sunt percepute de oameni ca fiind starea fireasca la care ar trebui sa tindem cu totii si pe care, atunci cand o obtinem, cautam s-o mentinem cat mai multa vreme ca si cand aceasta ar fi mereu "linia de sosire" in maratonul vietii.


   In
realitate insa, binele si raul care ni se intampla, se succed pe o traiectorie sinusoidala ale carei urcusuri si coborasuri oscileaza de-a lungul unei linii orizontale: cand deasupra, cand dedesuptul ei. Ambele sunt de fapt excrescente, iesiri din contur, convulsii ale vietii, valuri ale unei mari hartuite de furtuna. Şi, ca în orice furtuna, nu lipsesc norii negri ai urii, vantul puternic al mandriei, tunetele razbunarii, fulgerele sclipitoare ale minciunii.


   Toate
acestea si multe altele starnesc valurile care urca, apoi se prabusesc producand spaima, prapad si moarte. Iar pe aceste valuri, pluteste în deriva barca omenirii într-un zbucium continuu, pentru ca, pe carma, stau fixate cu obstinatie, firave si vulnerabile, mainile necredintei, asa cum se întampla în vorbele lui Iacov (1:6): "Dar s-o ceara cu credinta (Întelepciunea), fara sa se îndoiasca deloc: pentru ca cine se îndoieste, seamana cu valul marii, tulburat si împins de vant incoace si incolo".


   Cine
insa, ne-ar putea mentine pe drumul fara înaltari magulitoare urmate de caderi dezamagitoare, aflate parca într-un proces continuu de compensare reciproca?! Oare, cum ne putem pastra echilibrul fara a starni valuri pe marea vietii, valuri ce ne ridica intr-un avant ametitor, creandu-ne falsa imagine de cuceritori, dupa care ne coboara la fel de vijelios punandu-ne eticheta de nefericiti?!


   Doar
cararile lui Dumnezeu ne pot oferi siguranta, fiindca pe ele se plimba dragostea "cea indelung rabdatoare, plina de bunatate, care nu pismuieste, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se gandeste la rau, nu se manie, nu se cearta..." ca sa starneasca valuri, ci din contra, "acopera totul, crede totul, nadajduieste si sufera totul" (1Corinteni 13). Si tot pe aceste drumuri, primim "Intelepciunea care vine de Sus" si care "curata, pacinica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune..." (Iacov3:17), ne va ajuta sa intelegem ca viata insasi este un dar inestimabil si ne va învata sa percepem caderile ca pe niste trepte catre perfectiune, iar din înaltari sa facem prilejuri de multumire lui Dumnezeu întocmai ca "bogatul care se lauda cu smerirea lui" (Iacov 1:10), stiind ca "mandria merge inaintea caderii".


Iata un mod de a urca tot timpul...

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3462
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 3
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni